În vara secetoasă a anului 1949, locuitorii satului maramureşean Dragomireşti au trecut prin momente cumplite; biserica mânăstirii a luat pe neaşteptate foc. Incendiul a mistuit în câteva ore întreaga clădire, în ciuda eforturilor disperate ale localnicilor. Peste câteva zile, când aceştia au putut să se apropie de mormanul fumegând pentru a curăţa locul, au rămas împietriţi de emoţie: dintre cioturile fumegânde a apărut neatinsă o icoană a Maicii Domnului. Atât mai rămăsese din biserica maramureşeană. Ei bine, această icoană miraculoasă este expusă acum în sălile Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj Napoca, alături de alte 30 de icoane, aparţinând unui meşter iconar anonim din secolul al XVIII – lea.
Icoana miraculoasă
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul din Mânăstirea Sf. Ilie din Dragomireşti este opera unui maestru anonim clujean, trăitor pe aceste meleaguri acum 250 de ani. Pictată în jurul anului 1750 pentru o biserică din apropierea Dejului, icoana a fost dusă la Dragomireşti de monahul Pimen Moldovan, reîntemeietorul mânăstirii maramureşene, în anii 1925-1927. În 1949, aşa cum spuneam, noul lăcaş de rugăciune a ars, singura “supravieţuitoare” fiind icoana Maicii Domnului, venerată de atunci ca „făcătoare de minuni”. Prin acest miracol al incombustibilităţii, icoana s-a alăturat celorlalte Fecioare transilvănene care au devenit obiectul pelerinajelor, cele mai cunoscute fiind icoana Maicii Domnului cu Prunculde la Mănăstirea Nicula, pentru credincioşii români, şi statuia Fecioarei cu Pruncul de la Mănăstirea franciscană din Şumuleu-Ciuc, pentru credincioşii maghiari.
Anonimul transilvan
Acestui pictor de geniu, căruia nu i se cunoaşte numele, îi este dedicată expoziţia Ars incognita. Fascinanta lume a unui iconar din secolul XVIII, deschisă la Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Cercetătorii au stabilit că pensula sa a izvodit numeroase lucrări, multe dintre ele (şi aici este adevăratul miracol !) păstrate în condiţii foarte bune şi răspândite în localităţi din judeţele Cluj, Sălaj, Alba şi Maramureş. Din păcate, pe nici una dintre ele nu apare semnătura autorului. Cea mai timpurie este datată 1748, iar cea mai târzie – 1779. Pictorul anonim a fost unul din cei mai fascinanţi reprezentanţi ai picturii româneşti transilvănene, care a îmbinat cu multă sensibilitate elemente decorative ale stilului brâncovenesc (cunoscut, aşadar, în nordul teritoriului românesc !) cu modele de reprezentare ucrainene. Sursele sale de inspiraţie preferate au fost gravurile din cărţile de cult, îndeosebi Cazania Mitropolitului Varlaam (Iaşi, 1643) şi Antologhionul imprimat la Râmnic în 1737. Creaţia anonimului transilvănean este remarcabilă pentru minuţiozitatea şi rafinamentul decorativ, reţeaua fină de linii, frunze şi flori care acoperă veşmintele şi aureolele sfinţilor, fiecare icoană în parte dovedindu-se o adevărată probă de măiestrie artistică. Un loc aparte în pictura sa îl ocupă imaginile Maicii Domnului cu Pruncul care reproduc icoana făcătoare de minuni păstrată în biserica iezuiţilor din Cluj, promovată ca fiind adevărata icoană ce a lăcrimat la Nicula în 1699. Una dintre aceste icoane este cea „făcătoare de minuni” de care aminteam la începutul acestor rânduri.
De ce Ars incognita ?
V-aţi întrebat vreodată de ce atâtea sute de icoane vechi din lăcaşurile noastre de cult nu sunt semnate de autorii lor ? Explicaţia se află într-una din regulile ferme care guvernează arta bizantină: pentru ca o pictură să poată fi socotită icoană, imaginea are nevoie nu doar de măiestria pictorului, ci, mai ales, de contribuţia unui spirit divin care să îi ghideze mâna ca urmare a rugăciunii şi evlaviei. Cu alte cuvinte, autor nu este în primul rând artistul, ci însuşi Dumnezeu ! Respectarea acestui canon ne lipseşte astăzi de cunoaşterea numelor celor mai mulţi dintre cei care au trudit la înfrumuseţarea vechilor biserici aparţinând cultului răsăritean, semnăturile lor fiind foarte rare. Practica asumării operei este târzie, ea încetăţenindu-se abia spre sfârşitul secolului al XVIII-lea. Pictorul anonim căruia îi este dedicată această expoziţie a fost – se pare – un om evlavios, modest, conştient de dimensiunea spirituală a misiunii sale de a face vizibile chipurile sfinte. Cum nici una din lucrările identificate până acum de specialişti ca aparţinând lui nu este semnată, şansa de a-i cunoaşte numele depinde de descoperirea unei icoane pe care să o fi pictat “de pomană “, adică nu la comanda unui lăcaş de cult, ci numai pentru mântuirea sa şi a celor apropiaţi şi pe care, astfel, să o fi putut semna…
Icoane făcătoare de minuni ?
Vernisată acum, în prejma sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, expoziţia şi-a propus să îmbine prezentarea laturii estetice şi artistice a icoanei, cu cea spirituală, transcendentală, invitând la o cunoaştere deopotrivă din exterior şi din interior a unui obiect al credinţei nelipsit din universul nostru cotidian.
În acelaşi timp, şi nu în ultimul rând, ea propune vizitatorilor întâlnirea cu o latură a artei religioase mult comentată astăzi: cea taumaturgică. Calităţile terapeutice ale icoanelor, vindecările miraculoase săvârşite de ele de-a lungul timpului sunt, pe de o parte, acceptate cu entuziasm gregar şi declanşează adevărate isterii colective în rândul a zeci de mii de oameni; pe de altă parte, ele sunt contestate vehement sau ironizate subtil, cu trimiteri la obiceiurile Evului mediu. Dincolo de aceste dispute, nu putem omite faptul că astfel de experienţe spirituale au fost părţi componente ale vieţii cotidiene pentru un lung şir de generaţii anterioare, iar a le re-trăi astăzi poate constitui un bun prilej de cunoaştere deopotrivă a trecutului, dar şi a motivaţiilor care ne guvernează viaţa în dimensiunile sale modern cotidiene. Şi o citez în continuare pe coordonatoarea expoziţiei, doamna Ana Dumitran, care spunea: ”Icoana miraculoasă de la Dragomireşti îmbogăţeşte expoziţia nu numai din dorinţa de a-l cunoaşte mai bine pe pictor, dar este importantă mai ales ca experienţă a trăirii personale, a credinţei şi evlaviei, una din componentele esenţiale de a fi a icoanei bizantine, pe parcursul istoriei sale, fiind calitatea sa de a mijloci prezenţa reală a divinităţii”.
*
Evenimentul este organizat în parteneriat cu Mitropolia Clujului, Albei şi Sătmarului şi în colaborare cu Institutul de Arheologie şi Istoria Artei din Cluj Napoca, Muzeul Naţional al Unirii din Alba Iulia, Muzeul Astra din Sibiu şi Biblioteca Judeţeană din Târgu Mureş. Expoziţia poate fi vizitată până pe 31 august.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
