Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) a analizat aspectele care stau la baza erodării bazei fiscale şi a împărţirii profiturilor şi a pregătit un set de recomandări care urmează să fie implementate inclusiv în legislaţia românească (aşa-numitul proiect BEPS- Base Erosion and Profit Shifting).
Astfel, multinaţionalele vor fi nevoite să aloce corect profiturile în funcţie de jurisdicţiile fiscale în care operează, iar pentru ca acest lucru să se întâmple este nevoie de transparentizare şi de adaptarea legislaţiei în contextul economiilor digitale.
Până în prezent, măsurile luate de România, în sensul creşterii transparenţei fiscale atât faţă de autorităţile fiscale, dar şi faţă de public au avut în prim-plan aşa-numita „listă neagră a datornicilor“, însă acestea au fost insuficiente şi puse în practică cu multe greşeli, a explicat Ramona Jurubiţă, partener, liderul Departamentului de Servicii Fiscale şi Juridice în cadrul KPMG România.
„Având în vedere strategia ANAF de a construi un parteneriat cu mediul de afaceri, cred că mai potrivită ar putea fi scoaterea în evidenţă a contribuabililor corecţi prin catalogarea acestora ca atare, «fair taxpayer label», propunere care de altfel este pe agenda Comisiei Europene. O altă propunere ar fi introducerea SAF-T, o modalitate de raportare a tranzacţiilor în domeniul TVA care funcţionează cu succes în ţări europene precum Portugalia, Austria, Franţa, Luxemburg, Lituania şi Polonia, şi care ar reduce, pe de o parte, povara administrativă a companiilor (putând fi o alternativă a Declaraţiei 394 sau a Declaraţiei 088 pentru contribuabilii deja înregistraţi ca plătitori de TVA), dar ar fi şi o sursă utilă pentru autorităţi în determinarea şi identificarea celor care prezintă riscuri fiscale“, a mai spus Ramona Jurubiţă, prezentă ieri la evenimentul „Transparenţă, reorganizare şi concurenţă în legislaţia fiscală europeană. Cum se vor transpune acestea în legislaţia fiscală din România?“ organizat de KPMG în parteneriat cu ZF.
Pe de altă parte, scandalurile fiscale precum Panama Papers, dar şi investigaţiile privind ajutoarele de stat acordate companiilor Starbucks în Olanda şi Fiat în Luxemburg (unde Comisia Europeană a constatat că soluţiile fiscale anticipate cu privire la preţurile de transfer sunt incompatibile cu normele privind ajutorul de stat în UE) sunt evenimente care subliniază necesitatea unor măsuri urgente, spun experţii KPMG. În acest context, chiar ministrul german de finanţe Wolfgang Schäuble a început să formuleze împreună cu instituţii UE şi alte instituţii internaţionale un plan de acţiune în 10 paşi.
„Unul dintre paşii propuşi de Wolfgang Schäuble este ca Panama să coopereze sau tranzacţiile sale financiare vor fi considerate ilegale. De asemenea, trebuie să se standardizeze diferitele „liste negre“ naţionale şi internaţionale şi este nevoie de un mecanism de monitorizare pentru schimbul automat de informaţii.
În plus, prevederile împotriva spălării banilor trebuie să fie mai dure, iar sancţiunile administrative să fie mai dure pentru companii“, a spus Robert van der Jagt, preşedinte al echipei KPMG din centrul global de excelenţă în fiscalitate europeană.
Ramona Jurubiţă,
partener, Liderul Departamentului de Servicii Fiscale şi Juridice, KPMG România
♦ În contextul global actual, se nasc discuţii intense privind alocarea corectă a profiturilor multinaţionalelor între jurisdicţiile fiscale în care acestea operează. Atât evoluţia economică din ultimii ani, cât şi intensificarea comerţului internaţional al companiilor multinaţionale au trezit interesul autorităţilor fiscale din întreaga lume în ceea ce priveşte fenomenul erodării bazei fiscale dintr-o ţară şi mutarea profiturilor în ţări cu fiscalitate scăzută.
♦ Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) a întocmit o analiză privind aspectele care stau la baza erodării bazei fiscale şi a împărţirii profiturilor, finalizată prin prezentarea raportului "Addressing Base Erosion and Profit Shifting".
♦ Cele 15 acţiuni sunt îndreptate pe trei mari arii: modificarea tratatelor de evitare a dublei impuneri (în vederea eliminării neimpozitării sau dublei impozitări), intensificarea schimbului de informaţii, dar şi modificarea regulilor privind preţurile de transfer.
♦ România nu face excepţie de la această regulă. În contextul în care statisticile ne arată în domeniul economiei subterane că ne situăm în 2015 la un nivel de 28% din PIB (faţă de media celor 31 state europene analizate de 18%), respectiv diferenţa între TVA efectiv colectată şi TVA care ar trebui să se colecteze la bugetul statului este de 41% faţă de media de 13,9% în 2013, măsurile deja luate de către autorităţi sunt concentrate spre contracararea acestui fenomen.
♦ Săptămâna trecută, România a semnat memorandumul care atestă aderarea României ca membru asociat al forumului de implementare a acţiunilor BEPS, aspect care va aduce o notă pozitivă prin vizibilitatea acţiunilor pe care România le va lua în sensul luptei împotriva practicilor fiscale de evitare a plăţii impozitelor.
♦ De asemenea, de săptămâna trecută avem un nou proiect de modificare a Codului de procedură fiscală, care transpune Directiva europeană privind schimbul automat de informaţii. Urmare acestei directive s-a întărit cadrul legislativ pentru schimbul automat de informaţii şi, totodată, s-a pus capăt în mod categoric secretului bancar în scopuri fiscale la nivelul întregii Uniuni Europene. Directiva revizuită le impune statelor membre să schimbe între ele, în mod automat, o gamă largă de informaţii financiare, în concordanţă cu noul standard global al OECD/G20 pentru schimbul automat de informaţii între jurisdicţii şi în anumite termene. În acest sens, includerea notarilor publici şi executorilor judecătoreşti în categoriile de persoane care nu au dreptul de a refuza furnizarea de informaţii către organele fiscale, având în vedere faptul că aceste persoane deţin informaţii şi documente relevante din punct de vedere fiscal, consider că reprezintă un mare pas în identificarea persoanelor care încearcă să eludeze legea.
Robert van der Jagt,
preşedinte - Echipa KPMG din centrul global de excelenţă în fiscalitate europeană
♦ Cele mai recente scandaluri fiscale - Documentele Panama şi efectele jurisdicţiilor angrenate în “competiţia fiscală” au apărut în contextul interdependenţelor generate de mobilitatea capitalului la nivel global. De asemenea, există numeroase scandaluri cu privire la achitarea obligaţiilor fiscale de către anumite societăţi sau persoane publice în contextul unui mediu economic european volatil şi caracterizat de austeritate, care au condus la apariţia unor tensiuni sociale şi la sentimente de injustiţie socială.
♦ Statele membre pot beneficia de pe urma competiţiei fiscale neloiale şi vor să îşi menţină suveranitatea politică privind fiscalitatea (de exemplu, cotele de impozitare).
♦ Legat de ajutoarele de stat ca o eventuală alternativă în combaterea planificării fiscale agresive, trebuie plecat de la principiul de bază al ajutorului de stat, care spune că orice denaturare a concurenţei sau a schimburilor comerciale în interiorul UE este interzisă. În timp ce statele membre sunt, în principiu, libere să conceapă şi să implementeze sisteme de impozitare directă în conformitate cu obiectivele naţionale, măsurile fiscale pot produce efecte care ar putea intra în sfera reglementărilor ajutorului de stat la nivel UE. Ajutorul fiscal de stat poate veni sub forma unei legislaţii naţionale de punere în aplicare a unei măsuri fiscale speciale, ceea ce ar putea oferi un avantaj selectiv într-o anumită clasă sau grup de contribuabili; de asemenea, ea poate veni sub forma unei concesiuni individuale sau tratament avantajos acordat unui contribuabil prin intermediul unei soluţii fiscale anticipate de la autorităţile fiscale ale unui stat membru.
♦ De exemplu, Comisia Europeană a constatat că soluţiile fiscale anticipate cu privire la preţurile de transfer acordate companiei Starbucks, în Olanda, şi Fiat, în Luxemburg, sunt incompatibile cu normele privind ajutorul de stat în UE. Comisia a constatat că societăţile în cauză au avut un avantaj fiscal competitiv selectiv şi nedrept. În ambele decizii, metoda prevăzută în hotărârile fiscale cu privire la calcularea bazei impozabile a fost considerată ca fiind artificială şi complexă, având ca rezultat profituri impozabile care nu reflectă realitatea economică. Ca o consecinţă, Olanda şi Luxemburg trebuie să recupereze ajutoarele de stat de la Starbucks şi Fiat.
♦ Investigaţii asemănătoare au fost lansate şi în cazul soluţiilor fiscale anticipate acordate companiilor Apple şi Amazon din Irlanda, respectiv Luxemburg.
♦ În replică, anumiţi politicieni şi oficiali ai Statelor Unite şi-au exprimat preocuparea că investigaţiile privind ajutoarele de stat ale Comisiei Europene impactează pe nedrept companiile americane, creând astfel potenţiale probleme de conformitate cu actualele standarde internaţionale de fiscalitate.
Séverine Lauratet,
Senior Manager, Fiscalitate Internaţională, FIDAL, Franţa (societate independentă de grupul internaţional KPMG şi de firmele membre KPMG)
♦ Erodarea Bazei Impozabile şi Transferul Profiturilor (BEPS) se referă la strategii de planificare fiscală care profită de pe urma lacunelor din legislaţie şi a asimetriilor în normele fiscale pentru a transfera în mod artificial profiturile către locaţii în care activitatea economică este redusă, însă nu există taxe sau taxele sunt mai mici, având ca rezultat un impozit pe profit de plată mai mic sau zero în alte jursidicţii fiscale în care se desfăşoară de fapt activitatea economică taxabilă.
BEPS are o importanţă majoră pentru ţările în curs de dezvoltare din cauza ponderii majore a impozitului pe profit în veniturile bugetului de stat, în special a celui provenit de la companiile multinaţionale.
♦ Cercetările efectuate încă din 2013 confirmă potenţiala amploare a problemei BEPS. Estimările prudente indică pierderi anuale de 4 - 10% din veniturile globale aduse de impozitul pe profit, i.e. de la 100 la 240 miliarde dolari anual.
♦ BEPS este o problemă globală ce necesită o soluţie globală. Pentru prima dată în materie de fiscalitate, OECD şi ţările G20 au lucrat împreună de la acelaşi nivel. Mai multe ţări în curs de dezvoltare au participat în mod direct la proces şi mai mult de 80 de jurisdicţii non-OECD şi non-G20 au oferit suport.
♦ 15 acţiuni vor furniza guvernelor instrumentele interne şi internaţionale necesare pentru a împiedica BEPS. Pachetul final BEPS oferă ţărilor instrumentele necesare pentru a se asigura că profiturile sunt impozitate în locul unde se desfăşoară activităţile economice care generează aceste profituri şi unde este creată plusvaloarea, şi, în acelaşi timp, oferă o certitudine mai mare mediului de afaceri prin reducerea disputelor asupra aplicării normelor fiscale internaţionale, respectiv prin standardizarea cerinţelor de conformitate.
♦ În ceea ce priveşte strategia externă pentru impozitare eficientă CE propune următoarele măsuri de bază:
- Actualizarea criteriilor privind buna guvernare fiscală, inclusiv transparenţa, schimbul de informaţii şi competiţia fiscală loială.
- Promovarea bunei guvernanţe fiscale la nivel global, prin negocieri ale clauzelor de bună guvernanţă fiscală şi a ajutorului de stat.
- Prevederi incluse în acorduri bilaterale şi regionale cu statele terţe.
- Asistenţă acordată statelor în curs de dezvoltare.
- Dezvoltarea unei proceduri la nivelul UE pentru a evalua şi încadra jurisdicţiile fiscale din statele terţe care nu sunt cooperante.
- Revizuirea Regulamentului Financiar al UE pentru a împiedica fondurile europene să fie atrase către jurisdicţii cu un grad redus sau inexistent de fiscalitate.
Barry Larking,
irector, Echipa KPMG din centrul global de excelenţă în fiscalitate europeană
♦ Comisia Europeană a prezentat noul pachet de legi privind evitarea planificării fiscale în data de 28 ianuarie 2016. Acesta include două propuneri legislative (ex. măsuri anti-erodarea bazei impozabile şi transferul profiturilor - BEPS, respectiv raportarea „ţară-cu-ţară”), precum şi recomandări pentru o abordare comună a unei bune guvernări fiscale a statelor terţe şi împiedicarea abuzurile privind tratatele de evitare a dublei impuneri. Noul pachet de măsuri vizează abuzurile fiscale, asigurând venituri sustenabile şi un mediu de afaceri mai bun pe piaţa internă.
♦ Propunerile legislative ar trebui privite în contextul planului de acţiune al Comisiei Europene pentru Impozitarea Echitabilă şi Eficientă a Companiilor, lansat în iunie 2015, precum şi prin prisma recomandărilor finale emise de OECD în octombrie 2015 cu privire la cele 15 de puncte de acţiune BEPS. Potrivit comisarului Moscovici, noul pachet de măsuri vizează nu numai punerea în aplicare a standardelor OECD la nivelul UE, ci se doreşte a se depăşi aceste recomandări.
♦ Directiva Anti-BEPS – normele propuse stabilesc reguli comune în domeniile de limitare a deducerii dobânzilor, taxei de migrare fiscală, înlocuirea clauzelor din tratatele de evitare a dublei impuneri care prevăd metoda scutirii pentru impozitarea dividendelor şi câştigurilor din capital şi înlocuirea acesteia cu metoda „creditului fiscal”, introducerea de reguli de prevenire a abuzului de drept fiscal de către contibuabili, reguli speciale privind companii străine controlate şi privind instrumente financiare sau entităţi hibride. Aceste standarde au scopul de a asigura un nivel minim de protecţie a statelor membre, iar implementarea acestora la nivel naţional ar putea include măsuri suplimentare, precum limitarea dobânzilor, taxa de migrare fiscală, clauze pentru impozitare a dividendelor şi câştigurilor din capital prin renunţarea la metoda scutirii şi introducerea metodei „creditului fiscal”, reguli de prevenire a abuzului în fiscalitate, companii străine controlate, entităţi şi instrumente hibride.
♦ Pachetul emis de Comisia Europeană include propunerea de a implementa la nivelul autorităţilor fiscale locale raportarea „ţară cu ţară“, precum şi efectuarea unui schimb automat de rapoarte. Regulile, care se doresc a reflecta recomandările OECD în privinţa BEPS, s-ar aplica doar companiilor multinaţionale care au o cifră de afaceri consolidată la nivel de grup care să depăşească 750 milioane de euro.
♦ Propunerea vizează ca entităţile relevante să transmită anual autorităţilor fiscale din statul de rezidenţă anumite informaţii (cum ar fi cifra de afaceri, profitul înainte de impozit, impozitul pe profit plătit, numărul angajaţilor, capitalurile, activele corporale). Statele membre ar urma să facă automat schimb de date.
♦ Limitarea dobânzilor – introducerea unor reguli noi pentru limitarea deducerii dobânzilor aplicabile companiilor rezidente în EU/EEA în forma unor reguli pentru limitarea veniturilor, prin aplicarea unor condiţii legate de reguli privind gradul de îndatorare admis din punct de vedere fiscal.
♦ Taxa de migrare fiscală – aceasta ar fi aplicabilă anumitor trasferuri trans-naţionale de active sau a transferului rezidenţei în state UE/non-UE. Aceste prevederi ar reflecta jurisprudenţa europeană şI ar reglementa mecanismul impozitului amânat pentru transferurile efectuate în UE/EEA. În cazul unui transfer în UE, Statul Membru în care se va efectua transferul va trebui să accepte drept valoare a activelor pentru scopuri fiscale valoarea de piaţă a acestora aşa cum este definită în Statul Membru mamă.
♦ Clauze pentru impozitare a dividendelor şi câştigurilor din capital prin renunţarea la metoda scutirii şi introducerea metodei „creditului fiscal” – acest mecanism ar fi aplicabil atunci când venitul este impozitat în Statul Membru din care provine acest venit la o cotă statutară de impozitare mai mică decât 40%.
♦ Reguli de prevenire a abuzului în fiscalitate – Regulile, care se doresc a reflecta jurisprudenţa europeană în domeniu, ar impune Statelor Membre EU să ignore acordurile care nu sunt conforme cu cele standard. În acest scop s-ar efectua două teste, unul de motiv şi celălalt de substanţă.
♦ Companii străine controlate – regulile propuse s-ar aplica atât companiilor EU cât şi non-EU. Veniturile acestor tipuri de companii ar fi impozabile în statul în care compania mama este rezidentă, dacă anumite praguri ar fi atinse: procentul de proprietate (50%), cota efectivă de impozitare (40%), veniturile pasive (50%), precum şi altele.
♦ Entităţi şi instrumente hibride – regulile acoperă doar situaţii din interiorul UE în care sunt implicate entităţi şi instrumente hibride. Regulile prevăd ca descrierea fiscală folosită în Statul Membru sursă trebuie păstrată pentru a se asigura un tratament fiscal coerent în interiorul UE. Nu s-au propus încă reguli în ceea ce priveşte statele terţe.
Rapoartele “ţară-cu-ţară” - pachetul emis de Comisia Europeană include propunerea de a implementa la nivelul autorităţilor fiscale locale raportarea ”ţară cu ţară”, precum şi efectuarea unui schimb automat de rapoarte. Acestea ar fi reglementate printr-un amendament la Directiva Europeană privind Administrarea Europeană referitoare la impozitarea directă (2011/16/EU). Regulile, care se doresc a reflecta recomandările OECD în privinţa BEPS, s-ar aplica doar companiilor multinaţionale care au o cifră de afaceri consolidată la nivel de grup care să depăşească 750 milioane de euro. Propunerea vizează ca entităţile relevante să transmită anual autorităţilor fiscale din statul de rezidenţă anumite informaţii (cum ar fi cifra de afaceri, profitul înainte de impozit, impozitul pe profit plătit, numărul angajaţilor, capitalurile, activele corporale). Statele Membre ar urma să facă schimb automat de date.
Marie Audrain
manager, Echipa KPMG din centrul global de excelenţă în fiscalitate europeană
n Comisia Europeană (CE) a anunţat în data de 25 martie o iniţiativă legislativă majoră cu privire la schimbul automat al soluţiilor fiscale anticipate transfrontaliere (fiind inclus şi Acordul Preţurilor în Avans) ca fiind parte dintr-un pachet de măsuri în lupta împotriva evaziunii şi fraudei fiscale, precum şi pentru a combate competiţia fiscală neloială dintre statele membre ale Uniunii Europene.
♦ CE a propus modificarea Directivei UE 2011/16 cu privire la cooperarea administrativă dintre statele membre în câmpul fiscalităţii cu scopul de a introduce noile prevederi în materie de soluţii fiscale anticipate. Noul cadru prevede schimbul obligatoriu de informaţii cu privire la soluţiile fiscale anticipate emise de un stat membru către alte state, pentru a permite acestora să îşi stabilească poziţia şi de a proteja propria bază de impozitare, precum şi să se confrunte cu planificarea fiscală agresivă.
Noile reguli vor intra în vigoare de la 1 ianuarie 2017. Obligaţia de a face acest schimb revine pentru soluţiile fiscale anticipate emise, modificate sau reînnoite începând cu 1 ianuarie 2012 (existând şi excepţii).
♦ Noile cerinţe de raportare şi de schimb al informaţiilor, care iau forma unei modificări a actualei Directive a UE privind cooperarea administrativă (CAD) în domeniul fiscal (2011/11/UE), ar trebui privită în contextul planului de acţiune al CE pentru impozitarea corectă şi eficientă a întreprinderilor, lansată în iunie 2015, precum şi în cel al recomandărilor finale privind Punctul de acţiune 13 al BEPS emise de OECD în anul 2015.
♦ Schimburile de informaţii efectuate între administraţiile fiscale cu privire la activităţile companiilor multinaţionale ar trebui să permită statelor membre să identifice riscurile de evaziune fiscală şi de a direcţiona mai bine inspecţiile fiscale.
Regulile, care intenţionează să reflecte recomandările OECD cu privire la Acţiunea 13 a BEPS, se vor aplica în cadrul companiilor multinaţionale (MNE) cu o cifră de afaceri consolidată a grupului de 750 milioane de euro.
♦ Pe baza propunerii, entitatea în cauză ar trebui să prezinte anual autorităţilor fiscale din statul membru de rezidenţă anumite informaţii (precum cifra de afaceri, profitul fiscal înainte de impozitare, impozitul pe venit plătit şi acumulat, numărul de angajaţi, capitalul, activele corporale) şi pentru fiecare jurisdicţie fiscală în cazul în care acestea fac afaceri. Statul membru de rezidenţă ar trebui, astfel, să facă schimb automat de date cu celelalte state membre în cauză (în statele în care MNE sunt fie rezidente, fie sunt subiectul impozitării printr-un sediu permanent).
Gabriele Rautenstrauch
director, Fiscalitate Internaţională, KPMG Germania
♦ Pe 12 aprilie 2016 a fost publicată propunerea Comisiei Europene cu privire la publicarea rapoartelor “ţară cu ţară”. Astfel, grupurile de companii multinaţionale care au venituri totale consolidate de 750 milioane euro ar trebui să raporteze dacă acestea au compania-mamă rezidentă într-un stat membru al UE sau dacă au filiale sau sucursale în UE.
♦ Acest raport ar avea nevoie de informaţii cu privire la toţi membrii grupului (inclusiv cei din afara UE) din şapte domenii: o descriere succintă a activităţii, numărul de angajaţi, cifra de afaceri netă (inclusiv cifra de afaceri cu părţile afiliate), profit sau pierdere înainte de impozitare, taxe plătite şi taxe înregistrate, precum şi valoarea veniturilor acumulate. Propunerea UE cu privire la raportarea „ţară cu ţară” către autorităţile fiscale acoperă, în mare parte, aceleaşi informaţii, având, totuşi, o acoperire mai substanţială. În măsura în care există discrepanţe semnificative între valorile raportate ale impozitului pe veniturile înregistrate şi impozitul pe venit plătit, raportul trebuie să includă o explicaţie a acestor diferenţe. Informaţiile trebuie să fie împărţite pentru fiecare stat membru al UE în care grupul este activ. Informaţiile referitoare la jurisdicţiile din afara UE pot fi raportate la nivel agregat. Pentru activităţile din anumite jurisdicţii listate, informaţiile trebuie să fie furnizate separat. Aceste jurisdicţii vor fi incluse pe o „listă comună a UE” şi va cuprinde jurisdicţii care nu respectă principiile de transparenţă şi schimb de informaţii, concurenţă fiscală loială , standardele stabilite de G20 şi/sau OECD sau alte standarde relevante.
♦ Rapoartele vor fi publicate într-un registru de afaceri, dar, de asemenea, şi pe paginile web ale companiilor unde trebuie să fie accesibile timp de cel puţin cinci ani. Doar grupurile cu o cifră de afaceri netă consolidată de peste 750 milioane de euro vor fi subiect al acestor prevederi. În cazul în care societatea-mamă nu este guvernată de legea unui stat membru al UE, raportarea va trebui să fie efectuată de către filialele sau sucursalele din teritoriul UE, excepţie făcând situaţia în care societatea-mamă publică un raport care include informaţii referitoare la filialele şi sucursalele în cauză. Există o excepţie în acest sens cu privire la filialele şi sucursalele „mici”, precum şi o excepţie generală, în anumite condiţii grupurile din sectorul financiar care emit rapoarte în conformitate cu normele CRD IV. Rapoartele vor fi auditate, iar responsabilitatea va fi a societăţii-mamă (dacă este în UE) sau a filialelor şi sucursalelor din UE în cauză.
Teodora Alecu
director, Preţuri de Transfer, KPMG România
♦ Ordinul 442/2016 vine să actualizeze procedura de documentare a preţurilor de transfer. Este, în fapt, o aliniere la cerinţele de documentare prevăzute de Acţiunea 13 emisă de OECD, România preluând elemente de conţinut pe care OECD le recomandă să fie cuprinse în documentaţia de preţuri de transfer. Cu această ocazie, se introduce obligaţia întocmirii unei documentaţii anuale de către marii contribuabili ale căror tranzacţii intragrup depăşesc plafoanele prevăzute de Ordin.
Ordinul 442/2016 preia prevederile sale din Acţiunea 13 în vederea armonizării cerinţelor întocmirii documentaţiei de preţuri de transfer. Prin urmare, Ordinul 442 solicită noi informaţii ce trebuie incluse în documentaţia de preţuri de transfer în comparaţie cu Ordinul 222/2008 si este important de notat că, în acelaşi timp, noua legislaţie românească nu include prevederi care nu se regăsesc în Acţiunea 13.
Dincolo de efortul practic pe care marii contribuabili trebuie să-l suporte pentru a pregăti documentaţie contemporană, se pune marea întrebare cu privire la „Ce ordin se aplică pentru perioade de dinainte de 2016, care nu au fost încă supuse unei inspecţii fiscale ?“
♦ Discuţia de fond privind procedura de ajustare/ estimare a preţurilor de transfer se referă la opinia autorităţilor fiscale cu privire la situaţiile în care acestea consideră că nu sunt respectate principiile preţurilor de trasfer. O situaţie specifică poate apărea atunci când în însuşi corpul documentaţiei se prezintă o situaţie şi o metodă de preţuri de transfer care aplicată, ar arăta neconcordanţe cu principiile preţurilor de transfer. Un exemplu ar fi o societate care înregistrează o marjă de profit de 2%, dar care este mai mică decât cuartila 1 din studiul de comparabilitate prezentat de contribuabil, fără a fi justificată economic această diferenţă.
♦ În astfel de cazuri, în care se consideră nerespectarea principiilor preţurilor de transfer, autorităţile fiscale vor urma procedura de ajustare, marja de profit rezultată în urma ajustării fiind stabilită la tendinţa centrală a pieţei. În exemplul de mai sus, dacă mediana intervalului intercuartilar este 4,5%, atunci ajustarea se va face în sensul atribuirii societăţii de profituri suplimentare, astfel încât să se obţină marja de 4,5%. Astfel, societatea va plăti mai mult impozit pe profit, corespunzător diferenţei de profit atribuită în acest fel.
♦ Un dosar incomplet sugerează inexistenţa anumitor secţiuni din acesta. În esenţă, în situaţia în care documentele şi informaţiile prezentate nu conduc la o opinie a autorităţilor fiscale cu privire la faptul că principiile preţurilor de transfer (principiul valorii de piaţă) sunt justificate, sunt respectate, dosarul poate fi considerat de către autorităţi ca fiind «incomplet». În astfel de cazuri se procedează la estimări ale preţurilor de transfer.
Ordinul 442 prevede estimarea tot la tendinţa centrală a pieţei (aşa numita «mediana»). Cu toate acestea, lipsa unei definiţii a termenului de “dosar incomplet” în Ordinul 442 sau în Acţiunea 13 – BEPS creează, cel puţin la nivel teoretic, premisa unor situaţii interpretabile din partea părţilor implicate atât în elaborarea raportului de preţuri de transfer, cât şi în verificarea acestuia.
Mediul fiscal tot mai incert cu privire la interpretarea modului în care preţurile de transfer au fost stabilite şi respectiv documentate conduce la creşterea gradului de interes pentru contribuabili de a aplica pentru un Acord de Preţ în Avans. La nivel internaţional, se aşteaptă ca în urma ajustărilor fiscale de preţuri de transfer să crească numărul cazurilor în care apare o dublă impunere (ca urmare a acestor ajustări). Şi în astfel de cazuri, obţinerea unui APA bilateral şi respectarea ulterioară a termenilor şi condiţiilor sale, ar oferi un grad de confort contribuabilului, grupului.
La momentul actual, contribuabilii din România nu au evidenţiat o deschidere foarte mare către obţinerea unui Acord de Preţ în Avans, fiind acordate doar 6 astfel de acorduri în anul 2014 în România.
Ca tendinţă actuală, mediul fiscal imprevizibil din România şi Uniunea Europeană va conduce la creşterea graduală a Acordurilor de Preţuri în Avans încheiate.
