Opinii

Sorin Pâslaru, ZF: În loc să ia picamărele să spargă asfaltul şi să facă spaţii verzi, primarul Robert Negoiţă din Sectorul 3 asfaltează în neştire şi schimbă bordurile abia puse, fără niciun căpătâi

Sorin Pâslaru

Sorin Pâslaru

Autor: Sorin Pâslaru

29.07.2022, 00:05 9445

În loc să ia picamărele să spargă asfaltul şi să facă spaţii verzi, primarul Robert Negoiţă din Sectorul 3 asfaltează în neştire şi schimbă bordurile abia puse, fără niciun căpătâi.

Situaţia nu este singulară. În afara campaniei electorale şi în afara primăriilor de mare vizibilitate, primarii cam fac ce le taie capul între tururile de scrutin fără să se raporteze la nevoile reale ale cetăţenilor.

În loc să ia picamărele şi să spargă asfaltul dintre blocuri şi să reducă numărul de parcări ca să aibă unde se plimba mămicile cu cărucioarele de copii şi ca vegetaţia să mai domolească arşiţa amplificată de beton, în Sectorul 3 se decopertează parcările dintre blocuri pentru a fi pus un nou asfalt. Fără nicio plăcuţă indicator privind obiectivul lucrării, finanţatorul, necesitatea, beneficiarul sau timpul de execuţie, lucrările sunt făcute de parcă primarul şi-ar tăia buruienile din propria curte fără să dea socoteală nimănui. Cu un buget de sute de milioane de euro – nu e doar cazul Primăriei Sector 3 – primăriile din Bucureşti ar trebui să aibă ca prim obiectiv educaţia şi sănătatea, nu înlocuiri la nesfârşit ale bordurilor şi ale gărduleţelor dintre blocuri.

Cine poate însă opri lucrările când poliţia locală Sector 3, care ar trebui să dea amenzi, este la mâna primarului? Şi cum să i se împotrivească când tocmai a primit o şcoală drept sediu pe strada Ion Ţuculescu, numărul 42, în condiţiile în care în spatele său se află una dintre cele mai mari şcoli din sector, Leonardo da Vinci, unde copiii învaţă în trei schimburi?

Dar ce să mai spui când primăria a decis să îşi mute sediul chiar într-o şcoală monument istoric, pe Dudeşti colţ cu Mihai Bravu, iar vizavi, unde a funcţionat şcoala turcă – aşa numitul Liceu Privat Internaţional de Informatică -  primăria şi-a instalat alte birouri.  Liceul tehnologic, aparţinând de sistemul public, a rămas în câteva săli. Un teren de fotbal unde se antrenau copiii amplasat în acelaşi perimetru a fost bineînţeles desfiinţat în favoarea unei parcări. Bine că au rămas pe celelalte colţuri ale intersecţiei între Dudeşti şi Mihai Bravu McDonald’s, cu drive thru, şi Dristor Kebab, care a invadat trotuarul. Cine o fi dat dreptul McDonald’s să facă drive thru în mijlocul Bucureştiului, cu maşini care să stea pornite la rând şi să înece în dioxid de carbon şi dioxid de sulf o zonă şi aşa aglomerată?

În loc să fie o lege prin care în orice oraş al ţării să avem minim un teren de fotbal, de tenis de câmp sau de baschet la fiecare hectar de oraş, noi avem minim patru case de pariuri precum Superbet, Admiral sau Fortuna, minim două farmacii şi minim un Mega Image.

Bineînţeles, trebuie să avem cât mai mult asfalt şi cât mai multe borduri noi. Ce-or câştiga aceşti primari ai Bucureştiului prin schimbarea bordurilor, ei ştiu şi cei care ar trebui să îi ia la întrebări.

Fapt este că Bucureştiul are aparent un PIB pe locuitor de nivelul Spaniei sau Italiei, însă nivelul real de viaţă al oamenilor este mult mai jos. În loc să facă locuinţe pentru tineri, pentru tinerii profesori, spre exemplu, care sunt absolut descurajaţi să intre în această meserie din cauza salariilor mici, primarii Bucureştiului pun borduri şi stâlpi de beton. În Sectorul 4, mii de butoiaşe din ciment mărginesc trotuarele, chipurile pentru a împiedica maşinile să parcheze, obţinând însă un efect estetic absolut dezgustător.

Şcoli şi sănătate înseamnă investiţie pe termen lung. De ce nu îşi asumă fiecare sector al Bucureştiului să înceapă  reforma în educaţie construind campusuri şcolare de stat de nivelul Şcolii Franceze, Şcolii Britanice, Şcolii Americane sau Şcolii Turce prezente la Bucureşti? Statul român a oferit teren gratis pentru Liceul Francez Anna de Noailles însă nu a fost în stare  pur şi simplu să copieze facilităţile pe care le are un astfel de liceu şi să le reproducă pentru fiecare sector din Bucureşti şi fiecare reşedinţă de judeţ, apoi să avem în 20 de ani o cu totul altă infrastructură şcolară.

Pentru ce se mai duc în schimburi de experienţă profesorii, inspectorii sau miniştrii dacă în 30 de ani nu au fost în stare să aducă o machetă a unei şcoli din Occident, din Germania, Franţa sau SUA şi să o reproducă în România?  De ce numai o şcoală privată poate avea recepţie, laboratoare, săli de sport, terenuri de sport, sală de mese, maxim 20 de copii în clasă, program de după-amiază cu discipline opţionale, de ce nu putem avea şi o şcoală publică la aceste standarde? În trei ani, 40 de campusuri, iar în 20 de ani, 300.

Aceasta ar fi cu adevărat o reformă a sistemului de educaţie din România şi nu excluderea Colegiilor Naţionale din sistemul de evaluare pentru a crea feude, unde să decidă directorii şi acoliţii din primărie cine are acces.

Oricine vede o şcoală în SUA sau în Marea Britanie observă că diferenţa esenţială constă în infrastructură şi în modul în care profesorii interacţionează cu elevii, cum reuşesc aceştia să îi determine pe copii să vină cu drag la şcoală. Primarii noştri sunt obsedaţi de borduri şi de stâlpişori, parcă nu s-ar găsi firme de-ale verilor şi de-ale nepoţilor care să construiască şi nişte şcoli, nişte campusuri sau săli de sport noi, nu numai să asfalteze. Când nu sunt resurse financiare e de înţeles, dar să ai bani şi să îi arunci pe fleacuri, asta ne va costa.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO