"Lordul istoriei antice" - asa este numit de catre studentii sai clujeni profesorul Dumitru Protase, cel ce si-a consacrat intreaga viata cercetarii acestui capitol din istoria Romaniei care continua sa ne surprinda cu descoperiri senzationale. Produs al scolii clujene de istorie antica si arheologie, discipol al celebrilor Constantin Daicoviciu, Theodor Naum si I.I. Rusu, profesorul Dumitru Protase este autorul a numeroase volume si studii consacrate civilizatiei romane si daco-romane, precum si coordonator si coautor al volumului II din monumentala Istorie a Romanilor, aparuta recent sub egida Academiei Romane. In randurile ce urmeaza, savantul clujean ne ofera o sinteza inedita cu privire la unul dintre cele mai cunoscute monumente ale Antichitatii, cu puternice reverberatii sentimentale in istoria noastra: Lupa Capitolina. (Radu Constantinescu)
Statuia de bronz a Lupoaicei de pe Capitoliul Romei se leaga strans, ca geneza, de legenda intemeierii Romei (754/ 753 i.Hr.). Potrivit acestei legende, regele Numitor, unul dintre urmasii lui Aeneas, cunoscutul erou troian, a fost detronat de fratele sau Amulius. Acesta l-a omorat pe fiul lui Numitor, iar pe fiica acestuia, Rhea Silvia, a facut-o vestala, de teama ca ar putea da nastere unui mostenitor legitim, desi ea a depus juramantul castitatii, asa cum proceda orice vestala. Dar Rhea Silvia a avut chiar de la zeul Marte doi copii gemeni, pe Romulus si pe Remus. Crudul Amulius, pentru a se debarasa de ei, a dat porunca sa fie aruncati in apele Tibrului. Dar fratii gemeni au fost salvati ca printr-un miracol. Valurile Tibrului i-au aruncat pe cei doi pe mal si aici ei au scapat de a muri de foame, deoarece i-a alaptat o lupoaica. Un cioban al regelui, pe nume Faustulus, i-a gasit si impreuna cu sotia sa, Acca Laurentia, mama a 12 copii, i-a crescut pana la majorat. Printr-un concurs fericit de imprejurari, fratii gemeni, afland de originea lor regala, l-au pedepsit pe Amulius si l-au repus in vechile drepturi pe bunicul lor, Numitor. Cu ingaduinta acestuia, ei au intemeiat un oras nou, care s-a numit Roma, in cinstea fiului mai mare. Dar intre cei doi frati s-au iscat certuri si Romulus l-a omorat pe Remus. Spre a popula noul oras si a obtine sotii pentru barbati, el a rapit femeile sabine, invitate la o serbare, fapt care a dus la un conflict cu sabinii. Pana la urma s-a facut pacea, dar dupa o domnie lunga si glorioasa, in anul 716 i.Hr., in timpul unei furtuni puternice, Romulus a disparut. Traditia spune ca s-ar fi inaltat la cer, devenind zeu.
Lasand la o parte legenda, care invaluie in negura vremurilor inceputurile Romei si care a generat tematic aparitia monumentului despre care vorbim, sa vedem cum stau lucrurile pe taramul cercetarii stiintifice, in domeniul istoriei si artei antice.
Statuia de bronz a Lupoaicei de pe Capitoliu, pastrata acum in Museo dei Conservatori din Roma, dateaza, dupa opinia unor specialisti, de la inceputul secolului al V-lea i.Hr. si este opera unui atelier grecesc (ionic) din sudul Italiei. Alti cercetatori sustin ca Lupa Capitolina (fara Romulus si Remus, fireste) constituie capodopera unei scoli de sculptura etrusce, creata probabil, in jurul anului 500 i.Hr., dupa alungarea ultimului rege de la tronul Romei si instaurarea Republicii, fiind asezata atunci pe Capitoliu. Legenda spune ca cei doi frati gemeni au fost adaugati mult mai tarziu, in secolul al XVI-lea, de Antonio de Pallaiolo. Sculptorul gemenilor ar fi anonim, dar unii cercetatori considera ca lucrarea apartine artistului renascentist Guglielmo delle Porta. In aceasta diversitate de opinii, una mai autorizata decat alta, este dificil de a formula o solutie transanta. Oricum, sigur ramane ca prototipul monumentului, opera greceasca sau etrusca, era Lupoaica fara gemenii sugari, acestia reprezentand un adaos din epoca Renasterii.
Pe de alta parte, Cicero, in Catilinare (III,19) aminteste o statuie similara cu gemeni, care a fost lovita de trasnet pe Capitoliu, in anul 63 i.Hr. La randul sau, Titus Livius in Ab Urbe Condita (X, 23, 12) mentioneaza o reprezentare a lupoaicei pe o placa (azi pierduta) din fata grotei Lupercal de pe pantele colinei Palatin din Roma, placa amplasata de cei doi frati Ogulni, edili ai orasului in anul 296 i.Hr. Raportul dintre statuia existenta si cele doua la care se raporteaza Cicero si Titus Livius nu se cunoaste, dar se pare ca avem de a face cu doua tipuri distincte. Placa de la Lupercal intruneste cele mai multe argumente pentru a fi considerata prima reprezentare sculpturala romana a episodului din legenda, adica lupoaica cu cei doi gemeni sugari, Romulus si Remus. De la acest prototip se apreciaza ca a pornit inspiratia artistica antica si nu de la cel cu lupoaica fara gemeni, acestia fiind atasati, cum spuneam, nu in antichitate, ci doua milenii mai tarziu, in virtutea legendei care circula si atunci. Imaginile in care se reda legenda pe monede, sculpturi, pietre semipretioase de inel (gemma) se grupeaza in jurul a doua tipuri: lupoaica cu capul in profil spre stanga si, cea de a doua, cu capul in partea dreapta, intors spre gemeni. Pe monedele romano-campaniene, ca si pe cele emise de la Augustus pana la Theodoric, timp de aproape cinci secole, se intalneste cel de al doilea tip, cu exceptia unor monede din timpul imparatului Hadrian, care preiau tipul lupoaicei cu capul in profil spre stanga.
Grupul statuar Lupa Capitolina simbolizeaza originea legendara a Romei, caracterul etern al orasului si al Imperiului, puterea de neinvins a acestuia. Cu semnificatia eternitatii si latinitatii, Lupa Capitolina apare pe sarcofage si sculpturi funerare atat in Italia, cat si in provincii, mai cu seama in cele de limba latina din partea europeana a Imperiului. Imaginea lupoaicei cu gemenii se intalneste frecvent in timpul lui Augustus - care era gata, gata sa isi ia, la un moment dat, numele intemeietorului Romei - cand ea a devenit si, apoi, a ramas emblema oficiala a statului roman. Monumentul cel mai reprezentativ din perioada augusteica - daca facem o ierarhizare pe tema care ne preocupa - este, fara nici un dubiu, Ara Pacis (acel altar al pacii de la Roma, ridicat in anul 9 i.Hr., prin care Senatul celebra pacea inaugurata de Augustus) pe una dintre laturile caruia figura, printre alte alegorii, si episodul din arhicunoscuta legenda. De aici se vor inspira o serie de lucrari sculpturale din timpul Imperiului, in Roma si in provincii. Figuratia cu lupoaica si gemenii, in afara de monede, monumente funerare si pietre de inel va fi o tema preferata care isi va gasi locul in pictura, mozaic, pe frontoane, arcuri de triumf, pilastri, metope, altare votive, manere de vase, casete si altele.
In afara de semnificatia amintita, monumentele cu simbolul Romei mai aveau si rostul de a arata populatiei din Italia si din provincii pozitia sociala, originea latina, atasamentul unor persoane si familii fata de puterea centrala romana. Un astfel de inteles de natura etnica, preferata sau reala, sau de caracter sociopolitic il exprima din plin sarcofagele si pietrele funerare ale defunctilor din cimitirele romane, precum si alte categorii de opere sculpturale.
In cadrul cercetarilor si al inventarierii sculpturilor in piatra ori a altor piese din provincii avand figuratia cu lupoaica si gemenii, s-au facut importante observatii si constatari de interes istorico-arheologic, artistic si chiar privind evolutia prototipului. S-a constatat, astfel, ca in rare cazuri s-a ajuns chiar la unele denaturari, total nejustificate tematic, cum ar fi, bunaoara, lupoaica cu un singur copil sugar (Romulus) ori cu gemenii metarmofozati in pui de lup. Piesele sunt totusi originale. Despre acestea insa, in episodul urmator.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
