♦ De la miile de megawaţi cu care România defilează pe hârtie, strict din punctul de vedere al capacităţii instalate realizările sunt foarte modeste, dar cu perspective totuşi bune. Finanţarea rămâne însă cea mai dificilă parte, pentru că dacă în primul val din 2009-2014 multe bănci şi investitori s-au fript, acum suflă şi în iaurt. Dar acest lucru a lăsat însă loc pentru o dezvoltare de vis pentru micile proiecte, prosumatorii devenind o forţă în sistemul energetic local. Ce va urma?
„La nivelul ANRE am dat autorizaţii de înfiinţare pentru 1.779 MW şi sunt în lucru 1.957 MW în parcuri solare. Dacă ne uităm la eolian, evoluţia în 
ultimii doi ani a fost mai modestă. De la 3.014 MW în 2021, acum avem 3.033 MW, dar am reuşit să acordăm autorizaţii de înfiinţare pentru 411 MW şi sunt în lucru 551 MW.”
În acest vid de instalări care din păcate încă marchează piaţa de energie verde şi-au făcut însă loc mici producători de energie, prosumatorii, creşterea lor depăşind chiar şi cele mai optimiste estimări. Desigur, anul 2022, cu scumpirea record energiei, a impulsionat această piaţă, dar şi programul guvernamental Casa Verde Fotovoltaice şi-a spus cuvântul, alături de o mai bună conştientizare a nevoii a avea un impact redus asupra mediului, mai ales din partea tinerilor.
„La prosumatori, la finalul lunii septembrie, avem 97.000 de membri, cu 1.225 MW. Am început anul cu 44.000 de prosumatori care aveau 478 MW. Ne aşteptăm ca până la finalul anului să jungem la 1.500-1.600 MW, pentru ca la finalul primului trimestru din 2024 să ajungem la 2.000 MW.” Această capacitate este uriaşă, având în vedere de exemplu că puterea instalată de producţia la centrala de la Cernavodă este de 1.400 MW. Desigur, randamentele sunt cu totul altele, dar asta nu diminuează cu nimic meritul prosumatorilor. Potrivit unui studiu realizat de EFdeN, cea mai mare organizaţie dedicată sprijinirii prosumatorilor, şi Cult Research, principalul motiv pentru care un mic consumator de energie se decide să devină prosumator este economisirea banilor. Apoi vine ideea de a fi independent energetic, războiul din Ucraina creând un soi de teamă în ceea ce priveşte securitatea alimentării cu energie. Pe locul trei este contribuţia personală la reducerea emisiilor de carbon. În acest moment, în sensul larg al legii, prosumatorul nu este limitat la o anumită capacitate de producţie. Limita este însă dată de capacitatea de la care intervine sprijinul statului, gândit de fapt pentru a forma această piaţă axată pe autoconsum. „Ideea iniţială a statului a fost de a găsi o soluţie prin care să fie stimulate aceste investiţii, astfel că au intervenit anumite praguri de capacitate. Astfel, pentru proiectele mai mici de 200 kW a intervenit partea de compensare cantitativă, iar pentru cele cuprinse între 200 kW şi 400 kW de compensare financiară“, spune Adrian Vintilă, preşedinte al FEL (Future Energy Leaders) România, cea mai mare comunitate locală de tineri profesionişti din energie.
Dar la mijlocul lui noiembrie, Camera Deputaţilor a votat proiectul de lege pentru modificarea şi completarea legii energiei şi a gazelor naturale care aduce schimbări semnificative în zona de prosumatori. Pentru a se aplica modificările, sunt necesare o legislaţie secundară de la Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) şi promulgarea documentului de către preşedinte. Principala modificare este apariţia unui megaprosumator, cu o capacitate de 900 kW, care se va bucura de drepturile acordate până acum prosumatorilor de 400 kW.
„Prosumator este cel care produce pentru consumul lui”, atrage atenţia Andronache. “De aici trebuie să plecăm, ne trebuie o definiţie cât mai eficientă.” Dar dincolo de o definiţie mai bună, viitorul val de prosumatori va trebui să aibă şi partea de stocare pentru binele sistemului energetic. Iar Andronache spune că investiţiile în acest domeniu nici măcar nu mai sunt la fel de prohibitive ca în anii trecuţi.
„Următorul proiect Casa Verde Fotovoltaice trebuie să aibă şi stocare. În plus, stocarea este mai atractivă ca acum 10 ani din punctul de vedere al costurilor. Dacă acum 10 ani costurile erau de 900.000-1 mil. euro pe MW, acum sunt capacităţi de 400.000-700.000 de euro. Costul energiei este ridicat, iar ca posesor de capacitate de stocare poţi să-ţi optimizezi producţia. Poţi câştiga şi astfel se ridică şi o presiune pe sistemul energetic.”
La nivelul proiectelor mari însă presiunea cea mai mare este cea legată de finanţare, astfel că pentru anii următori un nivel de instalare de 700-800 MW este realist, spun specialiştii din domeniu.
„Finanţările sunt importante. O finanţare în aceste proiecte de talie mare este de un milion de euro, de asta s-au realizat şi atâtea proiecte mici. Băncile şi-au luat oameni foarte buni pentru analiza proiectelor din energie, aşa că acum au fost mult mai rezervaţi în acordarea finanţării decât în primul val.”
În perioada 2009-2014, în care a avut loc primul boom eolian, băncile şi investitorii au fost atraşi printr-o schemă de sprijin care însă s-a schimbat peste noapte, din acel moment piaţa îngheţând până azi. Şocul a fost atât de puternic încât efectele se văd şi acum, astfel că în acest al doilea val toţi jucătorii din piaţă cer un singur lucru, stabilitatea regulilor. Rămâne de văzut cât din acest “cor” va fi auzit în zgomotosul an electoral 2024.
