Datorită multiplelor crize şi schimbări recente, autonomia strategică a UE a devenit un proiect politic cu implicaţii majore inclusiv asupra politicilor sectoriale. Nevoia tot mai mare pentru Europa de a-şi spori autonomia şi de a-şi reduce dependenţa de alţii în domenii strategice, pe fondul concurenţei globale în creştere şi schimbărilor realizate pe lanţurile de aprovizionare, au creat controverse şi dezbateri la nivelul UE.
În acest context a apărut nevoia de a elabora o viziune coerentă, realistă şi responsabilă privind modul de operare al Europei cu privire la acest subiect de interes strategic. Noua strategie a Uniunii Europene promite să promoveze o autonomie strategică deschisă, care să echilibreze beneficiile interdependenţei economice cu cerinţele tot mai mari de gestionare a expunerii statelor membre la riscurile generate de crize sau de lanţurile de aprovizionare prea lungi sau prea îndepărtate.
Ca să evite riscul interpretării greşite, UE a ataşat principiului autonomiei strategice şi pe cel al deschiderii, oferind garanţia că noua geoeconomie globală nu poate fi închisă sau artificial protejată, respectiv că UE va rămâne deschisă comerţului şi investiţiilor şi se va proteja de eventuale decizii care să izoleze Europa de pieţele sale externe.
Strategia este răspunsul european la războaiele comerciale protecţioniste din ultimii ani dintre SUA şi China şi la provocarea majoră externă care ţine de faptul că 85% din creşterea globală din următorul deceniu va veni din afara Europei. În domeniul materiilor prime, s-a pornit de la premisa reducerii dependenţei de China şi reechilibrarea balanţei cerere-ofertă.
În acordul privind adoptarea unui act european referitor la materiile prime critice se estimează că cererea va creşte exponenţial în următorii ani. Comisia Europeană doreşte ca până în 2030 să-şi crească gradul de independenţă, iar măsurile pregătite includ creşterea puternică a gradului de reciclare.
Abordarea este însă prudentă pentru a nu trasforma acest concept de autonomie strategică deschisă într-o unealtă ce ascunde măsuri protecţioniste care ar fi foarte costisitoare pentru Europa. Europa trebuie să rămână o casă a comerţului dar trebuie să se asigure că regulile stabilite sunt respectate de toţi actorii.
De asemenea perspectiva investitorilor reprezintă un punct de echilibru. Unii ar putea interpreta autonomia ca înclinaţie spre autosuficienţă. Europa trebuie să fie deschisă investitorilor străini. Este nevoie de bani din afară pentru a ajunge în Uniunea Europeană, astfel încât să se poată investi în fondurile europene de investiţii pentru a realiza toate tranziţiile de care Europa are nevoie: tranziţia energetică şi cea digitală.
Totuşi, industria autohtonă, inovatorii şi start-up-urile trebuie susţinute simultan şi, prin urmare, protejate într-un mediu competitiv global. În caz contrar, vor fugi în alte ţări precum Statele Unite, unde li se va oferi acces facil la finanţare publică şi pieţe mari.
Este nevoie ca europenii să abordeze lacunele de capacitate militară din cadrul NATO şi UE. Conceptul de autonomie strategică a UE nu este o provocare pentru SUA sau NATO, ci un efort de a consolida împreună capacităţile europene de apărare. E bine să privim anumite dezvoltări europene prin lentila autonomiei strategice deschise. Dacă proiectăm acest concept la extinderea UE există o oportunitate istorică pentru consolidarea rolului Uniunii Europene în afacerile internaţionale şi extinderea acesteia.
Dat fiind potenţialul Europei, momentul geopolitic şi social, pare a fi o oportunitate atât pentru Europa cât şi pentru România de a-şi contura propriul curs pe scena globală, asumându-şi rolul de leader în anumite aspect legate de autonomia strategică europeană.
Astfel, în lunile următoare, lansăm provocarea unei dezbateri în spaţiul românesc cu privire la participarea României la aceste procese de dezvoltare şi speranţele pe care le au cetăţenii pentru următorii ani. Suntem convinşi că Uniunea Europeană va reuşi să găsească soluţiile şi resursele pentru a răspunde provocărilor viitoare. Noi ne dorim ca România să fie în prim planul acestor evoluţii şi să profite pentru a-şi maximiza potenţialul !
Victor NEGRESCU este europarlamentar, cadru universitar specializat în studii europene şi fost ministru al afacerilor europene.
Dan Luca susţine prelegeri la universităţi din Bruxelles şi Bucureşti. Este autorul cãrţii “Mapping the Influencers in EU Policies”.
