Procesatorul francez de uleiuri vegetale Expur, cu afaceri de 254 milioane de euro anul trecut, stochează seminţe oleaginoase în Oinacu (Giurgiu), Alexandria (Teleorman), Urziceni (Ialomiţa), Dragoş Vodă (Călăraşi) şi Slobozia (Ialomiţa) prin intermediul unui sistem de saci industriali cunoscuţi sub numele comercial de „silo bag“.
Tehnologia este mult mai ieftină decât stocarea în silozuri, dar a stârnit controverse din cauza riscurilor de securitate a mărfii precum umezeala sau dăunătorii.
Expur a achiziţionat în urmă cu un an brandul Untdelemn de la Bunica şi tinteşte supremaţia pe piaţa locală a uleiurilor vegetale şi în segmentul premium, fiind în luptă cu americanii de la Bunge, deţinătorii brandului Floriol.
„Seminţele sunt păstrate în condiţii foarte bune, dar trebuie să ştii ce faci. Nu este foarte uşor să umpli sau să descarci din saci dar pot să spun că echipele noastre au perfectat operaţiunile de intrare-ieşire. Ştim ce facem“, a spus Peter Tagge, directorul general al Expur.
Stocarea prin sistemul de silo bag este mult mai ieftină decât cea a stocării tradiţionale. Costurile pentru instalarea unui sistem de tip silo bag sunt de 3 euro/tonă, iar ridicarea de la zero a unui siloz metalic implică costuri de 70-100 euro/tonă.
Diferenţa dintre cele două sisteme este că silozurile metalice pot fi folosite pentru stocare pe termen lung şi au o durată de viaţă de câţiva zeci de ani, iar sistemul silo bag este folosit pe termen scurt, un singur sezon. Sistemul este preferat în principal de fermieri şi mai puţin de procesatorii industriali.
„Folosim silo bags nu numai la Giurgiu, dar şi la Alexandria, Urziceni, Dragoş Vodă sau Slobozia - aproape peste tot unde avem în proprietate teren nivelat, protejat, apt pentru silo bags şi uşor de întreţinut“, a spus Tagge.
Şeful Expur a explicat că cel mai mare avantaj al acestui sistem este costul, având în vedere că indiferent de perioada de depozitare există un singur cost de intrare-ieşire. „Timpul optim de depozitare este de 3-8 luni“, a spus Peter Tagge.
Controlul materiei prime este vital în piaţa uleiului
Securizarea materiei prime este critică pentru afacerile procesatorilor de seminţe oleaginoase având în vedere că acest element acoperă 70-80% din costurile unei astfel de companii. Stocarea materiei prime pentru procesatorii de ulei din România este cu atât mai importantă cu cât floarea-soarelui şi rapiţa sunt vândute în cea mai mare parte imediat după recoltă de fermieri.
Strategia impune procesatorilor şi traderilor să cumpere cantităţi foarte mari de marfă într-o perioadă foarte scurtă de timp pentru ca mai apoi să le proceseze sau tranzacţioneze treptat până la următoarea recoltă.
„Controlul materiei prime este important dar nu suntem obsedaţi să avem 100% control peste tot. Încercăm să găsim un balans între cost şi control. Optimizăm acest mixaj, nu este întotdeauna uşor dar acesta este jobul nostru“, a explicat Tagge.
Expur a făcut un singur pas în această direcţie, prin construcţia la Alexandria, în Teleorman, a unui siloz de 9.000 de tone (4.500 de tone de seminţe oleaginoase) anul trecut.
Francezii aveau în plan să ridice şi un siloz de mare capacitate de 95.000 de tone (45.000 de tone de seminţe oleaginoase) în apropierea fabricii din Slobozia, dar proiectul nu a fost finalizat până acum.
„Cu siguranţă vom merge mai departe cu extinderea în Alexandria şi eventual în Slobozia, dar probabil nu în 2014. Ne uităm peste tot pentru oportunităţi. Avem răbdare“, spune Peter Tagge.
Depind şi de marfa preluată de la alţi jucători
Capacităţile de stocare în silozuri şi magazii ale Expur pot găzdui în total 160.000 de tone de seminţe oleaginoase (318.000 de tone de cereale grele), ceea ce înseamnă 40% din cele 450.000 de tone de seminţe oleaginoase pe care le procesează francezii în fabrica de la Slobozia.
Controlul materiei prime este vital pentru că fabricile de ulei lucrează neîntrerupt pe parcursul întregului an.
„Astăzi pe hârtie avem un deficit dar nu este mare. Putem să ne descurcăm deocamdată fară probleme“, spune şeful Expur.
Procesatorul de ulei are o prezenţă importantă cu capacităţi de stocare în vestul judeţului Ialomiţa şi în nordul judeţului Călăraşi în apropierea autostrăzii A2.
Expur achiziţionează seminţe oleaginoase de la Cargill, traderul care le-a vândut brandul Bunica, dar şi de la grupul Maria controlat de Jihad El Khalil sau de la TCE 3 Brazi, afacerea familiei Tărâţă, potrivit informaţiilor din piaţă.
Diferenţa de preţ dintre marfa preluată direct de la fermieri şi cea preluată de la traderii multinaţionali sau alţi intermediari este de 7%-10%.
Preluarea de către Sofiproteol a Expur în urmă cu patru ani a coincis cu reducerea competitivităţii pe piaţa procesării de uleiuri vegetale odată cu schimbarile repetate a proprietarilor de la Argus Constanţa.
În perioada 2010-2012 Expur a avut marje nete de profit de -1%, 13,7% şi 1,7% iar Argus a înregistrat randamente nete de 6,6%, 2,8% şi -14,3%, potrivit datelor de la Registrul Comerţului.
Datele istorice arată că Argus era la începutul anilor 2000 o fabrică ce făcea marje de profit peste cele ale Expur, ritm care a continuat până la începutul anului 2010.
Piaţa uleiurilor din România este o afacere de 350-400 de milioane de euro iar la vârf lupta se dă între Expur, Bunge dar pe piaţă sunt şi afaceri ale antreprenorilor locali precum Ardealul, Argus sau Ulerom.
