Prioritatea investitorilor este probabil politica monetară, şi nu războaiele. Aşa s-ar putea explica de ce pieţele de capital erau în plină creştere în timp ce aproape 200.000 de oameni îşi pierdeau vieţile în războiul din Siria. Comentatorii politici ar putea fi reticenţi şi ar putea reproşa investitorilor că nu privesc situaţia în profunzime, dar există şi posibilitatea ca aceasta să fie într-adevăr evoluţia naturală a pieţelor.
Uneori un şoc geopolitic poate duce la devalorizarea temporară a acţiunilor, dar evenimentele recente sugerează că bursa revine la normal surprinzător de repede. Principalul indice bursier de pe Wall Street, Dow Jones, a scăzut cu 14%, în prima săptâmână de după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, dar şi-a revenit în următoarele câteva luni.
În deceniile care au urmat crizei de petrol din anii ‘70, datorate războiului israelo-arab şi revoluţiei iraniene, investitorii au început să pună mai puţin accent pe riscurile geopolitice şi să caute în schimb oportunităţi geopolitice. Sfârşitul maoismului a adus reforme care au transformat economia Chinei, căderea Zidului Berlinului a deschis pieţele europene pentru investitori, iar sfârşitul dictaturii în America Latină a anilor ‘80 a fost urmat de răspândirea unor politici care promovau pieţele libere.
Afirmaţia că politica globală nu a contat deloc pentru investitori în ultimele decenii ar fi greşită, însă perturbşrile geopolitice la nivel global mai degrabă a creat oportunităţi în loc să le distrugă. Investitorii trebuie să fie în gardă dacă un război sau o revoluţie ia amploare, dar instinctele lor au fost conduse mai mult de evenimentele economice decât cele politice în ultimele decenii: bula internetului care a stimulat pieţele de capital în 2000, criza financiară din 2008 şi măsurile de „quantitative easing” adoptate de SUA.
„Noi ne uităm la companii, la fluxuri de numerar, la investiţii în sine”, i-a mărturisit un investitor – miliardar de altfel - lui Gideon Rachman, jurnalist la Financial Times.
