În ultima perioadă, unele autorităţi publice au desfăşurat o serie de controale având ca scop verificarea respectării legislaţiei, în special în domenii vizând protecţia consumatorilor. Şi este bine că se întâmplă acest lucru, deoarece consumatorii trebuie protejaţi.
Cu toate acestea, entităţile controlate trebuie să ştie care le sunt drepturile şi cum ar putea preveni aplicarea unor eventuale sancţiuni nelegale. Societatea controlată ar trebui să solicite inspectorilor ANPC să indice actele normative a căror nerespectare va fi urmărită în cadrul controlului. Cunoscând această informaţie, se va putea determina în ce măsură societatea poate beneficia de prevederile Legii prevenirii nr. 270/2017.
În baza respectivei legi, dacă sunt îndeplinite anumite condiţii, societatea controlată trebuie sa fie sancţionată doar cu avertisment (însoţit de un plan de remediere), fără posibilitatea aplicării sancţiunilor contravenţionale complementare, cum ar fi suspendarea activităţii sau oprirea de la comercializare a anumitor produse.
Agentul constatator nu va întocmi şi un plan de remediere, ci doar va aplica sancţiunea avertismentului, în următoarele situaţii:
- în cazul în care, în cursul derulării controlului, contravenientul îşi îndeplineşte obligaţia legală;
- în cazul în care contravenţia săvârşită nu este continuă.
Această normă este deosebit de importantă, deoarece, în baza ei, este evitată aplicarea unei sancţiuni care poate avea un impact semnificativ asupra desfăşurării activităţii societăţii.
Reţinem şi că sancţiunea avertismentului se va aplica conform Legii nr. 270/2017 chiar şi dacă actul normativ care sancţionează fapta reglementează expres că aplicarea avertismentului este exclusă. Aşadar, Legea nr. 270/2017 primeşte prioritate expresă, în conformitate cu art. 4 alin. (3).
Actul normativ care stabileşte contravenţiile ce intră sub incidenţa Legii prevenirii nr. 270/2017 este Hotărârea de Guvern nr. 33/2018. În Anexa nr. 1 a acestei hotărâri, sunt enumerate o parte din contravenţiile cuprinse în aproximativ 70 de acte normative, dintre care amintim, cu titlu de exemplu:
- Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor;
- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale;
- Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală;
- Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal;
- Legea dialogului social nr. 62/2011;
- Legea nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau ai unor părţi ale acestora;
- Legea nr. 467/2006 privind stabilirea cadrului general de informare şi consultare a angajaţilor;
- Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006;
- Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe;
- Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic;
- Legea nr. 252/2003 privind registrul unic de control;
- Legea societăţilor nr. 31/1990;
- Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului;
- Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă;
- Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.
În ipoteza în care se încalcă prevederile referitoare la aplicarea avertismentului, sancţiunea aplicabilă este nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenţiei.
Totuşi, dacă, în termen de 3 ani de la data încheierii procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii avertismentului, contravenientul săvârşeşte din nou aceeaşi contravenţie, atunci acesta nu mai poate beneficia de prevederile Legii prevenirii nr. 270/2017.
Este foarte important de reţinut şi că un agent economic care are obligaţia de a ţine registrul unic de control conform Legii nr. 252/2003 nu va putea beneficia de prevederile Legii prevenirii dacă nu ţine respectivul registru unic de control din culpa sa (de exemplu, nu l-a cumpărat sau l-a pierdut). Prin intermediul registrului unic de control, agentul constatator verifică dacă contravenientul a mai beneficiat anterior de prevederile Legii prevenirii nr. 270/2017.
Dacă cel verificat nu are obligaţia ţinerii unui registru unic de control (există astfel de cazuri) atunci agentul constatator va verifica dacă acesta a mai beneficiat anterior de Legea prevenirii nr. 270/2017 prin verificarea evidenţelor autorităţii / instituţiei publice din care face parte. Aceasta din urmă este o obligaţie a agentului constatator.
Amintim şi că ulterior, în termen de maximum 10 zile lucrătoare de la data expirării termenului de remediere, autoritatea/instituţia publică cu atribuţii de control are obligaţia să reia controlul şi să completeze partea a II-a a planului de remediere anexat la procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii şi, dacă este cazul, registrul unic de control, cu menţiuni privind modalitatea de respectare a măsurilor de remediere dispuse.
În situaţia în care, cu ocazia reluării controlului, se constată neîndeplinirea de către contravenient a obligaţiilor legale conform măsurilor de remediere stabilite în termenul care i-a fost oferit, agentul constatator va încheia un alt proces-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii, prin care se constată săvârşirea de contravenţii şi se aplică sancţiunea/sancţiunile contravenţionale aplicabile, altele decât avertisment.
Legea nr. 270/2017 şi prevederile acesteia au fost şi sunt binevenite, fiind o schimbare importantă de mentalitate a Statului Român în ceea ce priveşte politica de sancţionare, însă de multe ori agenţii constatatori omit aplicarea acesteia pentru motive pe care nu le putem specula. Aşadar, este important a se reţine că există aceste beneficii oferite de Legea nr. 270/2017 pentru cei care greşesc onest, pentru prima oară, şi că pot fi evitate astfel măsuri complementare care ar putea duce la falimentul unor afaceri (cum ar fi măsura complementară a interzicerii comercializării sau închiderea cu totul a activităţii).
Autori: Adrian Cristea (senior associate), Adrian Zamfir (associate)
