Când eram mică, bunica îmi dădea Faringosept dacă mă durea în gât. Când mi-era poftă de ceva dulce, găseam mereu în bucătărie o Eugenia. Iar pe masă erau sticle de apă minerală Borsec. Sticle de sticlă. Ah, şi bunica avea încălţări Guban din piele perforată şi cu toc pătrăţos, iar bunicul avea o adevărată colecţie de cămăşi Braiconf.
Anii au trecut, iar Faringosept a fost înlocuit cu Strepsils, Eugenia a „devenit“ ciocolată Mars, iar brandurile străine precum Zara sau H&M şi-au făcut tot mai des loc în şifonier. Era perioada 2005-2008, anii de boom ai economiei, când mărcile străine îşi trăiau anii de glorie în România. A venit apoi criza şi odată cu ea comportamentul de consum s-a schimbat şi, nu doar pentru că românii au devenit mai atenţi la modul în care îşi cheltuie banii, ci şi pentru că a renăscut treptat un soi de patriotism care până atunci fusese adormit. În primii ani ai capitalismului, brandurile locale au intrat într-un con de umbră, iar tot ce purta pecetea străinătăţii era pus în coşul de consum.
Ultimul deceniu a adus însă o schimbare: „made in România“ a căpătat valenţe pozitive într-o perioadă în care s-a trezit nostalgia după gustul de altădată. Astfel, mărci locale cu istorie precum Faringosept, Borsec, Rom, Pegas sau Braiconf sunt cele care creează o punte cu trecutul, fără a ignora prezentul şi preferinţele consumatorului de astăzi. Iar alături de ele, economiei „made in Romania“ i se alătură alte zeci, chiar sute de mărci create în ultimii 30 de ani, care vin să ducă mai departe tradiţia brandingului românesc.
