Sistemul bancar din Romania, chiar daca este extrem de solid gratie unei administrari conservatoare din partea actionarilor si unei supravegheri foarte prudente a BNR, nu putea sa ramana in afara turbulentelor.
In mod surprinzator, in pofida soliditatii sale, sistemul se confrunta cu o problema acuta de imagine, pe de o parte indusa din exterior, pe de alta de insusi sistemul bancar.
Despre modul in care unele atacuri impotriva sistemului pot afecta imaginea si, implicit, credibilitatea bancilor comerciale am vorbit in cateva din articolele anterioare. Din pacate, toate aceste atacuri sunt exploatate cu voluptate de politicieni si media, cu ingrosarile si distorsiunile inerente si nimeni nu se gandeste ca astfel de remarci negative repetate pot incuraja, fara sa vrea, cresterea delincventei la rambursarea creditelor catre banci si implicit la cresterea costurilor creditelor. E bine sa nu uitam ca pentru un debitor rau-platic vor plati ceilalti 99, pentru doi ceilalti 98, pentru trei ceilalti 97 s.a.m.d.
Desigur ca la deteriorarea imaginii sistemului bancar contribuie si sistemul insusi, din interior. In goana dupa tot mai multi clienti noi, bancile par a fi uitat de clientii existenti, iar programele de retentie, dezvoltare si fidelizare a acestora devin secundare.
De asemenea, expansiunea exploziva a retelelor bancilor s-a facut de multe ori cu rabat de calitate la recrutarea si formarea angajatilor si implicit a serviciilor oferite.
Cu siguranta ca toate problemele de imagine, reale sau induse, ale sistemului bancar sunt contraproductive in debutul acestei crize financiare care nu are cum sa ne ocoleasca. Dar, orice criza are virtutile ei intrucat creeaza oportunitatea regandirii realitatii si remodelarii sistemelor.
Sunt convins ca si sistemul bancar din Romania are sansa de a se remodela si de a iesi intarit in urma acestei crize. Principalele domenii unde ma astept sa intervina schimbari sunt urmatoarele:
Lichiditatea. Peste tot in lume s-a constatat ca in conditii de bani ieftini si crestere continua a preturilor bunurilor, mai ales imobiliare, bancile au mentinut active lichide periculos de mici. Acesta este motivul pentru care au fost banci, chiar de prestigiu si cu o capitalizare conform reglementarilor prudentiale, care au dat faliment sau au fost in pragul falimentului. Este evident ca autoritatile de supraveghere, inclusiv din Romania, vor trebui sa regandeasca reglementarile in materie de lichiditate, iar bancile sa-si defineasca si sa aplice politici mai prudente.
Depozite versus credite. Avand suportul refinantarilor de la bancile- mama, bancile din Romania au dat credite peste volumul depozitelor atrase. Odata cu reducerea acestor refinantari, bancile au inceput sa se concentreze pe atragerea de depozite. Dupa o perioada de exagerari, in care dobanzile la depozite depasesc uneori dublul inflatiei, acestea vor reveni la niveluri mai decente, suficient de atractive pentru a stimula economisirea, dar nu exagerat de mari incat sa faca imposibila creditarea.
Administrarea riscurilor. Desi, in marea lor majoritate operatiunile bancare au fost administrate foarte prudent, criza va obliga bancile la o reorientare si testare a capacitatilor lor de administrare a riscurilor. In primul rand, clientii vor fi segmentati mai clar din punctul de vedere al riscurilor, iar conditiile de creditare (inclusiv dobanzile) vor reflecta mult mai net aceste diferente. In al doilea rand, bancile isi vor testa sistemele si capacitatile de workout si restructurare in conditii de stres real si nu simulat. In al treilea rand, bancile vor trebui sa dea dovada de multa imaginatie, inteligenta si rabdare pentru a gasi, impreuna cu clientii care merita, solutiile pentru traversarea crizei. Si nu in ultimul rand, probabil ca se impune crearea unui Basel III.
Relatia banca-client. Ca in orice alta industrie din domeniul serviciilor, misiunea sistemului bancar este de a-si deservi clientii. Odata cu incetinirea expansiunii, aceasta relatie va capata o noua dimensiune. In primul rand, bancile se vor concentra mai mult pe clientii existenti si vor avea ragazul sa diferentieze diversele categorii de clienti si sa-i trateze in consecinta. In al doilea rand, multi clienti care in perioada de expansiune au fost intr-o migratie continua in cautarea bancii ideale (care nu exista!) sau a exploatarii promotiilor vor realiza cat de importanta este o relatie continua, constanta si stabila (ca intre parteneri!).
Migratia personalului bancar. Expansiunea accelerata a sistemului bancar din Romania s-a reflectat si intr-o presiune continua pe resursa umana. Numai in ultimii trei ani sistemul a avut nevoie de cel putin 20.000 de oameni noi. Din pacate, o buna parte o reprezinta acei tineri angajati cu o vechime de 1-3 ani care, fara a aprofunda meseria, alearga din banca in banca dupa salarii sau functii mai mari.
Una din consecintele crizei, respectiv a incetinirii expansiunii, va fi ca aceasta categorie pe care o colega de-a mea ii numeste "fluturasi", va disparea. Acesti tineri angajati vor realiza ca este nevoie de timp, efort si multa, multa munca pentru a stapani meseria. De asemenea, cresterea salariilor din sistemul bancar se va domoli, ajungand la un nivel mai apropiat de stadiul de dezvoltare socio-economica a tarii, ca de altfel si alte costuri legate de chirii si amenjari de sedii.
Am convingerea ca bancile din Romania pot sa traverseze cu bine aceasta criza intorcandu-se la fundamentele profesiei, care inseamna o administrare prudenta a riscurilor, printr-o relatie pe termen lung cu clientii, cu un personal loial si bine pregatit.
Dan Pascariu este presedintele CA al UniCredit Tiriac Bank.
Opiniile din acest articol ii apartin in exclusivitate autorului si nu implica in niciun fel institutiile cu care este asociat.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
