Atunci când este utilizată în maniera potrivită, tehnologia poate transforma modul în care organizaţiile îşi desfăşoară activitatea. Tehnologiile emergente, precum cele legate de serviciile de tip cloud, generează provocări pentru organizaţii care ţin atât de tipul soluţiilor folosite, cât şi de multiplele paliere care conectează tehnologiile emergente. Modalitate potrivită de a răspunde acestor provocări este prin activarea mai multor niveluri de arhitectură cloud. Dar nu există o reţetă universală, deoarece procesul de transformare a unui business cu ajutorul tehnologiei cloud necesită mai mult decât simpla sa adoptare, el presupune construirea unei strategii şi cunoaştere a imaginii de ansamblu a infrastructurii de tehnologie înainte de iniţiere. Sunt trei paşi pe care companiile trebuie să îi ia în considerare înainte de a lua orice decizie cu privire la migrarea către cloud.
Primul pas: efectuarea analizei iniţiale
Pregătirea terenului pentru a avea certitudinea că migrarea către cloud va aduce beneficiile scontate businessului este primul pas. Prin urmare, organizaţiile trebuie să gândească dincolo de scenariul „lift and shift", care presupune găzduirea unei aplicaţii şi a datelor asociate acesteia în cloud fără o regândire în prealabil a arhitecturii. Companiile ar trebui să acorde mai multă atenţie revizuirii opţiunilor de migrare către cloud prin maparea mediilor existente (as is) şi efectuarea uneiproiecţii a costurilor totale aferente tehnologiei pe o perioadă între trei şi cinci ani, cu scopul de a determina rentabilitatea investiţiei în raport cu aşteptările, deoarece infrastructura este doar o piesă a puzzle-ului. În caz contrar, o abordare de tip siloz nu va oferi beneficiile dorite businessului.
Al doilea pas: alegerea tehnologiei potrivite
Organizaţiile trebuie să ia în considerare utilizarea tehnologiilor de tip cloud versatile şi care le permit o abordare adaptată nevoilor lor atunci când decid să migreze.
Modelul cloud de tip hibrid, care presupune rularea aplicaţiilor în cloud-uri interconectate publice, private şi oferite de mai mulţi furnizori, partajând date şi armonizând procesele pentru a efectua activitatea dorită, ar putea fi o altă opţiune pentru organizaţiile care vor să îşi dezvolte şi mai mult strategiile existente pentru zona de cloud. Pentru companiile din industriile puternic reglementate, nevoia de a avea acces rapid la date critice şi tehnologii primare este de înţeles din perspectiva asigurării independenţei, mai exact din perspectiva gestionării riscului de concentrare a tehnologiei, a riscurilor de externalizare înlănţuite sau a preferinţelor diferiţilor furnizori. Cu toate acestea, cloud-ul de tip hibrid oferă o serie de beneficii care nu pot fi puse la îndoială, precum reducerea riscurilor menţionate mai sus, folosirea unei arhitecturi mai complexe sau pur şi simplu creşterea disponibilităţii prin distribuţia geografică sau aplicarea unor politici unificate şi fiabile de continuitate a afacerii.
Pentru o procesare mai complexă a datelor, un scenariu de tip multi-cloud, indiferent de locurile în care sunt găzduite, va oferi şanse mai mari de recuperare în caz de risc şi o rezistenţă îmbunătăţită a sistemelor datorită caracteristicilor încorporate în serviciile de tip cloud oferite de furnizori (hyperscalers), consolidate de cele mai bune practici dezvoltate de-a lungul anilor şi de experienţă dobândită prin prisma colaborării cu alte organizaţii ale căror procese sunt găzduite în cloud. Potrivit celei mai recente ediţii a studiului Deloitte Future of Cloud Survey, o astfel de abordare poate oferi şi mai multe beneficii, printre care facilitarea accesului la mai multe opţiuni în ceea ce priveşte serviciile de tip cloud (85%), recalibrarea aplicaţiilor şi a procesării datelor la apariţia unor nevoi crescute (84%), asigurarea unui flexibilităţi sporite şi a unei pârghii de negociere pentru noile fluxuri de lucru migrate (83%). Pe scurt, optarea pentru un scenariu multi-cloud permite organizaţiei să utilizeze cele mai bune servicii şi produse oferite de fiecare furnizor în parte. Unii dintre aceştia oferă companiilor posibilitatea de a lucra cu mai mulţi colaboratori, aspect care sprijină accelerarea procesului de implementare şi oferă soluţii pentru cele mai exigente nevoi.
Pentru a gestiona complexitatea unei abordări de tip multi-cloud, unele companii simplifică procesul prin integrarea gestionării migrării într-un singur panou de control, cu ajutorul unui palier suplimentar situat deasupra mediului cloud, cunoscut sub numele de metacloud, hypercloud sau supercloud, care poate sprijini o abordare concertată a mai multor zone, cum ar fi securitatea datelor, guvernanţa, dezvoltarea sau implementarea diferitelor soluţii de cloud utilizate în cadrul unei organizaţii.
Al treilea pas: optimizarea costurilor
În primele etape ale migrării – în special în faza de arhitectură şi mapare a proceselor, analiza iniţială a infrastructurii şi construirea strategiei de migrare -, este de preferat ca o organizaţie să optimizeze costurile aferente migrării şi rulării aplicaţiilor în cloud. Conceptul de observability (capacitatea de a măsura starea actuală a unui sistem pe baza datelor pe care le generează), o nouă tendinţă în domeniul cloud şi o parte esenţială a metacloud-ului în special, aşa cum sugerează cea mai recentă ediţie a raportului Deloitte Tech Trends, ar putea ajuta la realizarea unei analize corecte a preţurilor în primele etape ale definirii strategiei. Principiile acestui concept ajută companiile să gestioneze complexitatea zonei de cloud, oferind posibilitatea de a găsi răspunsuri bazate pe datele unei companii generate în trecut, în diferite scenarii, şi de a configura adecvat arhitectura cloud la costul corect de migrare şi rulare a sistemului.
În plus, evaluarea costurilor totale ale transformării poate fi puternic afectată de deciziile strategice iniţiale, indiferent de sistemele pe care companiile vor dori să le utilizeze. De exemplu, localizarea geografică a sistemului este una dintre deciziile care ar trebui evaluate judicios în analiza iniţială a migrării, deoarece, de obicei, centrele de stocarea a datelor în cloud oferă preţuri diferite pentru acelaşi sistem în funcţie de locaţia geografică sau sunt influenţate de costurile locale, cum ar fi energia electrică, forţa de muncă etc.
Companiile trebuie să se gândească la migrarea în cloud într-o manieră orchestrată, care să poată susţine aşteptările generate de utilizarea unei astfel de tehnologii. Adoptarea unei gândiri strategice, atenţia la deciziile care pot influenţa întregul proces de migrare şi funcţionarea în cloud încă de la început, precum şi accesul la informaţii de specialitate sunt instrumentele cu care orice companie trebuie să se echipeze atunci când se angajează într-un astfel de demers.
Articol de opinie de Emil Constantinescu, Senior Specialist Lead, Deloitte România, şi Krzysztof Gabrych, Customer Engineer, Google Cloud
