Eliminarea depresiei şi a anxietăţii ar reduce nefericirea cu 20%, în timp ce eliminarea sărăciei ar reduce nefericirea doar cu 5%, potrivit datelor publicate de cercetătorii britanici.
Inegalitatea venitului explică doar 1% din diferenţele generate de fericire într-o comunitate, în timp ce diferenţele de sănătate mentală explică peste 4%. Educaţia are un efect minor asupra satisfacţiei vieţii, comparativ cu existenţa unui partener, spre exemplu.
Când oamenii îşi evaluează venitul sau educaţia, aceştia se raportează la norma locală curentă. Rezultatul este că o creştere a veniturilor sau a educaţiei are un efect minor asupra fericirii generale a populaţiei: dacă venitul unei persoane va creşte, al alteia ar trebui să scadă, iar media ar rămâne aceeaşi. Acest lucru ar explica de ce în Australia, Marea Britanie, Germania şi Statele Unite, rata medie de fericire nu a crescut, în ciuda creşterilor standardelor de viaţă.
Cel mai important element care anticipează o viaţă fericită de adult nu este reprezentat de calificarea copiilor, ci de sănătatea lor emoţională.
„Dovezile arată că lucrurile care contează cel mai mult pentru fericirea şi nefericirea noastră sunt relaţiile sociale şi sănătatea fizică şi mentală. Acest lucru necesită un nou rol din partea statului – nu <<crearea bogăţiei>>, ci <<crearea stării de bine>>”, susţine lordul Layard.
