Doar opt dintre cele mai mari 20 de bănci locale sunt branduri româneşti, iar dintre acestea patru au capital românesc (de stat sau privat), restul au ajuns în proprietatea unor grupuri financiare din Austria, Franţa şi Grecia. Şi mai puţine branduri locale au rămas în asigurări, unde regula a fost mai degrabă adoptarea numelui companiei-mamă.
Cele mai mari două bănci în funcţie de activele deţinute, BCR şi BRD, două branduri apărute la începutul anilor ’90, şi-au păstrat numele după ce au fost preluate de grupul austriac Erste şi respectiv de francezii de la Société Générale. Cele două bănci au preluat însă identitatea vizuală a noilor proprietari.
Unii acţionari ai Erste Group au insistat anul trecut pentru înlocuirea numelui BCR cu Erste, dar directorul executiv al Erste Andreas Treichl, artizanul preluării BCR din 2006, nu a lăsat loc de discuţii în ceea ce priveşte numele băncii, reafirmându-şi încrederea în brandul BCR.
Brandul BCR (Banca Comercială Română) a apărut în 1990, banca creată atunci fiind cea care a preluat operaţiunile comerciale ale Băncii Naţionale. Brandul BRD (Banca Română pentru Dezvoltare) a apărut tot în 1990, pe structura fostei Bănci de Investiţii din perioada comunistă.
Banca Transilvania şi CEC Bank sunt singurele branduri româneşti ale unor bănci mari (din top zece în funcţie de active) cu acţionariat românesc. Banca Transilvania, apărută în 1994 la Cluj, este listată la bursă şi are un acţionariat eterogen. CEC, cu o istorie de 150 de ani, este deţinută integral de stat, care a încercat o privatizare a băncii în 2005. Acum, soluţia pare mai degrabă atragerea unui acţionar minoritar decât privatizarea.
„CEC este un simbol naţional şi există o dorinţă să rămână aşa. O privatizare ar putea avea loc doar într-un caz extrem. Nu cred că statul este interesat în acest moment să-şi acopere nişte venituri lipsă dintr-o eventuală vânzare a CEC”, spune Radu Gheţea, preşedintele CEC Bank.
Bancpost, un alt brand cu o istorie de peste 20 de ani pe piaţa locală, a trecut în 2003 în portofoliul grupului elen Eurobank. Deşi grecii au cochetat la un moment dat cu ideea schimbării numelui băncii, într-un final au păstrat numele local. Această decizie care a cântărit greu în ultimii ani, când criza din Grecia a afectat imaginea băncilor locale cu acţionariat elen.
Nu toate brandurile financiare româneşti au avut însă şansa să supravieţuiască după trecerea sub controlul unui grup străin. Este cazul Băncii Bucureşti, creată în 1994, care a devenit Alpha Bank după trecerea sub controlul grupului elen cu acelaşi nume. Trei bănci de talie medie au branduri româneşti, iar dintre acestea două au şi acţionariat local – Eximbank şi Carpatica. Eximbank este deţinută de stat, iar Carpatica este controlată de omul de afaceri sibian Ilie Carabulea. Celălalt brand local este Banca Românească, deţinută de grupul elen National Bank of Greece (NBG).
Ce nume româneşti au rămas în asigurări
Şi în asigurări au supravieţuit câteva branduri locale, unele chiar aflate sub controlul unor grupuri financiare străine. Astra, Omniasig, Asirom şi Carpatica sunt branduri locale aflate în topul celor mai mari companii de asigurări. Omniasig şi Asirom sunt deţinute de austriecii de la Vienna Insurance Group, dar tot mai multe date trimit către o eventuală fuziune a celor două companii, ceea ce ar însemna dispariţia unuia dintre branduri.
Nu ar fi prima dată când un brand puternic din asigurări dispare. S-a întâmplat în 2009 cu Asiban şi BT Asigurări, care au fuzionat sub numele Groupama. Cu doi ani în urmă a dispărut şi brandul Ardaf, după fuziunea cu Generali.
Banca Transilvania şi CEC Bank sunt singurele branduri româneşti ale unor bănci mari (din top zece în funcţie de active) cu acţionariat românesc. Banca Transilvania, apărută în 1994 la Cluj, este listată la bursă şi are un acţionariat eterogen. CEC, cu o istorie de 150 de ani, este deţinută integral de stat, care a încercat o privatizare a băncii în 2005.
