Nu există nicio îndoială: suntem în mijlocul unei revoluţii a sustenabilităţii. În ceea ce priveşte politica europeană, Taxonomia UE este una dintre iniţiativele care servesc drept piatră de temelie a acestei revoluţii. Pe scurt, Taxonomia UE este un sistem de clasificare care defineşte ce activităţi sunt durabile („verzi“) şi oferă o metodologie pentru a calcula cât de verde este cifra de afaceri, respectiv CAPEX şi OPEX pentru o companie. Companiile care intră sub incidenţa taxonomiei UE vor trebui să facă un prim exerciţiu de raportare a acestor indicatori verzi, începând cu acest an, pentru exerciţiul financiar 2021 şi să raporteze indicatori complet „verzi“ începând cu 2023, pentru exerciţiul financiar 2022.
O serie de evenimente şi presiuni din partea mai multor părţi interesate (stakeholders) au coincis şi au condus la publicarea taxonomiei UE. Căutând originile sale, am putea merge până la creşterea emisiilor antropice de gaze cu efect de seră care au dus la schimbări climatice. Originile mai recente ale taxonomiei se regăsesc în Acordul de la Paris din 2015 (tratatul internaţional privind schimbările climatice) şi în Pactul verde al UE.
Pentru a-şi realiza ambiţiile, UE a pus în mişcare un plan de acţiune pentru finanţarea creşterii durabile, cu trei obiective clare: reorientarea fluxurilor de capital către investiţii durabile, integrarea durabilităţii în managementul riscurilor şi promovarea transparenţei şi a gândirii pe termen lung în activităţile financiare şi economice.
Prima măsură întreprinsă ca parte a acestui plan a fost crearea Regulamentului UE privind Taxonomia nr. 852/2020, un sistem uniform, credibil, bazat pe ştiinţă, pentru clasificarea activităţilor care sunt durabile, determinând, printre alte condiţii, dacă contribuie în mod substanţial la una sau mai multe din şase obiective specifice de mediu.
Taxonomia UE şi cerinţele sale de raportare – adică indicatorii verzi – reprezintă o confruntare cu realitatea cu privire la ambiţiile şi planul de acţiune privind sustenabilitatea unei organizaţii şi reprezintă o oportunitate de a arăta pieţei care activităţi se aliniază cu tranziţia la zero emisii de carbon, oferind modalităţi durabile pentru atingerea ţintei.
Un obiectiv mai larg al Taxonomiei UE este de a ajuta participanţii de pe piaţa financiară şi alţi actori relevanţi să identifice operatorii economici care desfăşoară activităţi durabile şi să le faciliteze obţinerea finanţării pentru aceste activităţi. Obiectivele care determină clasificarea unei activităţi ca fiind durabile sunt atenuarea sau adaptarea la schimbările climatice, utilizarea durabilă şi protecţia resurselor de apă şi marine, tranziţia către o economie circulară, prevenirea şi controlul poluării şi protecţia şi refacerea biodiversităţii şi a ecosistemelor. Astfel, Taxonomia UE va contribui la decarbonizarea sectoarelor cu emisii mari şi la creşterea sectoarelor cu emisii scăzute de carbon şi, deci, la atingerea obiectivelor asumate prin Pactul verde al UE.
Taxonomia acoperă în prezent obiective de mediu, care se concentrează pe schimbările climatice şi care, prin urmare, pot avea cea mai mare contribuţie pozitivă în viitor. Forma actuală se presupune că acoperă sectoare care reprezintă aproximativ 94% din emisiile de CO2 ale Europei. Multe sectoare şi activităţi nu au fost încă incluse, însă, în timp, vor fi cel mai probabil adăugate.
Sorin Elisei este Director Consultanţă, Deloitte România, iar Anamaria Stroia-Tilley este Manager, Consultanţă în Managementul Riscului, Deloitte România
Această opinie a fost publicată în catalogul Top 1.000 cele mai mari companii din România, anuar aflat la ediţia a V-a şi care vorbeşte despre liderii de business din România, companiile care reprezintă 45% din cifra de afaceri totală din economie
