ZF 24

Nu mărimea PIB-ului este cel mai relevant indicator al succesului unei economii, ci veniturile populaţiei

Nu mărimea PIB-ului este cel mai relevant indicator al succesului unei economii, ci veniturile populaţiei

Joseph Stiglitz, laureat al Premiului, No­bel: Va urma o perioadă lungă de dezamăgiri dacă politicile guvernelor nu se vor schimba. AFP/Mediafax Foto

Autor: Ioana Tudor

11.02.2014, 20:40 2280

Joseph Stiglitz, laureat al Premiului No­bel pentru economie, analizează într-un articol publicat de CNBC dificul­tăţile cu care se confruntă societatea şi concluzionează că acestea sunt rezul­tatul politicilor greşite ale guvernelor, iar cei care trebuie să se adapteze la standardele de viaţă în scădere sunt cei mulţi, cetăţenii. El subliniază că există alternative la aceste politici deficiente, dar ele „nu vor fi găsite“ în nepăsarea unor elite satisfăcute, care acumulează venituri tot mai mari.

Creşterea economică din ţările de pe ambele maluri ale Atlanticului ar putea accelera considerabil anul acesta comparativ cu anul trecut, dar înainte de a sărbători această realizare, liderii statelor care au îmbrăţişat politicile de austeritate ar trebui să analizeze cu aten­ţie unde ne aflăm şi să ia în considerare răul aproape ireparabil pe care politicile de austeritate l-au produs, scrie Stiglitz.

Orice declin are un sfârşit. O politică corectă se reflectă în felul în care reuşeşte să atenueze efectele declinului şi să îi reducă durata, pe când politicile de austeritate pe care le-au aplicat multe guverne au accentuat declinul şi i-au pre­lun­git durata cu consecinţe pe termen lung.

PIB-ul real per capita, ajustat la inflaţie, este mai mic acum în multe dintre ţările din regiunea Atlanticului de Nord decât era în 2007, înainte de izbucnirea crizei mondiale. În Grecia, economia s-a contractat cu 23%, în timp ce Germania a avut o creştere econo­mică medie anuală de doar 0,7% în ulti­mii şase ani. Economia Statelor Unite este cu aproximativ 15% mai mică decât ar fi fost în condiţiile în care creşterea ar fi continuat chiar şi la nivelul mediu al traiectoriei de dinainte de criză.
Aceste cifre nu reflectă pe deplin gravitatea situaţiei pentru că PIB-ul nu este cea mai relevantă măsură a succe­sului economic. Mult mai relevant este ce se întâmplă cu veniturile populaţiei, subliniază Stiglitz.

Venitul real mediu în SUA este sub nivelul din 1989, iar venitul mediu al angajaţilor bărbaţi este mai mic decât în urmă cu mai mult de 40 de ani.

Economistul aminteşte că imediat după izbucnirea crizei financiare din 2008 a avertizat că, dacă nu vor fi adoptate politici corecte, problemele care au afectat Japonia, creşterea econo­mică lentă şi veniturile aproape stagnante, s-ar putea generaliza. Liderii ţărilor de pe ambele părţi ale Atlan­ticului au pretins că au învăţat lecţia Japoniei, însă nu au făcut decât să repete unele dintre greşelile ei.

Economia SUA era bolnavă încă înainte de izbucnirea crizei. Ceea ce a dat impresia unei economii puternice a fost bula speculativă a preţurilor imobiliare, creată prin reglementări laxe şi dobânzi mici. Sub strălucirea de la suprafaţă existau însă numeroase probleme grave precum creşterea inegalităţilor, lipsa reformelor structurale, dezechilibrele la nivel global şi un sistem financiar centrat mai mult pe speculaţii decât pe investiţiile care să creeze locuri de muncă, să îmbunătăţească productivitatea şi să redirecţioneze câştigurile pentru a maximiza beneficiile pentru societate.

În riposta dată crizei politicienii nu au luat în considerare aceste probleme. Mai rău, reacţia lor a exacerbat unele dintre probleme şi a dus la apariţia altora. Rezultatul a fost supraîndatorarea multor ţări şi, mai grav, lipsa investiţiilor atât în sectorul public cât şi în cel privat a dus la apariţia unei generaţii de tineri fără loc de muncă şi din ce în ce mai înstrăinaţi de piaţa muncii chiar în perioada în care ar fi trebuit să îşi perfecţioneze aptitudinile şi să contribuie la dezvoltarea economiei.

Va urma o perioadă lungă de dezamăgiri dacă politicile guvernelor nu se vor schimba, avertizează Stiglitz. Pieţele nu se autocorectează. Problemele fundamentale expuse mai sus s-ar putea înrăutăţi, iar multe dintre ele se agravează deja. Inegalitatea reduce cererea, iar adâncirea inegalităţii va slăbi şi mai mult cererea. În multe ţări, inclusiv în SUA, criza a adâncit inegalitatea.

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 12.02.2014

AFACERI DE LA ZERO