Micul Versailles de pe lângă Micul Paris - am numit Palatul Mogoşoaia - răspunde de câţiva ani încoace bucureştenilor dornici de escapade de sfârşit de săptămână nu doar prin splendidele Aşezăminte brâncoveneşti în sine, prin tulburătoarea lor arhitectură şi poziţionare pe malul lacului şi în coasta pădurii, ci şi printr-o rafinată, elegant diversificată, tenace întreţinută ofertă culturală.
"Iată că un deceniu de explorări în arta românească, prin expoziţii remarcabile, s-a împlinit, nu demult, la Palatul Brâncovenesc din Mogoşoaia, redefinit în anul 2001 ca Muzeu al Tradiţiei Aulice graţie donaţiei Liana şi Dan Nasta. 2001-2011 este deceniul în care au fost organizate aproape 150 de expoziţii de artă contemporană, ateliere de desen şi pictură pentru publicul tânăr, mai mult de 100 rezidenţe artistice şi de traducere, experimente în dans, arte ceramice, textile, arheologie, video şi fotografie, concerte de cameră şi stagiuni muzicale. Mogoşoaia a fost locul în care bucureştenii s-au putut întâlni cu operele unor maeştri şi discipoli remarcabili, artişti deplin consacraţi sau debutanţi ai ultimelor decenii, activi la Bucureşti, Bacău, Cluj sau Timişoara, ori la Paris, Düsseldorf. Curatorii expoziţiilor au fost, de-a lungul anilor, criticii Maria Magdalena Crişan, Aurelia Mocanu, Dan Hăulică, Adrian Guţă, Erwin Kessler, Pavel Şuşară, Mihai Plămădeală, Olivia Niţiş.
Un bilanţ al acestui deceniu este dedicat, în aceste zile, artelor vizuale şi readuce pe simeze 60 dintre cele mai remarcabile prezenţe artistice româneşti care au onorat şi îmbogăţit spaţiile Palatului brâncovenesc. Expoziţia (care va fi deschisă publicului până la jumătatea lunii septembrie) a fost vernisată duminică 28 august, orele 18,00, în prezenţa unui public numeros, de către Dan Hăulică, preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă, cel care a fost cu competenţă şi generozitate alături de donatori şi de programele palatului brâncovenilor încă de la inaugurarea muzeului."
Cum se poate vedea, în comunicatul muzeului, prezentarea evenimentului seamănă cu promovarea unei cărţi în care este anunţat doar numele prefaţatorului, fără a se pomeni nimic despre cel al autorului propriu-zis. Sigur, aici autorii sunt mulţi, iar o listă exhaustivă ar fi diminuat impactul publicitar. În acest sens, trebuie făcută o precizare: la Mogoşoaia nu expune şi nu a expus oricine (cum, din păcate, se întâmplă în multe spaţii expoziţionale de la noi), iar lista autorilor aleşi pentru simezele muzeale sau pentru spaţiile exterioare (vezi, bunăoară, construcţiile porţelanate ale Danielei Făiniş, în 2008, sau straniile forme telurice ale lui Ion Nicodim şi visele pneumatice ale Arianei Nicodim, în 2003) poate oricând fi considerată o schiţă ideală pentru un sever şi echilibrat panteon posibil al artei româneşti contemporane.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
