Să începem cu o veste bună. Guvernul a votat semnarea unui memorandum cu Kazahstan pentru răscumpărarea unui pachet de 26,69% din acţiunile Rompetrol Rafinare de la KazMunaiGaz şi realizarea un fond de investiţii în energie, din care statul român va deţine 20%. Crearea unui fond care, cu leverage, poate atinge 1 miliard de dolari este un excelent început. Sunt convins că şi Parlamentul României va da un vot favorabil acestei propuneri.
Problema finanţării economiei rămâne însă la fel de problematică. Băncile din România au în continuare dificultăţi de a finanţa, la dobânzi rezonabile. Zilele trecute, guvernatorul BNR Mugur Isărescu făcea un apel către reprezentanţii sistemului bancar de a reporni creditarea pe un alt mecanism de business care să asigure o dezvoltare pe termen lung. Rata mare a dobânzii la împrumuturi, peste 10% la creditele în lei şi aproximativ 11,4% la împrumuturile în sold, împiedică firmele mici şi mijlocii să acceseze credite pentru dezvoltare. Faptul că dl Isărescu a ieşit public cu o astfel de declaraţie arată clar faptul că România astăzi are nevoie de a găsi şi alte surse de finanţare, dincolo de cele clasice.
Mai mult, bursa de la Bucureşti rămâne la fel de puţin dezvoltată. Listarea Fondului Proprietatea la Varşovia şi anunţata fuziune a burselor de la Varşovia şi Viena vor face ca piaţa noastră de capital să aibă probleme structurale de creştere.
Fondurile europene, la rândul lor, au o inerţie considerabilă. Eforturile serioase ale actualului guvern de a debloca programele operaţionale nu pot recupera în câteva luni anii irosiţi în pregătirea absorbţiei, fie prin nepricepere, fie prin incoerenţă sau corupţie.
Ce rămâne la îndemâna guvernului şi unde fondul comun cu Kazahstan este o invitaţie la diversificare? Crearea unui fond suveran pe două axe strategice:
1.Un fond suveran românesc de solidaritate intergeneraţională (cu venituri din privatizări şi din redevenţele pentru exploatarea resurselor naturale), care să ţintească atragerea de fonduri europene şi încurajarea proiectelor de investiţii locale, susţinerea sistemului nostru financiar atins de criza euro şi dezvoltarea unor proiecte regionale. De exemplu, în 2012 redevenţele plătite de Petrom statului român au fost de 2 mld. euro.
2. Înfiinţarea unui fond de investiţii pentru infrastructuri, care să funcţioneze ca o bancă public-privată pentru infrastructurile critice fizice şi intangibile, pentru logistică, transport multimodal, aşa cum fac şi americanii, britanicii sau francezii - resursele bugetului şi banii europeni, chiar folosiţi optimal, nu acoperă nevoia uriaşă de infrastructuri. Ideea nu e nouă, chiar acum două săptămâni preşedintele Obama reluând la Miami propunerea unei „bănci pentru infrastructură“, care să aibă un capital de pornire de 10 miliarde $. Fondul ar urma să fie alimentat prin intermediul a ceea ce se numeşte „Patriot bonds“, folosite cu succes în SUA, Grecia, Israel sau Mexic.
Majoritatea statelor, mari sau mici, au înţeles că metodele clasice nu mai funcţionează în timp de criză structurală prelungită, în care se află astăzi atât Europa, cât şi multe economii dezvoltate, de care economia noastră depinde structural.
Dacă vom folosi cu înţelepciune şi curaj resursele importante încă aflate în controlul nostru, vom putea ieşi din această perioadă ca o ţară emergentă de mare atractivitate pentru capitalul naţional şi străin. Un pic de patriotism economic şi de ambiţie nu poate decât să ne facă bine.
Mircea Geoană este senator PSD, fost ministru de externe
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
