Opinii

Vizita Christinei Lagarde şi viitoarea prosperitate a României

Mediafax Foto

Mediafax Foto

Autor: Mark Gitenstein

18.07.2013, 21:11 1218

Vizita din această săptă­mână a doam­nei Christine Lagarde la Bucureşti s-a bu­curat de o anume at­mos­feră de în­cre­dere. Doamna Lagarde a sosit când Ro­mânia tocmai încheie un acord stand-by şi este pe cale de a începe ne­go­cierile pentru unul nou. Rezultatele par­te­neriatului în­cep să se vadă, iar bene­ficiile unui nou acord sunt greu de contestat.

România a luat măsuri dureroase de aus­teritate, dar a reuşit să-şi stabilizeze eco­nomia. În timp ce alte ţări încă se luptă cu reformele, România are pers­pec­tive fru­moase de creştere. Boardul FMI este de acord că ţara a făcut pro­gre­se notabile pe calea consolidării fis­cale şi a stabilităţii macroeconomice, men­ţinând niveluri joase ale inflaţiei şi având un sold bugetar şi o balanţă de ope­ra­ţiuni curente sustena­bile. Acor­durile au fost cu siguranţă o po­ves­te de suc­ces pentru regiune, iar o parte din­tre mă­surile luate de guvern în urma sfa­­turilor FMI ar putea servi drept exem­plu altor ţări europene.

De ce ar mai fi totuşi nevoie de un nou acordă? Deşi FMI consideră că al doilea acord a fost un succes, subliniază totodată creşterea slabă şi faptul că Ro­mâ­nia continuă să fie expusă riscurilor. Sunt necesare în continuare reforme struc­turale, mai ales în domeniile ener­giei şi transporturilor. Reformarea com­pa­ni­ilor de stat rămâne o problemă che­ie. Un nou acord preventiv ar fi astfel, în esenţă, o plasă de siguranţă menită să contra­ca­re­ze posibile riscuri şi să garan­teze mai mul­te reforme.

Partea pozitivă este că deja există un ca­dru pentru reformă: România are o le­gis­laţie modernă de guvernanţă corpo­rativă prin care ar trebui numite consilii de administraţie independente şi echi­pe pro­fesioniste de management în com­pa­niile de stat. Implementarea co­rectă a aces­tei legislaţii este crucială, având în ve­de­re că societăţile româneşti de stat au fost conduse prea mult timp fără obiective de eficienţă sau profita­bi­litate. Rezulta­tele acestui mod de gân­dire au devenit evi­dente în 2012 şi la în­ce­putul lui 2013, când Hidroelectrica, unul dintre cei mai mari producători de energie, şi Oltchim, un gigant industrial, amândouă de stat, au de­venit insol­vente. FMI a subliniat im­por­tan­ţa selec­tă­rii membrilor consi­liilor de ad­mi­nis­traţie şi a managerilor din com­pa­ni­ile de stat strict pe baza calificării profe­sio­nale şi le-a cerut autorităţilor să evite inter­ven­ţiile în operaţiunile compa­niilor. Un manage­ment adecvat, motivat cores­punzător, nu este o condiţie su­ficientă pentru o mai bună performanţă, dar cu siguranţă este una necesară.

O altă condiţie ar fi deschiderea com­paniilor pentru capitalul privat. Pri­vati­zările generează stabilitate macro, con­ducând la creşterea investiţiilor stră­ine directe şi de portofoliu. România tre­buie să se uite nu mai departe de Polonia pen­tru a vedea cum vinderea partici­paţiilor majoritare sau minoritare ale companiilor de stat aduce dezvoltare şi creştere. FMI a fost un puternic sus­ţi­nă­tor al privatizărilor prin intermediul bursei, iar beneficiile listării pe bursă pot cu greu fi puse la îndoială. Sub ochiul atent al acţionarilor pri­vaţi, aceste com­panii se pot dezvolta şi deveni mai efi­ciente, ceea ce poate con­du­ce la reali­zarea poten­ţialului deplin al ac­ti­velor strategice - aşa cum este cazul compa­ni­ilor din domeniul energetic - în timp ce statul îşi păstrează în continuare con­­trolul. În final, contri­buabilul de rând be­neficiază de pe urma valorii crescute a com­paniilor, având în vedere că sunt crea­te locuri noi de muncă. Românii sunt în­gri­joraţi de privatizări şi pe bună drep­tate: din cauză că societăţile ope­rea­ză inefi­cient, noii proprietari privaţi sunt nevoiţi să ia măsuri imediate de re­struc­turare care includ dispo­nibi­lizări sem­nificative. Aceasta este cu sigu­ranţă o problemă care trebuie să se regăsească în centrul dis­cu­ţi­ilor despre privatizări, dar guvernul are capacitatea de a inter­veni şi de a acor­da sprijin în perioada de tran­ziţie spre un alt loc de muncă pre­cum şi cursuri de reca­lifi­care profesională.

Privatizările prin intermediul bursei vor contribui de asemenea la dezvol­tarea pie­ţei de capital. Bursa de Valori Bucu­reşti este relativ mică în compa­raţie cu di­men­siunea ţării şi nu a fost mar­tora nici­unei oferte publice iniţiale de la debutul cri­zei încoace. Aducerea pe piaţă a com­pa­niilor de stat va condu­ce la dezvoltarea atât de necesară a Bur­sei de Valori. 

FMI este conştient de importanţa unei pieţe pe deplin dezvoltate şi nu este nicio coincidenţă ca doamna Lagarde a vizitat Petrom, o companie la care a avut loc o privatizare de succes. Compania pe­­tro­lieră ar trebui să fie un model pentru pri­vatizări viitoare, precum şi un exemplu de transparenţă adus de listare. După ce statul a vândut pachetul majoritar de acţiuni în 2004, Petrom a crescut rapid şi a de­venit un important jucător regional. Pers­pectivele sunt chiar mai luminoase având în vedere recentele descoperiri din Marea Neagră. Tranziţia de la stat la pri­vat a fost lină, iar compania este acum cel mai mare contribuabil la bugetul de stat.

Acest guvern, alături de prede­ce­soa­rele sale imediate, merită lăudate pen­tru că au menţinut un angajament fun­damental faţă de aşa-numitele „con­diţii“ FMI. Progresele în domeniul re­for­melor structurale au fost destul de difi­cile şi susceptibile de diferite întâr­zieri. Este esenţial să nu se renunţe la acest anga­jament. Implementarea rigu­roa­să a pro­gramului de reformă ar tre­bui să permită României să facă faţă pre­siunilor com­petitive globale pe ter­men lung,  să atra­gă investiţii străine directe şi de por­to­foliu şi să creeze noi locuri de muncă, asi­gurându-se astfel perspective de creş­tere pe termen lung. Gu­vernul trebuie, de asemenea, sa con­so­lideze încre­derea în economie, în spe­cial prin îmbună­tăţi­rea cli­matului de afa­ceri. Acordul cu FMI im­pulsionează pu­ternic realizarea aces­tor obiective, dar angajamentul au­to­rităţilor de a continua reformele ră­mâne esenţial.

Mark Gitenstein a fost ambasador al SUA în România din august 2009 până în decembrie 2012. El face parte în prezent din Comitetul Reprezentanţilor Fondului Proprietatea

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 19.07.2013

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO