A creat mult deranj pe aici declaraţia comisarului european, Günther Oettinger: “UE este în pericol de moarte. Unii vor să o slăbească sau să o distrugă - Polonia, Ungaria, România, guvernul Italiei.”
Lui Viktor Orban, o astfel de declaraţie i-ar provoca râsul: păi de ce investiţi măi încă un miliard de euro în Ungaria, dacă vă provocăm frisoane?
Ministrul român de externe, dl Meleşcanu, este profund rănit sufleteşte: “Ne exprimăm regretul că un membru al executivului european cu atâta experienţă, precum domnul Günther Oettinger, face declaraţii fără o acoperire bazată pe realitate. Îi reamintim domnului Oettinger că nu este normal ca un comisar european să acuze state membre ale UE fără o documentare prealabilă serioasă.”
Dl Meleşcanu îl invită pe dl Oettinger să se documenteze serios. Despre ce? Despre bătaia pe care cei care nu suferă guvernul Dragnea şi-au luat-o în 10 august? A fost prima ştire pe toate canalele de televiziune din UE. Despre limbajul insalubru al unor importanţi apropiaţi ai guvernului Dragnea şi ai PSD, faţă de comunitatea germană din România? Nu are de ce – a protestat ambasada Germaniei, fapt nemaintâlnit, şi AHK – camera de comerţ româno-germană. Iar guvernul nu s-a delimitat de astfel de declaraţii.
Cu privire la ce să se documenteze serios dl Oettinger? Cu privire la faptul că 3 milioane de români plecaţi din ţară sunt proeuropeni? Şi că alte zece milioane de români – familiile celor plecaţi şi cei de aici, încă mulţi rămaşi - sunt proeuropeni? Sondajele arată asta. Cum să te documentezi mai profund decât aşa?
Problema este simplă. Oettinger nu spune că românii sunt antieuropeni, ci că guvernul este antieuropean. Încă şi mai precis: valorile pe care se bazează UE sunt puse în pericol de politica administraţiei de la Bucureşti: îi iei la bătaie pe cei care îţi contestă autoritatea – niciodată în Germania nu s-a întâmplat aşa ceva în ultimii 60 de ani -, îţi subordonezi Justiţia, îţi baţi joc de norme şi legi şi uiţi că guvernezi pentru toţi, nu doar pentru cei care te-au votat.
Să nu minţi, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă! La Bucureşti, aceste tabuuri sunt o glumă. Nu că alţii, în alte părţi, ar fi sfinţi, Doamne-fereşte! Dar felul în care se face aici politică este aiuritor. Să invoci preuropenismul poporului tău, ca argument că judecata strâmbă a guvernului tău este validă, asta înseamnă să fii antieuropean!
Guvernul lui Ion Iliescu şi-a dorit ca România să se asocieze grupului de la Vişegrad, în anii 90 ai secolului trecut. Polonia, Ungaria, Cehia, ţări surori în comunism, nici nu au vrut să audă. România venea din mineriade - nimeni nu a vrut să-şi păteze blazonul cu o aşa oroare. Sunt şi acum încercări de apropiere – deh, nemulţumirea Estului, faţă de dominaţia Vestului – dar apropierea nu se produce. De ce?
Pentru că, nimeni nu vrea să-şi asocieze numele cu cel al României, nu dă bine. Nu dă bine să te asociezi cu o ţară coruptă, deşi, la Budapesta, multe probleme seamănă cu cele de la Bucureşti.
Toţi mafioţii tânjesc să fie luaţi drept oameni cinstiţi. De aceea, Viktor Orban nu se întâlneşte niciodată cu Liviu Dragnea, deşi el vine des în România.
Asta este problema României: când spun o prostie, liderii Ungariei sau ai Poloniei, o împachetează într-un mod duios – suveranitate, decizia de a fi propriul tău stăpân. La Bucureşti, când deschizi gura să vorbeşti de libertate, îţi cade din buzunar punga de un leu în care-ţi ţii milionul furat de la stat.
