Nevoia de retehnologizare a Europei, pentru a face faţă exporturilor masive ale Chinei, dar şi ale altor ţări din Asia sau ale SUA, este un subiect spinos în statele membre, care se văd deocamdată dependente de o serie de echipamente de import pentru a realiza tranziţia energetică, după cum au atras atenţia şi participanţii la conferinţa ZF Power Summit 2024.
Un document care îşi propune temperarea acestei crize este Critical Raw Material Act, care prevede reducerea dependenţei de ţări din afara UE, prin limitarea la maximum 65% din necesarul de materii prime strategice a importurilor dintr-o singură ţară non-UE. În completare, statele membre trebuie să informeze Comisia despre resursele de care dispun şi să îşi facă un plan de explorare.
„Şapte fabrici din sectorul chimic din Europa s-au închis doar anul trecut. Pentru că energia e prea scumpă. Şi prin urmare avem produse din import aduse masiv din China. Şi vom ajunge în 2-3 ani să aducem totul din China. Pentru că marile companii energoface nu pot acoperi costul cu energia scumpă, nu se pot bate cu competitori din SUA sau Asia, unde preţurile la energie sunt mai mici“, a explicat Ştefan Vuza, preşedinte al Chimcomplex Borzeşti.
În opinia lui, şansa României ar fi să profite de materiile prime pe care le are şi să investească în procesarea lor, în 3-4 etape, pentru ca apoi să vândă produse cu valoare adăugată mare.
În plus, participanţii la conferinţă sunt de părere că piaţa locală are încă timp să se orienteze spre investiţii în sectoare care se vor dezvolta puternic în următorii ani, inclusiv în zona de baterii, pompe de căldură, distribuţie de energie sau stocare de carbon, unde Europa are încă un avantaj tehnologic în faţa altor regiuni.
„Clarificarea direcţiilor din punct de vedere industrial trebuie gândită în paralel cu forţa de muncă. Să ştim ce meserii sunt necesare, cum ajungem la ele, cum reconvertim categoriile de angajaţi existente. Altfel vorbim de energie verde şi tehnologie, dar nu avem cu cine să montăm echipamentele“, a spus Szabolcs Nemes, managing partner la Roland Berger.
La rândul lui, Adrian Polec, proprietarul Prime Batteries Technology, producător român de baterii litiu-ion, declară că la nivel local este mare nevoie de mase plastice, cupru, aluminiu, materiale pe care firma este acum nevoită să le importe, dar care s-ar putea produce şi în ţară. „Toate materialele pentru baterii vor fi produse în Europa în câţiva ani. Acum se construiesc numeroase capacităţi de producţie“.
Antreprenorul a amintit că, istoric vorbind, o dată la 100 de ani lumea îşi schimbă sursa de energie: întâi a fost cărbunele, apoi petrolul, iar acum este energia regenerabilă. „Acel bloc economic (Europa, Asia şi SUA) care va trece primul la energie regenerabilă va avea cele mai mici preţuri, în faţa competiţiei. Cine implementează primul tehnologia va avea un avantaj de cost în faţa celorlalţi“.
Prin politica de coeziune şi din PNRR, România are alocate fonduri de 7 miliarde euro, la care se adaugă Fondul de Modernizare, ceea ce face ca până în 2030 în jur de 15-16 miliarde de euro să fie disponibile pentru tranziţia energetică şi reindustrializare. În final, fondurile există, dar rămâne întrebarea dacă ele vor fi distribuite acolo unde trebuie.
Mircea Fechet, ministrul mediului
► Sunt sectoare cu progres pozitiv în tranziţia energetică, dar şi sectoare unde, raportându-ne la emisiile din anii ‘90, stăm mai prost. În sectorul industrial, avem 71% mai puţine emisii, dar în transporturi sau rezidenţial avem mai curând un progres negativ.
► Noi credem că ne pricepem la strategii, dar nu ne pricepem. Aş fi vrut ca ele să fie făcute de experţi din ministere, care cunosc realitatea. Dar şi la PNIESC şi la alte strategii am externalizat procesele. Atunci când alegi o direcţie ca stat, o politică care va afecta şi economia şi populaţia, statul ar trebui să îşi elaboreze propriile strategii.
Politicile ar trebui corelate cu potenţialul industriei. La Ministerul Mediului mă simt uşor deconectat de industria românească.
► Cele 2 miliarde lei pe care le alocăm pentru Casa Verde se duc în final în China, pentru că de acolo aducem panourile fotovoltaice. Şi cele 1,7 miliarde lei din bugetul pe 2023 tot acolo se duc. Deci aproape 1 miliard de euro obţinuţi printr-o schemă europeană de vânzare a certificatelor care rămân într-o mică măsură în Europa. Şi miliardul pe care îl dăm la Rabla Plus pleacă în mare parte tot în China.
► Sunt state din UE care stabilesc mai clar criteriile de finanţare şi de eligibilitate şi limitează aceste pierderi de capital din interiorul UE. Avem milioane de case care nu au geamuri eficiente. Aş prefera să finanţez un program pentru termopane produse local.
► Această tranziţie ne va costa miliarde de euro. Trebuie o aliniere între stat şi mediul economic pentru că nu vrem să decarbonizăm închizând capacităţi de producţie ca în trecut.
Teodora Preoteasa, secretar de stat, MIPE
► Fondul de Modernizare înseamnă în jur de 15-16 miliarde de euro până în 2030. Fondul de Modernizare este de fapt principala sursă de finanţare pentru industrii şi aici vorbim de industriile sau de întreprinderile care intră sub incidenţa ETS.
► Sunt oportunităţi de finanţare multiple şi ca să vă fac aşa un calcul estimativ, din politica de coeziune şi din PNRR sunt alocate în jur de 7 miliarde de euro.
► Din politica de coeziune avem deja 174 de proiecte depuse cu o valoare de 600 de milioane de euro, asta doar ce s-a lansat până acum.
► În T1/2024 vom mai avea în jur de 20 de apeluri cu cel puţin 1 miliard de euro. Aici vorbim de programele regionale, de programul de dezvoltare durabilă şi de programul de Tranziţie Justă.
► Pe programul de Tranziţie Justă sunt peste 2 miliarde de euro care vor sprijini 6 judeţe din România în acest proces de tranziţie. Scopul finanţării din acest program îl reprezintă menţinerea locurilor de muncă pentru întreprinderile care vor fi sprijinite sau către crearea de locuri de muncă noi.
► Am început un parteneriat cu AJOFM-urile, pentru că trebuie să existe o mapare în cele şase judeţe incidente programului de Tranziţie Justă. Bazându-ne pe această colaborare cu AJOFM-urile vor urma şi traininguri de reprofesionalizare, reskilling, upskilling.
► Ce avem prin programul de Tranziţie Justă sunt două proiecte preidentificate pentru întreprinderi mari, Liberty Galaţi şi Azomureş, sunt două întreprinderi ETS care îşi rediversifică activitatea şi într-adevăr scopul principal este acela de a include hidrogenul în procesele celor două companii.
Mădălina Ivănică, deputy head of unit, DG Grow
► România are resurse foarte importante, în special pentru producţia de baterii avem grafit, avem magneziu în România, poate există şi capacitatea în România de a beneficia de astfel de proiecte strategice ca să devolte producţie industrială locală în România.
► Vom cere statelor membre ca la un an după intrarea în vigoare a Critical Raw Materials Act (CRMA) să prezinte un program de explorare şi datele care vor fi în programele de explorare vor fi făcute publice astfel încât să putem atrage investitori, ca fiecare companie care doreşte să investească într-un stat membru să poată vedea unde sunt resursele, care este calitatea lor, ce cantităţi avem şi aşa mai departe.
► România are foarte multe resurse de materii prime critice şi materii prime strategice. CRMA diferenţiază, vorbim de materii prime critice, dar facem un zoom pe materii prime strategice. Astea sunt materiile care sunt esenţiale pentru tehnologiile verzi, pentru construcţia de panouri solare, eoliene, baterii electrice etc.
► Avem dependenţe legate de un singur stat care ajung până la 99-100%. De exemplu, pe litiu, de care avem nevoie pentru baterii, avem o dependenţă în ce priveşte rafinarea lui în proporţie de 100% din China. De elementele de pământ rare avem dependenţă 99% de China pe întregul lanţ valoric al materialelor.
► CRMA prevede un obiectiv de reducere a dependenţei astfel încât nu mai mult de 65% din necesarul de materii critice strategice de care avem nevoie să vină dintr-o singură ţară.
► Avem posibilităţi financiare la nivelul UE de a sprijini producţia şi de a sprijini industriile care se confruntă acum cu preţuri ridicate la energie.
Lucian Ioan Rus, secretar de stat, Ministerul Economiei, Antreprenoriatului şi Turismului
► Panourile solare vin foarte multe din China, din Asia în general ca mare producător. Dorinţa noastră de a produce energie verde este foarte mare. Vedem acum datorită acestor deziderate şi preţul lor a scăzut foarte mult. Dacă ne uităm la Comisia Europeană în momentul de faţă sunt foarte multe discuţii şi contradicţii la nivelul Uniunii Europene. Nu se doreşte să se importe panouri solare din China şi din ţările asiatice din cazua modului în care sunt produse, costurile de producţie, costurile de energie. Pe de altă parte, Germania este unul dintre cei care doresc, se implică alături de alte ţări din Uniunea Europeană care doreşte să facă aceste importuri din afara Uniunii Europene. Suntem într-o poziţie foarte interesantă şi aici trebuie să gândim şi noi ca ţară privind ce facem şi poziţia pe care vrem să o luăm
► Noi dacă aducem din China în perioada imediat următoare maşini electrice, ne vom bucura de un preţ foarte bun, dar urmarea peste câţiva ani va fi redirecţionarea şi creşterea preţurilor.
► Partea de energie nucleară este la Minsiterul Energiei, dar şi noi avem tangenţe cu ea. Energia nucleară este extrem de importantă. Vedem investiţiile statului român o dată pentru reactorul unu pentru a fi modernizat şi pentru trei şi patru. Ce este important pentru România este că România are o strategie la nivel de producere de energie nucleară. Avem şansa de a avea ultimul proiect aprobat pentru aceste microcentrale nucleare.
Ştefan Vuza, preşedintele consiliului de administraţie, Chimcomplex Borzeşti
► Când gazul era 10 euro economia era calmă şi toată lumea procesa. Preţul s-a dus brusc la 100 euro, de 10 ori preţul, iar acum a scăzut, dar în continuare este de trei ori mai mult. Concurenţii noştri au în continuare cifra 10 la gaz sau la curent, ceea ce înseamnă că Europa nu are nicio şansă să concureze cu ţările care îşi menţin preţurile la 10 euro.
► Fizica şi chimia arată că este imposibil să decarbonizăm. Toţi chimiştii s-au întâlnit şi au dovedit că ce se doreşte nu poate să facă nimeni. Fără molecula de CO2 moare toată planeta. Decarbonizarea va continua, dar fără dezindustrializare. Ce s-a început acum este un dezastru total. Nu mai poluăm că s-a oprit industria.
► Creşterea economică este pe bază de inflaţie. Preţurile au crescut cu 40%, PIB cu 7% şi spunem că a crescut. Nu a crescut. Volumele de gaz au scăzut la jumătate, tonele de produse au scăzut la jumătate la anumite industrii.
► Hidrogenul nu o să aibă nicio şansă. Noi suntem specialişti în hidrogen. Producem la Vâlcea de 50 de ani, Institutul Naţional de Criogenie este acolo şi ştim că nu este rentabil hidrogenul. Auzim că toţi că vor face, dar cum?
► Moleculele de CO2 nu sunt dovedite că aduc încălzirea globală. Alte universităţi spun că metanolul este cel care duce la încălzirea globală. Ar fi bine să ne luăm două sau trei surse de informaţii de unde să ne luăm informaţiile.
Adrian Polec, owner Prime Batteries Technology
► În viitor nu contează cine produce curentul electric, contează cine îl stochează.
► Anul trecut am exportat mai mult de 70% din producţie către piaţa europeană şi către întreg globul, inclusiv China.
► Din produsul nostru final undeva între 10% şi 15% sunt din România în momentul de faţă şi căutăm să dezvoltăm acest lucru cu mici producători locali care au crescut alături de noi an de an.
► Noi cumpărăm un anumit tip de folie de cupru, cu puritate de mulţi de 9 după virgulă. Aşa ceva ar fi necesar în Româna. La fel pe partea de aluminiu, la fel pe mase plastice. Astăzi, de exemplu, cumpărăm din Japonia polietilenă cu layer dublu de ceramică, care poate fi produs şi în România fără probleme.
► În momentul de faţă construim 2 GWh aici în Cernica, lângă Bucureşti, urmând ca în 2026 să extindem cu încă 6 GWh, până la o capacitate totală de 8 GWh.
► Sperăm să finalizăm investiţia totală pe care ne-am propus-o în 2028.
► Finanţarea este una mai complexă, având în vedere că vorbim de 280 de milioane de euro pentru cei 2 GWh. Vorbim de o sindicalizare bancară, e un proces complex de finanţare.
► Nu avem cum să fim în concurenţă atunci când o firmă chinezească primeşte subvenţii.
► Sunt zeci de MWh pe stocare conectaţi în reţea doar dintre cei instalaţi de noi şi sunt în total proiecte de sute de MWh astăzi.
► Majoritatea materialelor pe care le folosim vin de la producători locali din Europa şi mai luăm din Japonia şi Coreea de Sud anumite materiale specifice pentru baterii.
Gabriel Ioniţă, fondator şi CEO al Axionet
► Subventia la achizitie e foarte bună, dar nu e bună pe tot lantul. Suventiile ar trebui directionate spre costurile operationale din companii, nu spre echipamente. Să nu mai dăm bani doar pentru panouri, ci şi pentru montatori, sustinând resursa locală. Franţa de exemplu finanţează achiziţiile doar dacă componentele sunt produse în UE.
► Subvenţionarea produsului este o măsură greşită. Trebuie să păstrăm banii în economia locală. Sunt multi furnizori care livreaza servicii pentru a mentine in functiune la statiile de încărcare, dar ulterior nimeni nu mai vrea să plătescă pentru operare, intretinere, piese de schimb, call-center, etc
► Pentru a muta economia de la combustibili fosili la electricitate este nevoie de infrastructură. E vorba de numărul de staţii de încărcare şi localizarea lor. Depindem de distribuitorul de energie şi uneori costurile sunt mai mari decât echipamentele.
► A explodat pretul la energie în urmă cu 2 ani. Ministerul a dat ecotichete, dar noi am închis staţiile de încărcare pentru că la noi nu era plafonat preţul. Omul se ducea şi încărca maşina acasă, unde preţul la energie era plafonat.
► La Casa Verde, la staţiile de încărcare de pe stradă cele mai mari costuri nu sunt echipamentele, ci costurile operaţionale ulterioare şi cele umane. Ar trebui să finanţăm aceste segmente, nu achiziţiile.
► La Casa Verde s-a discutat de defecţiunea programului: bateria. Oamenii îşi pun panouri, dar nu au baterii să stocheze.
Mihai Drăghici, partner, EY România
► Trebuie să ne uităm la partea de competitivitate pentru industrie din perspectivă energetică. Avem doi vectori principali: costul energiei şi eficienţa energetică. Pentru susţinerea investiţiilor private trebuie să fim atenţi la modul în care atragem aceste finanţări europene.
► Pentru a reduce costul energiei ar trebui să avem noi capacităţi de producţie. Aceste noi capacităţi de producţie pot fi implementate de către stat cu banii contribuabililor, doar că istoria ne arată că durează foarte mult şi nu prea s-a întâmplat acest lucru în ultima perioadă. Pot fi instalate aceste noi capacităţi de producţie cu banii investitorilor privaţi, fonduri proprii sau atrase de la instituţiile bancare.
► Peste cinci ani, dacă nu facem nimic acum, nu doar că vom avea un cost al energiei mai puţin competitiv decât alte ţări, dar vom plăti şi un cost al emisiilor impus de preţul de piaţă de la vremea respectivă.
► Eficienţa energetică este o prioritate în politica industrială. Avem chiar azi pe masă un apel prin PNRR pentru finanţarea eficienţei energetice în industrie. Se finanţează proiecte de până la 2 mil. euro, iar bugetul total este de 60 mil. euro. Este un start, un început bun, dar cu siguranţă cred că pot fi alocate mai multe finanţări pentru a susţine aceste priorităţi strategice.
► Nu sunt de acord cu faptul că problema este prosumatorul sau dezvoltatorul pentru că afectează reţeaua de distribuţie. Trebuie să punem problema invers – reţeaua de distribuţie trebuia modernizată acum cinci ani de zile. Acolo este problema şi trebuie să o rezolvăm pentru a putea prelua toate aceste capacităţi.
Marin Constantin, president of the Scientific Council, RATEN
► Suntem suficient de pregătiţi pentru prima investiţie mare după o perioadă lungă de timp: modernizarea Unităţii 1 de la Cernavodă, care este un business obligatoriu şi care înseamnă prelungirea timpului de viaţă cu încă 30 de ani.
► România contribuie cu lucrurile pe care le avem deja – partea de combustibil nuclear, pe care îl fabricăm pe platforma de la Mioveni, partea de apă grea care există în stocul naţional, partea de inginerie şi proiectare cu institutul de la Măgurele şi o bună parte din servicii şi echipamente.
► M-aş bucura ca proiectul pentru Unităţile 3 şi 4 să fie relansat cu adevărat. Nu sunt suficient de clar în privinţa şanselor de relansare. Ele există, dar este păcat că o astfel de investiţie, care este adusă până la stadiul de 45-50%, a fost oprită. Există această problemă de a injecta fondurile necesare pentru implementarea proiectului. Vorbim despre fonduri de circa 8 mld. euro.
► Industria nucleară, care e concentrată în Romatom, este relativ bine organizată. Însă eu m-aş fi aşteptat ca această nouă experienţă să vină cu un anumit salt. Nu am ajuns încă în acest punct pentru că distanţa între proiecte a fost foarte mare, au fost pierduţi oameni şi competenţe. Restartarea este dificilă, dar este bine că încercăm să facem acest lucru.
► Proiectul de la Doiceşti şi trecerea către SMR merg pe ideea schimbării pieţei de energie, piaţă care are o componentă de variabilitate foarte mare. Noi producem în centrala nucleară 7 zile din 7 cu un factor de capacitate care la Cernavodă este cel mai înalt din lume, de aproape 95%. Deci avem nevoie de o funcţionare la putere maximă continuă. Piaţa ne obligă să flexibilizăm această producţie şi una dintre modalităţi este să introducem reactori mici modulari.
Dan Ştefănică, director EU Projects Asociaţia Europeană pentru Pompe de Căldură (EHPA)
► Când vorbim de pompe de căldură, vorbim şi de răcire, care devine tot mai importantă pe măsură ce vorbim de încălzire globală.
► În urmă cu doi ani, vânzările de pompe au crescut cu 36% în UE. Era mare interes din partea ţărilor din est, cum este Polonia. La noi era un mare interes pentru proiecte în Valea Jiului. Dar din păcate mare parte din investiţii care ar fi putut veni aici au plecat în altă parte.
► Investiţiile în fabrici de pompe de căldură ajung la 7 miliarde euro în prezent în Europa.
► O veste bună este că 60% din pompele utilizate în Europa sunt produse pe continent. UE are un avantaj pe zona de patente şi sunt deja multe fabrici finalizate sau în constructie.
► Fereastra de oportunitate pentru România s-a deschis acum trei ani şi se cam închide. Este o lipsă de oameni inclusiv pentru construcţia fabricilor, dar şi de instalatori care să monteze pompele eficient.
► Cele mai multe pompe sunt în Franţa, iar cea mai mare penetrare este în ţările nordice. Pompele de căldură funcţionează foarte bine integrate cu panouri solare, cu baterii de stocare, cu stocarea termică, care duc la reduceri de costuri.
► Avem 2,6 milioane de pompe vândute în 2023 şi trebuie să crească cu 16% în fiecare an pentru a atinge obiectivul de 60 milioane de pompe montate în 2030 în UE.
Szabolcs Nemes, managing partner, Roland Berger
► Peste 80% din importurile de panouri fotovoltaice din Europa sunt din China. Cererea este foarte mare. Şansele să putem juca pe acest teren sunt foarte mici. Eventual România poate investi în invertoare.
► Pe partea de vânt, situaţia la nivel european stă puţin mai bine. Europa acoperă 70% din cererea pentru echipamente de off shore, dar pe on shore ponderea Chinei este mai mare. Ţinta este de dublare a capacităţilor de producţie până în 2030.
► Pe baterii, cererea din 2030 va fi semnificativ mai mare, iar peste 80% vine din industria auto.
► La ţările din jur vedem o politică industrială eficientă, cu investiţii în producţie, care lipsesc în România. La pompe de căldură încă avem o fereastră de oportunitate. Bulgaria are un producător, Ungaria are şi ea, cu planuri mari de extindere.
► Partea de reciclare poate fi o zonă interesantă pentru noi, dar şi pe partea de stocare carbon, la componente, echipamente, care vor fi necesare pentru a atinge ţinta propusă de UE în 2030, din care şi România are o cotă.
► La partea de hidrogen, proiecţiile indică 10-15 milioane tone în 2030. Dar nu există nicio capacitate de hidrolizare acum, deci va fi nevoie producţie de echipamente.
► Apoi distribuţia pentru reţele, de care va fi nevoie şi este o nouă oportunitate de investiţii.
► Clarificarea direcţiilor din punct de vedere industrial trebuie gândită şi la forţa de muncă. Ce meserii sunt neccesare, cum ajungem la ele, cum reconvertim categoriile existente. Altfel vorbim de energie verde şi tehnologie, dar nu avem cu cine.
Florina Sora, head of CO₂ Storage Office, ANRM
► În România, pornim de la o capacitate de stocare geologică importantă, care în teorie este de 22,6 gigatone. Trebuie să ne valorificăm cunoştinţele, tradiţia, şcoala de petrol şi gaze şi de geologie şi cred că avem o oportunitate de a dezvolta o nouă industrie.
► Ţintele din regulamentele europene arată că la nivel european capacitatea de injectare care trebuie atinsă până în 2030 este de 50 mil. tone. României îi revin 20% din această capacitate având în vedere producţia de petrol şi gaze pe care am avut-o.
► Trebuie să dăm o şansă industriilor mari emiţătoare care se bazează pe această tehnologie. Este vital pentru unele industrii, cum ar fi industria cimentului, care are emisii din producţie, dar şi pentru industria chimică sau a oţelului. Dacă vrem ca aceste industrii să existe în România şi să nu pierdem producţie, competitivitate, joburi trebuie să ne aplecăm cu atenţie şi să valorificăm această şansă.
► Companiile petroliere au început să îşi cerceteze propriile portofolii de zăcăminte. Oportunităţile de stocare sunt în zăcămintele epuizate şi în acvifere saline. Am luat analiza cadrului legal şi am găsit măsuri pentru a face tranziţia de la operaţiunile petroliere la stocarea permanentă a dioxidului de carbon mai uşoară, astfel încât să se reducă timp şi să se folosească infrastructura existentă.
► Această tehnologie presupune trei verigi: captarea, transportul şi stocarea. Potrivit unor studii, se crede că nu se poate atinge acea neutralitate climatică până în 2050 dacă nu se foloseşte şi această tehnologie. Trebuie să avem curaj în îmbrăţişarea noilor tehnologii.
Ştefan Gadola, chairman of the board, EnergoBit
► Fără stocare nu există viitor.
► Noi la EnergoBit suntem norocoşi. Avem foarte mult de lucru. Suntem implicaţi în diferite proiecte de la A la Z, de la studii la conectare la reţea. Doar firma noastră este implicată în ATR-uri de peste 10.000 MW pentru diferiţi clienţi. Este incredibil. Şi sunt 3-4 firme ca ale noastre, sunt ATR-uri pentru peste 40.000 MW în total.
► Trebuie să promovăm stocarea la prosumatori. OK, produci, dar când ai, mai mult stochezi şi consumi seara, noaptea, când nu produci.
► Astăzi stocarea a devenit esenţială şi va fi necesară, vă spun clar. Dacă nu ne gândim şi nu avem o strategie pentru stocare o să avem parcuri fotovoltaice care se vor deconecta. În urmă cu trei ani noi am avut un parc mic eolian şi a fost întrerupt de câteva ori. Nu a fost catastrofă pe un parc mic, 15 MW, dar vă spun că dacă ai un parc de 200 MW şi te întrerupe de trei ori într-o lună nu dormi prea bine.
► Trebuie să obţinem un preţ al energiei atractiv pentru a aduce investitori în consum, să spun aşa. Astăzi aş propune guvernului să se concentreze pentru a aduce consumatori.
► În acest an am deschis o nouă fabrică, de posturi de transformare, la Bacău, ne dezvoltăm, ne gândim cum să facem să producem într-un ritm cât mai scurt ce este nevoie pentru aceste proiecte care sunt foarte multe.
► Am avut în urmă cu un an o propunere din partea celor de la Ministerul Economiei din Ungaria să investească ei în stocarea de la Tarniţa-Lăpuşteşti. Am fost şocat. Iată, alţii se gândesc că nu au cum să consume energia pe care o produc în timpul zilei.
Olivian Savin, marketing & communication manager, FEL România
► Noi în România din păcate nu avem o centrală cu acumulare prin pompaj în care să avem un lac superior, unul inferior să putem să turbinăm să producem energie şi să stocăm în bazinul superior. Ca potenţial în ţară la noi există. Sunt mai multe amplasamente. Din punct de vedere tehnic pentru o centrală de acumulare prin pompaj ai nevoie de o topografie favorabilă şi de un bazin hidrografic şi de avize de la Ministerul Mediului. Sperăm ca în strategia energetică să avem şi acest tip de avize. Din punctul meu de vedere partea de avize de mediu nu ar trebui să fie o problemă. Există mai multe tipuri de centrale cu acumulare prin pompaj şi impactul acestora poate fi chiar aproape de zero.
► La Tarniţa este un proiect de 1.000 MWh, dar se pot face şi alte proiecte de ordinul sutelor de megawaţi-oră. Practic potenţialul României ar putea fi undeva la ordinul gigawaţilor-oră.
► În vestul Europei această tehnologie există de foarte mult timp şi se fac proiecte destul de des aş putea spune. Un ultim proiect a fost realizat chiar în mijlocul Europei, în Elveţia de 900 MWh în care se stochează undeva la 20 mil. GWh. Ar fi echivalentul a unei încărcări deodată a 400.000 de maşini electrice. Din câte ştiu eu în România sunt undeva la 40.000 de maşini electrice anul acesta. Practic, o capacitate de stocare poate ajuta altă industrie.
Adrian Cătălin Bulboacă, managing partner, Bulboacă & Asociaţii
► Vorbind de investiţii şi de surse financiare pentru investiţii, personal m-aş uita în direcţia investitorilor strategici şi a celor financiari care văd România şi regiunea ca pe o piaţă strategică. Băncile comerciale au limitările lor şi cele de investiţii au limitările lor. Băncile comerciale pot împrumuta până la o anumită sumă, iar cele de investiţii împrumută de la un minim în sus. Şi zona de mijloc unde în general se regăseşte România poate fi acoperită de investitori strategici şi de cei financiari locali sau internaţionali care văd România ca o piaţă strategică.
► Avem clienţi cu interese economice diferite, fie sunt fonduri de investiţii care vor să investească în domeniul energiei regenerabile pentru că au fost înfiinţate în acest scop, altele sunt fonduri agnostice care investesc în industrii diferite, inclusiv în zona aceasta. Şi de asemenea sunt bănci de investiţii care sunt interesate să finanţeze zona energiei în diferite forme, prin diferite instrumente. A patra categorie, mai nou apărută, sunt family offices, antreprenori, români sau străini, care vrând să diversifice veniturile investesc şi în această zonă.
► Sunt comentarii de genul că energia este înlocuitorul imobiliarelor în apetitul investiţional. Părarea mea este că în partea de energie lucrurile stau cu totul diferit faţă de o investiţie în imobiliare. Timpul de realizare a unei investiţii în domeniul energiei este mult mai mare, complexitatea financiară şi tehnică este mult mai mare, orizontul de realizare a profitului urmărit este mult mai mare în energie faţă de imobiliare.
Horia Necula, prorector, Universitatea Politehnica din Bucureşti
► Tranziţia energetică a condus şi la creşterea sărăciei energetice. Trebuie să avem în vedere acest lucru pentru că ne va fi greu să convingem populaţia să creadă în aceste proiecte atunci când nivelul de trai nu îi va permite. Oamenilor le va fi greu să accepte nişte soluţii în contextul sărăciei energetice. Trebuie să avem în vedere şi elementele legate de preţ şi de impactul pe care îl au măsurile noastre asupra populaţiei, pentru că până la urmă populaţia este cea care va plăti şi această tranziţie verde.
► Încă mai avem specialişti în energie, dar suntem într-o perioadă de final de mandat al unor generaţii care au intrat în domeniul educaţiei energetice acum 30-40 de ani. În 1989, pe piaţa muncii în România intrau 380.000 de persoane noi. Astăzi, sunt 150.000 de persoane care intră anual pe piaţa muncii. Este evident că în perioada următoare se întrevede o criză accentuată pe piaţa forţei de muncă.
► În energetica nucleară nu s-a întâmplat mai nimic în ultimii 20 de ani. Am simţit acest recul şi în ceea ce priveşte interesul studenţilor pentru această specializare, întrucât erau foarte puţine locuri de muncă disponibile. Avem probleme şi în ceea ce priveşte personalul pentru pregătirea acestor studenţi.
► Acum, lucrurile au explodat. La programul de masterat pe zona de nuclear, anul trecut am avut doi candidaţi pe loc. Atunci când lucrurile se mişcă pe un anumit domeniu şi tinerii vin către domeniul respectiv. Însă, lipsa unor investiţii către anumite zone a produs goluri care se simt şi în sistemul educaţional.
Răzvan Mustaţă, decan, Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor, Universitatea Babeş-Bolyai
► Vedem foarte bine din experienţa altor state că există o problemă majoră privind stocarea energiei. Încă nu am ajuns acolo pentru că sistemul nostru încă suportă o creştere a producţiei de energie electrică, dar dacă nu ne pregătim ca atare ajungem să repetăm greşelile altora.
► Noi practic avem în România, bazat pe resursele naturale şi toată arhitectura pe care o avem, o resursă fantastică pe care putem să o fructificăm. Acum depinde dacă suntem în stare să o fructificăm sau la fel cum am făcut în alte domenii să eşuăm lamentabil pentru că există iniţiative private extrem de puternice şi statul nu îşi face treaba.
► În cadrul Universităţii Babeş-Bolyai există mai multe zone de pregătire a specialiştilor pentru acest domeniu. Avem partea de ecoomie unde eu lucrez şi reprezint facultatea de profil, unde viitorii economişti sunt pregătiţi şi pe aceste domenii pentru că avem programe de studii atât la nivel de licenţă, cât şi la masterat care merg în această zonă.
► Pentru România, partea de energie verde este o şansă fantastică pentru a avea nu neapărat o creştere fantastică a PIB, ci a ajunge să avem o economie sănătoasă, sustenabilă, care să nu mai fie ameninţată de deficite în fiecare an.
