ZF 24

Cele 50 de nuanţe de gri ale corupţiei

Cele 50 de nuanţe de gri ale corupţiei

Autor: Ioana Petrescu

01.10.2013, 19:25 2755

Saptămâna trecută, cineva mi-a dat o copie a noului sondaj despre corupţie realizat de Avangarde în colaborare cu Universitatea Titu Maiorescu pentru Ministerul Educaţiei. Am fost foarte fericită să primesc date despre corupţie şi am început să citesc cu multă atenţie. Pe măsură ce înaintam în raport, nu am putut să nu îmi amintesc de o prelegere a profesorului Dan Ariely la care am asistat vara trecută în Washington. Dan Ariely este celebru pentru studiile sale în economia comportamentală (behavioral economics), o aripă mai nouă a economiei care încearcă să explice decizii aparent iraţionale folosind teorii din psihologie. Prelegerea era pentru promovarea noii sale carţi „The Honest Truth about Dishonesty: How We Lie to Everyone — Especially Ourselves“. Dan Ariely a prezentat două exemple din cartea lui, care, cred eu, sunt foarte relevante pentru percepţia corupţiei în România.

Primul exemplu este preluat din „Three Men in a Boat (To Say Nothing of the Dog)“ de Jerome K. Jerome. Povestioara este despre un pescar care nu exagera cu mai mult de 25% numărul de peşti prinşi. Spunea el că dacă a prins 40 de pesti, se lăuda la cei din jur că a prins 50 de peşti. Dar nu ar minţi mai mult de atât, pentru că a minţi este un păcat.

Al doilea exemplu este despre un băieţel pe nume Jimmy care a furat de la şcoala un creion. Când tatăl lui Jimmy află ce a făcut, se supără, admonestează verbal copilul, îl pedepseşte şi îi spune că este foarte dezamăgit de purtarea lui. În final, exasperat, părintele îl întreaba pe copil de ce nu a cerut un creion de acasă, pentru că el ar fi putut lua mai multe creioane de la servicii pentru copil.

Presupun că cele două povestioare par familiare şi aţi zâmbit un pic. Ele apar în diverse forme în sondajul Avangarde. Conform elevilor din sondaj, nu toate faptele de corupţie sunt „un păcat“ aşa de mare, 34% din elevi cred ca există o diferenţă între marea şi mica corupţie. Întrebaţi despre diferite acte de corupţie, 13% din ei cred ca este foarte grav să apelezi la relaţii personale ca să angajezi o rudă la stat,  14% că este foarte grav să dai un cadou medicilor să dea mai multă atenţie pacientului, 33% că este foarte grav să favorizezi firma unui prieten pentru a obţine fraudulos fonduri de la bugetul de stat, 34% că este foarte grav să dai mită poliţistului ca să nu întocmească un proces-verbal, 44% că este foarte grav să încasezi mită pentru a trece cu vederea neregulile financiare din funcţia de controlor fiscal şi 48% că este foarte grav să dai bani unui magistrat ca să claseze un dosar. Deci este în regulă să îţi foloseşti relaţiile să angajezi pe cineva şi să dai mită medicilor, dar nu este în regulă să dai mită magistraţilor? Unde se trage linia? De unde devine şpaga „un păcat“, ca să îl citez pe pescarul din poveste? Nu cred că elevii ştiu să răspundă la această întrebare. 

Să trecem la povestioara despre Jimmy. Elevii din sondaj au fost întrebaţi dacă ar da personal mită în anumite situaţii şi dacă ar sfătui un prieten să facă acelaşi lucru în situaţii similare. Iată câteva exemple edificatoare: 25% din elevi ar da spagă să ia un act mai repede, dar doar 15% ar sfătui un prieten să plătească bani pentru un act. 67% ar da mită unui medic pentru operaţia unei rude apropiate, dar numai 22% ar sfătui un prieten medic să ia şpagă. 34% din elevi ar da mită să ia un contract bănos, dar numai 9% ar sfătui un prieten care lucrează la un minister să dea unei cunoştiinţe un contract de asfaltare cu ministerul pentru o recompensă financiară. Deci, este în regulă să dai personal o şpagă, dar nu este în regulă când altcineva o dă sau o primeşte? Deci, nu fura Jimmy creioane, că le ia tata de la serviciu!

Pe final, vă mai dau două informaţii din sondaj care m-au pus pe gânduri: cei mai mulţi elevi au raportat că au trăit cel mai important caz de corupţie în mediul medical (12% din elevi, comparativ cu 4% în sistemul de educaţie şi cu 2% în poliţie). Întrebaţi în ce domeniu se văd în cinci ani, cei mai mulţi dintre elevi se vedeau în sectorul medical (6%, comparativ cu 4% în IT, 3% în sport şi 3% în poliţie sau armată).  Credeţi că aceşti elevi vor să intre în mediul medical pentru a rezolva problema banilor din plic pe care ei înşişi au observat-o? Greu de crezut, considerând că la vârsta de 16-19 ani deja văd corupţia în 50 de nuanţe de gri.

Sursa: Studiul Avangarde în colaborare cu Universitatea Titu Maiorescu „Prevenirea corupţiei în educaţie prin informare, formare şi responsabilizare“ şi calculele autoarei

Ioana Petrescu este consilier de stat al primului-ministru, cercetător afiliat la American Enterprise Institute şi cadru universitar la Universitatea Maryland, SUA

Acest articol a apărut în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 02.10.2013

AFACERI DE LA ZERO