Observ în ultimele zile tot felul de liste care circulă pe internet şi unde se explică faptul că marile companii din România nu plătesc taxe şi că nu sunt corecte faţă de statul român. Lista este făcuta fără o coerenţă logică şi cu un vădit interes de a argumenta supraimpozitarea marilor companii cu o taxă pe cifra de afaceri. Fără să vreau să intru în detalii despre fiecare companie aş vrea să explic situaţia în patru sectoare de business care a dus la profituri foarte mici în ultimii ani şi de ce acel tabel este manipulator şi înşelător.
1. În zona distribuitorilor de energie, 2022 a fost un un foarte greu. Statul a impus plafonarea preţurilor iar ANRE a făcut foarte greu şi cu mare întârziere plăţile pe diferenţele de cost. Cu excepţia Hidroelectrica, beneficiar al faptul că este şi producător şi distribuitor, toţi au fost nevoiţi să apeleze la linii uriaşe de credit pentru a putea să reziste în piaţă până la deconturile aprobate de ANRE. Spre deosebire de producătorii de energie care au avut un an 2022 foarte bun, cei din zona de distribuţie au fost aproape de faliment, astfel că, firme precum E-On, ENEL, Engie, etc nu aveau cum să aibă profit mare în 2022. Ar trebui să fim mulţumiţi că cele mai multe firme nu au făcut disponibilizări şi nu au luat decizia de retragere de pe piaţa românească.
2. Războiul din Ucraina şi politicile verzi ale Uniunii Europene au afectat masiv şi toată industria siderurgică, provocandu-i pierderi mari în 2022. Există o serie de factori care au dus la pierderi în 2022 iar aceştia sunt următorii : creşterea preţului certificatelor pentru emisia de carbon a dus la un cost mult mai mare pentru companiile poluante din industrie, creşterea preţului energiei a crescut deasemenea costurile iar războiul din Ucraina împreună cu blocarea importurilor din Rusia şi din regiunea Doneţk a dus la schimbarea reţelelor de furnizori şi implicit creşterea uriaşă a costurilor. Deşi cererea de produse a fost mare, cele trei şocuri în costurile de funcţionare au generat deasemenea pierderi pentru industrie.
3. Multă lume atacă în mod constant băncile fără să înţeleagă felul în care acestea funcţionează. După criza din 2009-2011, Banca Naţională a obligat băncile să îşi facă provizioane foarte mari, tocmai pentru a preveni şocuri sistemice precum cele de acum 12 ani. Astfel, deşi în 2021 multe bănci au raportate profituri mari, dacă facem o medie intre 2012 şi 2022 vedem că profiturile medii au fost intre 1 şi 2% pe an. Pe lângă politica de provizioane avem şi o schimbare a structurii costurilor în bănci. S-au făcut investiţii masive în digitalizare, iar numărul specialiştilor în IT şi Data Science a crescut masiv, generând şi costuri suplimentare cu resursa umană. Datorită inflaţiei, se observă o creştere a profiturilor din sistemul bancar însă aceasta este una temporară care vă dispărea pe măsură ce inflaţia revine sub 3%.
4. Retailul este un alt sector economic foarte atacat de pseudo patrioţii economici. Mulţi se uită la marjele mici de profit însă puţini înţeleg dinamica sectorului. România este o piaţă unde există încă un potenţial mare de creştere pentru sectorul de retail, de aceea jucătorii se luptă încă pentru creşterea cotei de piaţă. Doar aproximativ 70% din comerţ se face prin marile lanţuri, ceea ce generează o bătălie aprigă pentru a ocupa diferenţa de piaţă. In România preţurile la alimente sun cele mai mici din UE dar marjele de profit sunt peste media din UE, asta arata ca e potenţial de profit pe termen lung. Această situaţie a dus la investiţii de peste un miliard de Euro anual în extinderile de reţea, bani care nu se raportează în profitul final, fiiind de fapt bani reinvestiţi. Cu excepţia hypermarketurilor care nu mai pot creşte rapid fiindcă nu găsesc suprafeţe mari de terenuri în oraşele din România, investind mai puţin decât ceilalţi pentru a deschide noi magazine, restul sunt într-o competie acerbă. Aceasta este explicaţia pentru diferenţele de marje de profit dintre unii jucători din piaţă. Această analiză este una parţială care prezintă doar o serie din motivele pentru care aceste patru sectoare au aceste marje reduse de profit.
Din păcate, atunci când sunt atacate marile companii, nu se iau în calcul şi investiţiile făcute de acestea. De exemplu, în perioada 2017-2021, cele 373 de companii din România cu cifra de afaceri de peste 100 de milioane de Euro au făcut investiţii de 237 miliarde de lei, cu 20 de miliarde mai mult decât statul român care a făcut investiţii de doar 217 miliard de lei în aceeaşi perioadă.
