Cand vine vorba de diferentele intre companiile de stat si cele multinationale, parerile sunt impartite. De la perceptii de genul "in multinationale oamenii muncesc ca sclavii pe plantatie" pana la convingeri ca "la stat, dupa cum ii spune si numele, se sta", fiecare are adeptii sai, existand angajati care, datorita acestor idei, prefera sa ramana toata viata doar pe o singura parte a baricadei.
"In general vorbind, nu sunt diferente prea mari intre firmele de stat si multinationale. Gary Hamel, una dintre cele mai stralucite minti ale managementului strategic, spunea despre multinationale ca sunt 'ultimul bastion al conducerii centralizate de tip stalinist'. Ambele tipuri de organizatii se bazeaza pe ie-rarhie, pe circulatia limitata a informatiei, pe disciplina si pe respectarea regulilor si procedurilor", este de parere Adrian Stanciu, managing partner al Human Synergistic, companie care se ocupa de diagnosticarea culturii in organizatii.
Cu toate acestea, exista diferente intre stilurile de lucru care se pot vedea cu ochiul liber si care tin mai ales de organizare. Una din principalele diferente intre angajatii de la stat si cei din mediul privat este programul de lucru. Un angajat intr-o institutie de stat are, in general, un program fix, care incepe la 8:00 si se termina la 16:00, de putine ori fiind nevoie sa stai peste program.
"Anumite lucruri poti sa le faci si de-acasa. Eu, spre exemplu, a trebuit sa intocmesc o situatie si am lucrat un weekend la ea pentru ca era urgent, insa lucrul acesta nu se intampla foarte des, adica nu lucram peste program in mod frecvent", spune Andreea, inspector fiscal in cadrul unei institutii de stat.
Altfel stau lucrurile in cadrul multinationalelor, unde, daca este nevoie, se sta peste program chiar si mai multe zile la rand, in momentul in care proiectele trebuie finalizate urgent. "De multe ori, flexibilitatea este cenzurata chiar de tine. Atata vreme cat tu dai proiectele terminate la timp nu este nicio problema, exista ingaduinta si pentru rezolvarea problemelor personale. Insa, daca apare vreun proiect care 'arde', atunci nu se face niciun rabat, ba mai mult se sta peste program numarul de ore necesar pentru a livra clientului proiectul la timp. Evident, exista perioade linistite in care nu sunt multe proiecte si atunci plecam la 18.00, dar exista si zile in care se pleaca la 21.00 sau la 23.00", explica Anca, consultant taxe si impozite in cadrul unei companii multinationale de consultanta, prezenta pe piata locala.
In mediul privat, un economist senior, cu peste trei de experienta de lucru, poate castiga intre 600 si 1.500 de euro lunar, iar un consultant taxe, cu acelasi nivel de experienta, are un salariu de 1.500 de euro pe luna.
Pe de alta parte, in cadrul unei primarii, spre exemplu, consilierii, expertii, inspectorii sau auditorii aveau la sfarsitul anului trecut salarii de baza care puteau ajunge pana la 2.000 de lei (aproximativ 470 de euro), la care se adauga bonusuri si sporuri.
Madalina Popescu, general manager al companiei de consultanta in resurse umane Pluri Consultants, este de parere ca in mediul privat se munceste mult mai mult decat la stat.
"Imi aduc aminte de perioada in care lucram la stat. Totul se misca ingrozitor de lent. Stiu ca uneori eram in situatia in care nu mi se dadea nimic de facut, lucru care putea deveni foarte greu de suportat, insa daca aparea seful in birou trebuia sa ma prefac ca lucrez", spune Popescu, care este de parere ca in cadrul institutiilor este stat se intalneste foarte rar notiunea de management si chiar daca au existat incercari de a schimba acest lucru prin intermediul proiectelor internationale, rezultatele nu au fost deloc vizibile. Popescu merge si mai departe, spunand ca o mare problema in mediul de stat este faptul ca exista foarte multi manageri iresponsabili, care nu doar tolereaza lipsa de performanta, dar o si incurajeaza. Astfel, pe langa faptul ca tot ce tine de comunicarea interna este o "dulce utopie", relatiile cu sefii sunt, de cele mai multe ori, formale.
"In general, relatia sef-subordonat este una formala, cel putin in cazul serviciului din care fac parte, lucrarile se discuta cu seful, ii solicitam opinia, atunci cand intampinam dificultati. Pot exista divergente de opinie in ceea ce priveste interpretarea unor paragrafe din legislatia aplicabila, insa de cele mai multe ori se ajunge la un consens destul de repede. De fapt aceste divergente, fac si mai frumoasa meseria aceasta, mai interesanta", este de parere inspectorul fiscal din cadrul institutiei de stat.
De cealalta parte, si in multinationale pot aparea tensiuni interne, insa acestea tin mai mult de existenta unor deadline-uri foarte stranse care trebuie indeplinite.
"Exista birocratie in ambele parti, insa la stat ai senzatia ca tu esti acuzatul, ca ti se imputa ceva sau ca cersesti mila, in timp ce intr-o multinationala birocratia este oarecum impersonala si parca mai usor de suportat", crede Popescu.
In cadrul unei multinationale, un exemplu de birocratie inutila este momentul in care incerci sa obtii aprobarea pentru concediu. "Pentru a putea sa iti iei orice fel de concediu, trebuie sa culegi toate semnaturile celor mai mari decat tine in firma respectiva. In cazul meu, trebuie sa semneze ca accepta sa imi iau o zi de concediu in jur de sapte oameni, printre care oameni cu care nu am proiecte in perioada respectiva, ceea ce mi se pare inutil. In mod normal ar trebui ca o cerere de concediu sa fie semnata doar de persoanele cu care lucrez direct", spune Anca.
Pe de alta parte, birocratia de la stat deriva mai degraba din considerente politice. "Intregul sistem este politizat si cred ca acest lucru produce haosul de care se plange toata lumea. Birocratia porneste de la interesele politice pentru ca este instituita prin norme facute de cei din ministere.
Deocamdata nu este un lucru care sa ma afecteze foarte mult pe mine, dar cred ca totul ar fi mult mai eficient daca intr-adevar s-ar tine cont de criteriile de performanta, si nu de orientarea politica", spune Andreea. Totodata, ea explica faptul ca, de obicei, pentru a intocmi un proces-verbal are nevoie de documente justificative si este nevoita sa astepte, existand acei "timpi morti", care nu pot fi controlati, tocmai pentru ca asa cere procedura.
In ceea ce priveste cultura organizationala, in timp ce companiile private au un obiectiv de tip profitabilitate, care vine de la actionari, firmele de stat, in general, nu au obiective. Ele indeplinesc sarcini, conform unei retete agreate. Chiar daca la nivel de conducere exista un document care vorbeste despre obiective, acestea sunt, cel mai probabil, redactate intr-un limbaj de lemn si cu foarte putina intelegere a conceptelor de strategie si obiective strategice.
In cazul administratiei publice si al firmelor de stat, obiectivele, atunci cand exista, nu sunt translatate in obiective de rang inferior. "Cu alte cuvinte, nimeni din sistem nu stie in ce masura ceea ce face ajuta obiectivul general sau chiar care este acela. Tot ce li se cere oamenilor sa faca este sa respecte un regulament scris undeva. O astfel de reteta de functionare este, in cel mai bun caz, paguboasa, dar, in general este o reteta de esec", explica Stanciu.
Pe de alta parte, organizatiile private multinationale au un mecanism de delegare a autoritatii si a deciziei care, desi adeseori rigid si imperfect, este mai mult decat nimic. Problema lor este ca, punand mare presiune pe rezultate fara o legatura clara cu misiunea si scopurile organizatiei, imping oamenii la hiper-competitivitate.
"Hipercompetitivitatea este plaga lumii de afaceri moderne. Ea este asociata cu lipsa de etica, cu lipsa de cooperare si cu lipsa de calitate in relatia cu clientii", potrivit lui Stanciu.
Ca o consecinta, organizatiile de stat sunt, in opinia lui, de tip perfectionist - conventional, orientate pe proces si norme, fara obiecitve externe si fara vreo motivatie extrinseca de orice fel. Organizatiile multinationale sunt competitive-putere-dependente, adica oamenii sunt motivati sa fie mai buni decat colegii lor, sa foloseasca forta ca sa obtina rezultate si sa se lase condusi de superiori. In cele din urma, angajatul de la stat nu difera cu nimic de cel din mediul privat. Totul sta in felul in care fiecare dintre acestia este condus.
"Angajatul de la stat nu difera cu nimic fata de cel de la privat, in afara de statut si salariu. Este adevarat ca multi dintre ei merg pe 'laisser faire', adica lasa lucrurile sa curga de la sine. Exista insa si angajati performanti, cum si in multinationale exista 'uscaturi'. Cred ca ceea ce ii atrage pe tineri la stat sunt salariul si stabilitatea", spune Popescu. Daca ne referim la politicile de resurse umane, se poate spune ca sistemul din institutiile de stat este cu mai mult de zece ani in urma celui privat. "Sunt doua universuri absolut diferite. Nu exista niciun punct comun intre ele. In ceea ce priveste politicile de HR, statul a ramas undeva pe la anii 1992-1993, in timp ce pe piata privata exista companii care sunt in 2011", spune Popescu, care specifica faptul ca, in ceea ce priveste diferentele ce tin de recrutare, in mediul privat 80% dintre recrutari se fac pe baza de competente, in timp ce la stat raportul este aproape inversat in favoarea nepotismului si a preferintelor politice.
Munca la stat
- Program de lucru fix
- Relatii formale cu sefii
- O mai mare stabilitate a jobului
- Existenta unor interese politice
Munca intr-o multinationala
- Program de lucru flexibil, dar cu posibilitatea de a munci peste program
- Relatii mai deschise cu sefii
- Posibilitatea de a promova in functie de performanta
- Mai mult stres din cauza deadline-urilor stricte
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
