Bucureştiul este principala destinaţie turistică a ţării. Chiar dacă vorbim despre „business tourism” şi nu despre turism în accepţiunea larg acceptată, 365 de zile pe an Capitala primeşte oaspeţi din străinătate şi din întreaga ţară. Coroborat cu faptul că România este o ţară viticolă, dar şi cu gradul mare de dificultate de a ajunge în toate zonele cu podgorii, de prin 2006 am început să conturez planul unui Muzeu al Vinului plasat în capitală. Conceptul închegat l-am publicat într-o amplă lucrare academică în 2013 (începută în 2011). Cum ar veni, cu nişte ani buni înaintea apariţiei celebrului (celebrei – în acord cu genul din limba franceză) Cité du Vin (2016). Proiectul românesc rămâne şi la şase ani după inaugurarea Muzeului din Bordeaux cu mult mai avangardist, mai curajos şi mai complex. Cu toate acestea, Cité du Vin a atras în primii trei ani de existenţă (2016-2019), până la pandemie, peste 1,5 milioane de vizitatori, iar proiectul nostru a rămas... proiect.
Banii pentru construcţia CdV vin (!) de la stat, de la administraţia locală (primar – Alain Juppé, fost prim-ministru al Franţei) şi din donaţii printr-o Fundaţie cu aceeaşi orientare ca VINARIUM. Beneficiile pentru Bordeaux, ca oraş, sunt evidente. Nu cred că sunt neclarităţi în ceea ce priveşte câştigul sectorului vitivinicol din zonă şi din întreaga Franţă, ce înseamnă această construcţie pentru prestigiul naţional, dar şi pentru industria ospitalităţii. Care sunt diferenţele între abordarea francezilor şi cea a românilor? De partea franceză avem: asumarea unei viziuni, asumarea parteneriatului cu un ONG, asumarea responsabilităţii faţă de cetăţean şi... implicarea cetăţeanului în a susţine proiecte care aduc valoare adăugată (proiecte care mai apoi generează bunăstarea din care se pot acoperi nevoi sociale, medicale ş.a.m.d.). De partea română identificăm: neînţelegere, nepăsare, respingerea iniţiativelor ONG-urilor care luptă pentru vitalitatea comunităţilor, neimplicarea oamenilor din administraţie în proiecte care nu generează „confort” ilicit („pentru că oricum toată lumea va crede că s-a furat”). Merge un pahar şi la obidă, nu?! Sănătate!
1. Crama Pandora, Pandora Secrets – Cabernet Sauvignon 2018
Recunosc, am deschis cu emoţie sticla. Poartă o medalie de Aur VINARIUM, iar crama nu era la data competiţiei o prezenţă „clasică” pe podium. Dacă o fi „căzut” vinul?! Dacă nu mai e în forma de la data jurizării? – mă întrebam. Ca organizator de Concurs Internaţional ţi s-ar putea reproşa un hiatus dintre promisiunea făcută prin stickerul cu medalia de pe sticlă şi o eventuală „evoluţie” nesatisfăcătoare a vinului. Surpriză plăcută, însă: vinul sclipeşte încă în tente violacee pe fondul rubiniu sănătos şi este gustos în sensul plin al cuvântului. Nu poartă, e drept, vreun semn al sofisticării, dar este direct, rotund, cu câteva contrapuncte notabile de cafea, condimente şi coacăze bine coapte. Pe site-ul producatorului www.cramapandora.ro îl găsiţi aici.
Bun de băut într-un moment de odihnă pentru „auto-voiajori” la Cerdac Coteşti, pe E85, foarte aproape de Focşani.
2. Crama Domnească, EQUINOX – Merlot 2017, Republica Moldova
Vinul este special. Adică nu se încadrează în tiparul Merlot-urilor cu care ne-am obişnuit (oricât de mult spaţiu ocupă acest tipar). La prima degustare, iniţiază aceeaşi senzaţie pe care o aveam în copilărie când ni se permitea rar, cu titlu de „excepţie” (până la raidurile noastre de cercetaşi-prădători), să „vedem şi noi cum e” bomboana de ciocolată fină umplută cu „coniac”. Amestecul de alcool (14,4%) şi gustul de ciocolată, taninurile viguroase, menţin un postgust lung, în sinusoide. Din ciclul „îţi place, ori nu-ţi place”. Mie îmi place... dar nu era greu de ghicit asta... Iubesc gusturile noi.
Diana Moraru îl comercializează în magazinul on-line al site-ului ei www.vinlavin.ro, aici.
3. DELAS, Chante-Perdrix – Cornas 2014
Mai întâi, câteva cuvinte despre omul care mi-a dăruit acest vin: Liviu Gheorghe. Un exemplu al (de)venirii în Lumea Vinului. Antreprenor de succes în cu totul şi cu totul alt domeniu, Liviu se apropie de vin ca entuziast, studiază mult (DipWSET), implicându-se ca voluntar de câţiva ani în VINARIUM International Wine Contest, sprijinind, inclusiv material, ONG-ul care face posibilă existenţa concursului. Cu persuasiune, devenit profesionist, conduce astăzi o şcoală WSET (Wine & Spirits Education Trust). www.winebook.ro.
Mulţumirile noastre pentru ajutor şi reverenţă pentru „oeno-parcurs”!
Acum, despre vin. Syrah. Rhone-ul de Nord – Cornas. Chiar dacă Shirazul australian este, poate, mai popular şi, cu siguranţă, mai uşor de înţeles, vinul de faţă ne dă o lecţie importantă (la un preţ cuvenit – cca. 200 lei) despre cum se îmbină à la française forţa şi subtilitatea, bogăţia aromatică şi gustul unic care se reţine. Bine conturat. Aciditatea susţinută şi taninurile încă puternice sunt înrămate de cireşe negre, cuişoare, note afumate (şi pâine prăjită), tămâie, cacao, curmale şi roşcove. Un vin „eveniment”! Santé!
Dacă vă simţiţi bine în preajma vinului, urmăriţi emisiunea „Fraţi de Viţă”, Sezonul 3, de pe TVR2! Sâmbăta de la 17,00 şi Duminica, în reluare, de la 12,00.
Bineînţeles, cu... un pahar de vin în mână!
Arhiva emisiunilor „Fraţi de Viţă” este pe TVRPlus.
Pe YouTube VINARIUM am afişat episoade cu subtitrare în limba engleză!
