ZF 24

Ce vinuri bem în acest weekend, 3 vinuri pentru 3 seri. Recomandările lui Cătălin Păduraru, preşedintele IWCB-VINARIUM | 6 decembrie 2019

06.12.2019, 12:45 1070

Una din problemele arzătoare(!) ale momentului sunt cele 20 de milioane metri cubi de lemn din inventarul „tăierilor ilegale sau neautorizate”.

Sunt sensibil la subiect. O avea legatură cu faptul ca port numele Păduraru...

În nenumăratele mele discursuri „prezidenţiale” (am stabilit cu prietenii mei că am avea cu toţii un loc la spitalul de psihiatrie; diferă doar... etajul) identificam „cea mai mare rată a reîmpăduririi din lume”- ca un element de succes absolut în brandingul ţării şi în coagularea voinţei naţiunii în jurul unor proiecte mari.

Noroc ca „reprizele” sunt scurte. Cam cât ţine un bărbierit.

Din păcate, realitatea este în sine un balamuc. Nu ştiu ce se întâmplă cu lemnul furat. Cea mai mare parte ajunge, probabil, să fie prelucrată şi alimentează averi ilicite. Totuşi, chiar dacă după virgulă, este identificat şi duşmanul nr. 2. Cel în care se poate da.

Omul care-şi încălzeşte casa cu lemne. Se accentuează – politicianist - „slaba racordare la reţeaua de gaze”. Ok. Şi o bună racordare ar face gazul mai ieftin? E complicat să credem că un om care îşi socoteşte fiecare leuţ va fi bucuros să plătească energia mai mult din patriotism sau spirit „eco”.

Mă nelinişteşte faptul că politicul nu anunţă un plan de „racordare” la resursele alternative.

La doi paşi de Bucureşti, Ciorogârla (da, localitatea poveştii cu armele) stă pe apă caldă. E o sondă „capsată” pe care scrie „Foradex”. O mărturie care muţeşte. Pentru că nimeni nu vorbeşte nimic despre asta. Sunt convins că există multe alte zone cu astfel de resurse. Un program naţional de identificare, inventariere şi valorificare ar fi mai ieftin decât multe alte „acţiuni”’ ale statului.

În rest, cei care sunt pe lângă lege şi care folosesc lemnul la încălzit afaceri dubioase... pot intra şi ei în „programul naţional”. În sensul în care din averile lor s-ar mai constitui o resursă. Neconvenţională, e drept.

1. Unic Silvagro (Crama Teaca) - Valea Ascunsă, Fetească Neagră 2018

2. Elite Wine - Cadarca 2017

3. Crama Natura - Domeniile Panciu, Blanc de Noirs

1. Unic Silvagro (Crama Teaca) - Valea Ascunsă, Fetească Neagră 2018

Să nu căutaţi pe site-urile administraţiei de stat ce se întamplă cu viile în DOC-ul Lechinţa. Ar fi derutant.

După părerea funcţionarilor, aici e prea rece pentru Feteasca Neagră şi, constatând-o dublă omisiune, se înţelege că nici Pinot-ului Noir nu i-ar merge prea bine deşi, ştim bine, soiul acceptă bucuros un sezon de coacere mai scurt.

Cum se face că, pe lângă Silvagro, încă şase crame din Lechinţa fac vinuri bune şi excelente, inclusiv din soiurile pomenite mai sus?! Vie-vin, Harsian, Zaig şi mult mai cunoscutele Crama Jelna, Lechburg sau faimoasa –de ceva ani- Liliac Winery întăresc „brandul” zonei viticole bistriţene. Ciclurile climatice, selecţiile clonale, priceperea omului, noile tehnologii, permit obţinerea vinurilorde calitate. Inclusiv din Fetească Neagră.

Moştenirea locului, din care face parte şi mocăniţa, lasă loc unei extensii oeno a turismului.

Revenind la vinul nostru.

Vinul – încă tânăr (şi se simte asta) - este dedicat tocmai celor care nu îşi doresc texturi căptuşite, extract mare şi fructe supracoapte. Nu e rău să ai o opţiune, să o conştientizezi şi să-ţi alegi vinul după voia şi starea de moment. „Tinerelul” nostru e –paradoxal- cuminte, nu are nimic „afumat”, iar prunele sunt înlocuite de merişoare.

Pot paria că va avea fanii lui. O parte dintre prieteni şi-i va face de Ignat. Ştiţi, lumea începe să „deguste” de pe la prânz...

2. Elite Wine - Cadarca 2017

Vin reîntâlnit datorită Agricover la Teodora Golf Club, Alba.

Despre Miniş se ştiu... şi nu se ştiu multe lucruri.

Podgorie istorică a Aradului (la nord de Miniş fiind un alt centru viticol vechi – Măderat), a dat vinuri bune neîntrerupt, timp de vreo zece secole...

Cunoscătorii au auzit de Bala Geza. E timpul să mai facem cunoştinţă cu un performer al zonei: Walter Szikler. Nici nu ştiu. Să vorbesc de zonă sau de winemaker?!

Despre zonă, mai întâi. Păi, dacă ne uităm pe hartă, vedem că din Miniş spre vest, până spre Nordul Adriaticii ar fi un culoar fără prea mari obstacole pentru curenţii blânzi de acolo, care vin să mângâie podgoriile arădene. Dovadă stau şi cei doi arbori de sequoia plantaţi aici acum 174 de ani şi care se află în curte la Elite Wine.

Despre cel care „îndrăzneşte” să prezinte comunităţii iubitorilor de vin „titluri” şcoală... Un om pasionat, instruit, discret.

Dacă teritoriul viticol pe care-l stăpâneşte ar fi fost într-o ţară în care vinul este pus în lumina potrivită, foarte probabil că actori celebri, magnaţi sau sportivi de succes ar fi vrut să i se alăture lui Walter şi echipei lui, investind aici.

Independent de reflectoare, Cadarca de la Elite va rămâne un etalon. Frumoasă, fermă în ţesut, convingătoare.

Se lasă descoperită numai dacă dovedeşti că ştii totul despre „rivalele” din zonă. Post-gustul e ca un index de lucrare ştiinţifică: regăseşti toate elementele constitutive.

Pentru mine se adaugă şi un ceas de vară pe care, cândva, l-am petrecut tolănit sub înalţii sequoia.

3. Crama Natura - Domeniile Panciu, Blanc de Noirs

Şi, pentru antrenamentul de sărbători, un spumant care a cucerit papilele specialiştilor din juriul Concours Mondial du Vin Bruxelles!

Îl recomand pentru că vine dintr-o serie compactă de spumante reuşite de la Domeniile Panciu. Pentru că este 100% din Pinot Noir (cumva, mai potrivit cu sezonul).

Pentru că a stat în sticlă doi ani. Pentru că winemakerul, Sorin Macoviciuc, are deja un palmares impresionant. Pentru că (au fost)... 4500 de sticle.

Personal, sunt entuziasmat de perlajul puternic îndelungat dar fin, de gustul distinct, „diferit faţă de Blanc de Blancs”, mai plin, mai masculin.

Am o tresărire. Şi nu e nejustificată.

Dacă se termină acest „2014” până-n petrecerile sfarşitului de an? Spre deosebire de vinul „liniştit”, nu se mai poate îmbutelia rapid o nouă şarjă...

O privire pe site-ul Domeniilor Panciu (pentru Dvs.) şi una retrospectivă (pentru mine) ne relaxează: numărul sticlelor nu creşte, dar oferta de spumante este, cred, cea mai generoasă din ţară.

Lista vinurilor medaliate la IWCB VINARIUM 2019 aici.