Opinii

Relaxarea de dupa ajutorul de stat

Relaxarea de dupa ajutorul de stat
04.03.2009, 00:00 51

Coada la intrarea la conferinta de presa a Erste Group pentru anuntarea rezultatelor pe 2008. Cu zece minute inainte de ora inceperii cu greu se mai gaseste un loc. Nu e doar o impresie subiectiva, confirma Michael Mauritz, seful comunicarii: chiar sunt mai multi ziaristi decat de obicei.

Treichl, seful Erste, nu se lasa deloc asteptat. Intra in sala zambitor si spre deosebire de alte dati o ia prin mijloc printre mese si se opreste pentru a strange mana cate unui jurnalist. Isi lasa ragaz si pentru o gluma: "Cum mai e in Romania? Mai traiti?".
Putin in urma lui apare si Manfred Wimmer, seful riscului si fost CEO al BCR, fost responsabil cu proiectul Erste de preluare a celei mai mari banci romanesti. Are acelasi aer relaxat ca seful sau. Mai discret isi face aparitia si Bernhard Spalt, directorul de risc, si conferinta poate incepe.
Pe rand fiecare isi spune partitura din prezentarea rezultatelor. Erste a facut o pierdere de peste 600 mil. euro in trimestrul IV, dar aceasta nu pare sa-i tulbure pe oficialii bancii, desi Treichl sustinea la inceputul lui decembrie ca va fi totusi un trimestru profitabil.
Ultimul slide aduce si motivul relaxarii: "Agreement with the Republic of Austria". Semnarea ar fi avut loc chiar cu o ora inainte, adica la 9 dimineata, dupa negocieri care durasera si in noaptea precedenta. Cel putin asa a motivat Treichl faptul ca nu era la curent cu detaliile proiectului de sprijin pentru Europa Centrala si de Est anuntat de BERD, BEI si Banca Mondiala.
Fara nicio subliniere in voce, parcurge termenii principali ai intelegerii cu guvernul austriac: se grabeste sa precizeze ca statul, in generozitatea lui, nu va avea drept de vot in schimbul capitalului participativ si nici nu restrictioneaza acordarea de dividende. Adica negocierile nocturne chiar au meritat. Cu voce egala mentioneaza ca totusi managementul Erste nu va incasa bonusurile traditionale pentru 2008. O conditie destul de serioasa avand in vedere ca bonusul lui Treichl pe 2007 a trecut de 2,8 mil. euro, depasind cu mult salariul anual.
Chiar si asa, nici urma de crispare. Acum situatia ajutorului oferit de stat s-a limpezit dupa ce in ultimele luni circulasera mesaje contradictorii.
La sfarsit de octombrie 2008, Erste a anuntat intr-o dimineata inainte de deschiderea bursei de la Viena ca va lua 2,7 mld. euro de la stat sub forma unei participatii la capital. O facea cu titlu de glorie, fiind prima institutie bancara care accesa pachetul de sprijin oferit de statul austriac. Ideea era ca primul ia crema: cei mai multi bani si in conditii mai bune. Zilele treceau, dar Erste tot nu lua banii. "Se negociaza detaliile" - era explicatia. Intre timp, banca era deja inclusa in categoria celor care au primit ajutor de la stat. Surpriza a venit in decembrie, cand Treichl a inceput sa spuna ca de fapt nu e obligatoriu sa ia bani de la stat, ca mai sunt si alte optiuni, ca asteapta sa vada ce face concurenta (Raiffeisen indeosebi).
Sursele spuneau ca erau complicatii la negociere: sub presiunea UE, guvernul austriac conditiona ajutorul de obtinerea unei finantari de pe piata privata care sa reprezinte o treime din banii alocati de la bugetul statului. Oficialii Erste au avansat totusi un posibil termen limita pentru finalizarea discutiilor: sfarsitul trimestrului I, dar a fost sa fie mai devreme, pe 27 februarie.
Evident, intrebarile privind conditiile asumate de Erste nu s-au lasat asteptate. Mai ales dupa experienta cu bancile americane, un subiect disputat vizeaza salariile bancherilor aflati la conducerea unor institutii de credit care ajung sa apeleze la capitalul de stat.
Cu sau fara conotatii electorale, unii politicieni de la Viena au inceput sa se agite dupa ce au aflat termenii acordului. Ei se intreaba de ce guvernul austriac nu a cerut actiuni obisnuite in schimbul capitalului oferit, asa incat sa poata exercita un anumit control asupra modului in care este folosit, sa restrictioneze o politica de dividende care ar putea parea prea generoasa contribuabilului care nu este si actionar al Erste si, la o adica, sa poata provoca demiterea managementului bancii. Treichl se plaseaza in postura slujitorului credincios al actionarilor, declarandu-se preocupat mai ales de cei 7% investitori individuali si de fondurile de pensii care ar merita o minima recompensa pentru ca nu au vandut pe parcursul caderii actiunilor Erste de la 50 la 7 euro. "Ar fi fost dificil sa le explicam cum de avem profit si totusi nu le oferim putin cash-flow." In rest, sa explice guvernul daca a fost sau nu prea generos.
Cat priveste salariile managementului, chestiunea este destul de neclara. "Ni s-a spus sa facem o schema sustenabila de remunerare. Inca lucram la ea", spune cel mai bine platit bancher austriac pe 2007.
Discutiile privind acordul de sprijin nu se opresc aici: cum de e Treichl asa de sigur ca va aduna macar 400 mil. euro de pe piata privata si de ce nu ar atrage chiar toata suma de 2,7 mld. euro, de unde va plati cuponul daca situatia pe piata se va inrautati, iar profilul de risc se va deteriora si mai mult, ar putea fi nevoie si de o majorare de capital standard? "Sunt multe variabile" in aceste intrebari, cert e ca Treichl chiar e sigur ca ia banii: "Credeti ca as fi mentionat aceasta suma daca nu m-as fi asigurat dinainte? Interesul pentru cuponul de 8% oferit de Erste va fi mult mai mare."
Inevitabil se ajunge si la recentul demers al ministrului austriac al finantelor de a vizita capitalele din regiune pentru a cere un anumit sprijin. La numai o ora dupa semnarea acordului de finantare cu statul, nu i se poate cere lui Treichl nici macar un unghi critic: "A avut presa proasta. Realitatea este ca toata Europa depinde de performanta regiunii. Demersul sau atat de criticat a avut efect (programul comun de 24,5 mld. euro anuntat de BERD, BEI si BM ar fi un prim efect - n.r. ).
Intrebari din sala nu mai sunt, dar oficialii Erste nu se grabesc, mai ales acum ca au rezolvat incheierea acordului cu statul.
Asa ca Treichl si Wimmer se impart pe grupuri de ziaristi pentru discutii. La fel de relaxati indiferent de intrebare.
Vine si o intrebare curajos-naiva pentru Treichl: "Va asteptati la vreun faliment bancar in Romania?". Rade. Isi trece scurt mana prin par: "NU!". Si apoi simte nevoia sa intareasca: "Clar nu vad niciun faliment printre bancile din Romania. Nici macar unul!". Dar un eventual faliment al Ucrainei cat ar costa grupul Erste? "Depinde despre ce fel de faliment vorbim. Daca statul da faliment (nu isi mai plateste datoriile), nu inseamna ca toate institutiile sunt in faliment. Noi suntem expusi in Ucraina fata de clienti privati, nu fata de stat. Chiar si banca centrala a Austriei a confirmat ca nu am fi afectati in cazul in care Ucraina ar intra in default", elaboreaza Treichl.
Odata lamurita si aceasta chestiune, se indreapta spre grupul strans in jurul lui Wimmer, care tocmai explica ce a vrut Treichl sa spuna cand a afirmat "in gluma" ca dupa plecarea lui Wimmer de la BCR "lucrurile au cam incetinit". Ar fi vorba ca fostul CEO si sef al programului de restructurare al BCR a aplicat masuri radicale intr-o perioada relativ scurta, iar acum se vad efectele. "Dintr-o institutie cu eficienta medie, BCR a devenit cea mai eficienta banca din grup. Chiar au fost niste restructurari radicale mai ales pe centralizarea functiilor de back-office, ajungandu-se ca oamenii din sucursale sa se ocupe doar de consiliere si vanzari, in timp ce decizia de credit este in back-office", continua Wimmer.
Treichl asculta zambitor un timp, ii imita scurt gestica si pleaca la fel de linistit cum a venit. Cel putin in aparenta. De vazut cat va dura relaxarea de dupa ajutorul de stat.
 
Razvan Voican este redactor-sef adjunct al ZF
 

 

AFACERI DE LA ZERO