Telemedicina a fost în contextul pandemiei COVID-19 şi a lockdownului una dintre soluţiile care limitau răspândirea virusului şi, în acelaşi timp, ajutau sistemul de sănătate să gestioneze creşterea cererii pentru consultaţii uzuale. Astfel, reţelele private de sănătate, dar şi unităţi de stat au pus la dispoziţia pacienţilor platforme pentru consultaţii virtuale, multe fiind încă active.
După aproape doi ani de la elaborarea cadrului legal general aplicabil telemedicinei, au fost aprobate prin hotărâre de guvern normele metodologice care reglementează acordarea de servicii medicale la distanţă pentru peste 50 de specialităţi medicale, principalul scop fiind prevenţia. Totuşi, prin intermediul serviciului de telemedicină, doi sau mai mulţi medici specialişti pot forma de la distanţă grupuri multi-disciplinare de analiză, interpretare şi diagnosticare a pacienţilor cu boli rare sau cazuri de boală cronică.
Se creează astfel bazele legislative pentru favorizarea investiţiilor în platforme de telemedicină şi creşterea accesului la servicii medicale. Un studiu PwC pentru Comisia Europeană din 2018 constata că telemedicina este în general percepută şi apreciată ca fiind rentabilă în 73,3% din cazurile abordate de literatura de specialitate: prin reducerea costurilor cu consultaţiile, de călătorie sau timp şi creşte calitatea vieţii pacienţilor.
Printre specialităţile medicale incluse în document se numără anatomie patologică, alergologie, imunologie clinică, boli infecţioase, cardiologie, chirurgie, diabet, hematologie, oncologie, oftalmologie sau neurologie.
Actul medical furnizat prin telemedicină trebuie să respecte toate drepturile şi obligaţiile pe care le implică orice act medical, iar pacientul poate să refuze interacţiunea prin telemedicină. Serviciile acordate prin telemedicină sunt:
- serviciile de teleconsultaţie care constau în stabilirea diagnosticului, monitorizarea preventivă a stării de sănătate, interpretarea rezultatelor investigaţiilor medicale, stabilirea conduitei terapeutice, precum şi indicarea unor metode de prevenţie a bolilor şi accidentelor;
- serviciile de teleexpertiză, care constau în schimbul de opinii medicale la distanţă între mai mulţi medici inter- sau intradisciplinar, în scopul confirmării unui diagnostic pe baza datelor din documentele medicale ale pacientului, precum şi a stabilirii conduitei terapeutice a pacientului;
- serviciile de teleasistenţă, care constau în integrarea în timp real a unor date sau a unor opinii ale unor profesionişti din domeniul sănătăţii de la distanţă în scopul efectuării unor proceduri medicale, precum şi în ajutorul oferit de un medic unui alt practician, aflat la distanţă, care efectuează un act medical/chirurgical;
- serviciile de teleradiologie, care constau în transmiterea electronică a imaginilor radiologice şi interpretarea imaginilor radiologice prevăzute de către specialiştii în radiologieimagistică medicală în vederea stabilirii unui diagnostic;
- serviciile de telepatologie, care constau în interpretarea datelor şi imaginilor microscopice de către specialiştii anatomopatologi şi stabilirea unui diagnostic;
- serviciile de telemonitorizare, care constau în supravegherea stării de sănătate a pacienţilor cu afecţiuni, interpretarea de la distanţă a datelor medicale despre pacient, precum şi ajustarea conduitei terapeutice şi a regimului de viaţă şi igieno-dietetic, referitoare la îngrijirea pacientului.
Principala provocare care vine odată cu telemedicina ţine de realizarea unor platforme de comunicare sigure, care să asigure confidenţialitatea şi securitatea informaţiilor legate de starea de sănătate a pacienţilor pe tot parcursul procedurilor de colectare, prelucrare, utilizare şi stocare a datelor personale şi să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale referitoare la protecţia vieţii private şi a datelor personale, a datelor medicale, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
De asemenea, asigurarea calităţii serviciilor medicale furnizate prin telemedicină este responsabilitatea unităţilor sanitare care furnizează serviciul medical respectiv, care vor fi verificate de către structurile de control al calităţii serviciilor de sănătate din cadrul Ministerului Sănătăţii şi al direcţiilor de sănătate publică, conform hotărârii.
