ZF 24

O nouă oportunitate ratată: lumea este din nou inundată de bani ieftini şi nu putem să îi luăm pentru că nu avem ce proiecte să vindem investitorilor. România nu poate trăi numai din vânzarea de titluri de stat

O nouă oportunitate ratată: lumea este din nou inundată de bani ieftini şi nu putem să îi luăm pentru că nu avem ce proiecte să vindem investitorilor. România nu poate trăi numai din vânzarea de titluri de stat

Autor: Cristian Hostiuc

12.05.2013, 20:24 5996

Marile pieţe financiare sunt inundate de bani ieftini care stau degeaba în conturile băncilor sau în conturile marilor administratori de bani. Băncile centrale din Statele Unite, din Europa şi din Japonia au printat atât de mulţi bani în criză pentru a linişti investitorii, a ţine la suprafaţă marile grupuri financiare care au ajuns atât de puternice încât nu au voie să falimenteze şi a preveni prăbuşirea unor ţări, încât banii au ajuns să înfunde canalele de transmisie către economia reală. Paradoxal, cu toate că sunt foarte mulţi bani pe piaţă, economiile sunt în recesiune şi nu reuşesc să îşi repornească motoarele nici în al cincilea an de criză.

Această inundare de bani a prins România din nou nepregătită. În afară de titluri de stat şi acelea prea puţine, nu are ce proiecte economice să ofere pentru investitori pentru a putea să absoarbă  câteva miliarde de euro, bani care ar ridica economia substanţial.

Marii câştigători ai crizei, începând de la administratorii de bani, o parte din bănci până la multinaţionale şi la  mari grupuri industriale, stau pe un munte de cash care nu îşi găseşte o întrebuinţare mai bună decât un cont bancar unde primeşte o dobândă de zero şi ceva pe an. Companiile americane care operează în Europa prin paradisurile fiscale nu vor să îşi repatrieze banii în SUA pentru că ar fi nevoite să plătească un impozit de peste 30%, iar acţionarii „le-ar lua gâtul“ pentru că dau prea mulţi bani la Fisc.

Dacă guvernele noastre, începând de la Tăriceanu până la Ponta, ar fi pus pe masă şi ar fi început la timp proiectele din energie, infrastructură, construcţii sau sănătate, banii ar fi venit. Aşa pe masă au pus doar declaraţii, cuvinte, vorbe, promisiuni care nu pot fi însă monetizate. Studiile de fezabilitate nu ţin loc de şantiere. Nici acum Guvernul nu ştie ce să facă în sectorul energetic, bâjbâie între cărbune, reducerea schemei de sprijin pentru energia verde sau gaze. Între timp Turcia, căreia ar fi trebuit ca noi să îi vindem energie, a pus pe masă un proiect de 46 de miliarde de dolari pentru energie nucleară.

În sectorul de construcţii, lovit în plin de criză şi care ţine economia jos, Guvernul nu mişcă nimic nici acum. Programul „Prima Casă“ a vândut câteva mii de apartamente, dar mai mult vechi decât noi. Nu ştiu cum ar trebui să arate un plan de relansare a sectorului, ce stimulente şi ce facilităţi ar trebui să se dea, dar ştiu că fără relansarea construcţiilor efective, nu a afacerilor cu terenuri, economia va merge cu frâna de mână trasă. Degeaba vor creşte exporturile, industria sau se vor da bani la bugetari dacă în construcţii nu se va întâmpla nimic şi peste tot vom vedea numai clădiri părăsite ca după bombardament şi afişe „For sale“.

Criza economică a măturat şi sectorul privat, care s-a închis în el, a trecut de la investiţii la planuri de supravieţuire şi în final, mulţi au luat calea insolvenţei. Confruntându-se cu o cădere economică rapidă, neanticipată şi plini de datorii, nici antreprenorii nu mai au curajul să se gândească la proiecte noi, ca să pună ceva pe masă  şi să ia banii.

Întâi banii se absorb cel mai uşor şi cel mai repede de pieţele financiare, de bursă şi de titluri de stat.  Guvernul Ponta reuşeşte să se împrumute mai ieftin şi să aibă un curs în scădere pentru că o parte din banii din afară, foarte ieftini şi-au găsit plasament în titlurile de stat româneşti care oferă o dobândă mai bună. Pe piaţa titlurilor de stat româneşti, atât în lei, cât şi în valută, au intrat câteva miliarde de euro în câteva luni. Ar fi intrat şi mai multe miliarde dacă această piaţă ar fi fost mai dezvoltată şi nu ar fi atât de închisă, ilichidă şi atât de puţin transparentă din punct de vedere al cotaţiilor cum este la noi, unde este controlată de câteva bănci mari şi de către BNR.

Dar cei mai mulţi bani ar fi trebuit să intre pe piaţa bursieră, care să fie o alternativă de finanţare la restrângerile de creditare ale băncilor. La noi finanţarea economiei se desfăşoară în proporţie de 90% prin şi de către bănci. Nici Guvernul şi nici sectorul privat nu şi-au bătut capul şi nu au avut dorinţa să crească Bursa de la Bucureşti, iar acum, când băncile spun pas unor finanţări, companiile private nu au alternativă. Antreprenorii şi managerii au rămas prizonieri bancherilor, care acum nu mai pot să îi ajute, confruntându-se şi ei cu probleme.

Mulţi antreprenori fug de bursă pentru că nu vor să îşi arate puterea sau slăbiciunea. De asemenea, ei cred că dacă vin la bursă şi îşi arată patrimoniul publicului, vor fi cumpăraţi de către investitori ostili care le vor lua companiile pe care le-au fondat. În loc să facă rost de finanţare de pe bursă şi să îşi continue visurile, antreprenorii români preferă să fiarbă în suc propriu, să-şi îndatoreze companiile în continuare şi să-şi rateze viitorul. Pentru antreprenorii americani visul cel mai mare este să se listeze la bursă pentru că numai aşa pot ajunge mari şi cunoscuţi. Plus că după aceea vor să cucerească lumea.

La noi, la Bursa de la Bucureşti nu ai ce să pui pe masă, sunt aceleaşi companii şi acţiuni de ani de zile. Nimic nou, semnificativ nu a venit în ultimul timp ca să atragă atenţia pieţelor financiare de la Londra, Frankfurt sau New York. Toţi banii investitorilor din aceste centre financiare se duc spre polonezi şi turci. Către România vin doar firimiturile, ce cade pe jos după o masă la prânz între câţiva investitori mai tineri la un restaurant puţin mai bun decât un fast-food, pentru că nu are ce „să vândă“, atât statul, cât şi sectorul privat, atunci când sunt bani disponibili.

Aceste ferestre de oportunitate, de bani şi de timp, cum se spune în jargonul pieţelor financiare, nu sunt tot timpul deschise. Poate peste un an, lumea va fi cuprinsă de inflaţie, iar banii vor deveni de negăsit şi scumpi. În acel moment finanţarea va seca din nou pentru România, iar marile proiecte vor fi din nou amânate. Diferenţele între ţări şi între economii se fac de multe ori în funcţie de folosirea acestor oportunităţi la timpul lor. Dar pentru asta trebuie să te pregăteşti. Din păcate, noua fereastră de oportunitate găseşte România din nou nepregătită, atât la nivelul Guvernului, cât şi la nivel privat.  

AFACERI DE LA ZERO