Salariul minim pe economie este sub limita decenţei, nu încape nicio îndoială. Să trăieşti cu 1.900 de lei pe lună într-o Românie în care o chirie într-un oraş mare sare de 1.500 de lei este, bineînţeles, absurd.
Care este ideea din spatele salariului minim garantat? Protecţia omului de rând, a angajatului astfel încât să nu primească mai puţin decât ar fi decent. În mod evident, scopul nu este atins în acest moment.
Este exact aceeaşi idee pe care sunt construite şi practicile concurenţiale. Dacă două sau mai multe companii cu putere în piaţă decid, pe sub masă, să ţină împreună preţul sus pentru un produs, intervine Consiliul Concurenţei. Ideea din spate este aceeaşi: protecţia omului de rând.
Aşa cum dacă firmele puternice se înţeleg să seteze un preţ, celelalte companii se aliniază preţului respectiv, practica salariului minim are acelaşi efect, pentru joburile care, într-adevăr, nu produc atât de multă valoare adăugată. Dovadă stă faptul că 1,3 milioane de angajaţi din circa 5 milioane au, în acte, salariul minim. Deci lucrurile s-au aliniat. Diferenţa dintre cele două situaţii este că firmele care formează un cartel primesc amenzi usturătoare, în vreme ce salariaţii pe venitul minim nu au ce face şi îl primesc.
Iată deci că avem două practici pentru protecţia populaţiei, cu aceeaşi filosofie în spate, dar cu efecte total opuse.
Sigur că cei mai mulţi angajaţi pe salariul minim primesc bani şi din alte venituri, albe, dar de cele mai multe ori gri, ceea ce duce la următoarea idee.
Care ar fi soluţiile?
Probabil că România nu este pregătită să renunţe la salariul minim şi drepturile salariale să fie negociate prin sindicate puternice şi omogene, aşa cum este în Austria, Danemarca, Finlanda sau Suedia.
Aşadar, pentru ca mecanismul salariului minim să îşi atingă obiectivul, adică bunăstarea angajatului, el trebuie să fie la un nivel decent. Poate că un 3.000 de lei, cu tot cu bonuri de masă, în 2023 ar fi aproape de un nivel decent.
Există argumente pro şi argumente contra. Să le luăm pe rând.
Argumentele pro ţin, în primul rând, de traiul decent al angajatului din România. Creşterea salariilor înseamnă că mai mulţi tineri care nu se ridică din pat dimineaţa pentru 1.900 de lei s-ar putea să se ridice pentru 3.000 de lei net.
Cu acţiuni ţintite, poate chiar agresive din partea Inspecţiei Muncii, s-ar putea echilibra trecerea angajaţilor din munca la gri în munca la negru cu veniturile în plus la bugetul de stat din creşterea salariilor. Ba probabil că bugetul ar trece pe plus bine.
Argumentele împotriva pot ţine, în primul rând, de alungarea investitorilor şi orientarea lor către alte ţări europene. Este foarte adevărat că România, la fel ca multe alte ţări din regiune, şi-a bazat modelul de creştere economică din anii de după comunism pe investiţii străine, în cea mai mare parte datorate forţei de muncă ieftine. ZF va lansa în 21 iunie anuarul şi conferinţa ZF Cei mai mari jucători din economie. Majoritatea celor mai mari companii din România sunt multinaţionale, care au investit aici şi au crescut economia. Caţi angajaţi cu salariul minim pe economie credeţi că are OMV Petrom, Dacia sau chiar companii cu acţionariat românesc precum Chimcomplex sau FAN Courier? Într-o analiză ZF, la începutul lui 2022, în urmă cu un an şi jumătate, Lidl sau Kaufland spuneau că plătesc un casier cu 3.000 de lei net. O creştere de 10% într-un an şi jumătate cu inflaţie de peste 14%, ar însemna un salariu de 3.300 de lei net.
Câte dintre aceste companii credeţi că ar risca în vreun fel să plătească un salariu pe hârtie şi restul banilor în plic? Răspunsul este uşor de intuit.
Este greu de crezut că marii investitori vin în România pentru că salariul minim este jos. Dovada clară o reprezintă investiţiile majore pe care le-am pierdut în favoarea Ungariei sau Poloniei şi întrebarea „de ce” este aproape inutilă, doar dacă ne uităm pe harta autostrăzilor din Uniunea Europeană, nu mai vorbim de infrastructura feroviară.
Creşterea salariului minim din ultimii ani din România a fost dacă nu cea mai bună, cu siguranţă una dintre cele mai bune plase de siguranţă pentru economie în crizele care au venit începând cu 2020. Datele şi derularea investiţiilor de până acum arată că un salt pentru salariul minim la un nivel măcar aproape de decenţă în România aduce cu mult mai multe beneficii decât neplăceri.
