Uneori, intronizarea se împiedică de discursul de recepţie,alteori din pricina unor gafe, iar alesul nu mai ajunge niciodatăsă şadă în scaunul academic ce i-a fost alocat. În cazul autorului"Gumelor", totul a pornit de la cochetărie. Robe-Grillet a vrutmusai ca, la festivitatea de recpţie, să apară îmbrăcat în celebrasa bluză "col roulé" şi în smoching. Secretara perpetuă aAcademiei, doamna Hélène Carrère d'Encausse, nici n-a vrut să audăde încălcarea etichetei şi l-a pus să încerce uniforma verde cubicorn. Trezindu-se, cu ţinuta de operetă, în faţa oglinzii,Robe-Grillet a fost cuprins de un râs isteric. Conluzia: oricât deincredibil al părea, împăratul Noului Roman nu a mai fost niciodatăprimit sub Cupolă. Iar în 2008, când s-a prăpădit, locul 32 a fostdin nou declarat vacant, deşi, practic, nu fusese niciodată ocupatdin 2003 încoace. Ai crede că blestemul fotoliului 32 a lovit dinnou.
Şi acum, înapoi în zilele noastre. După vacanţa declarată în2008, este ales pe locul 32, în ciuda tuturor aşteptărilor...François Weyergans (foto 1). Candidaţii fuseseră, până în ultima zidinaintea deliberării, Pascal Thomas, Renaud Camus şi Didier VanCauwelaert. Graţie unei campanii fulgerătoare, Weyergans îipăcăleşte pe nemuritori, care îl includ pe ultima variantă a listeide candidaţi, şi... câştigă cu 12 voturi din 24 (şi un buletinalb), în al treilea tur de scrutin. Dorinţa de a accede sub Cupolăa fost determinată, dacă e să-l credem pe F.W., deţinătorulpremiului Goncourt 2005 (pentru romanul "Trois jours chez mamère"), nu de nevoia de eternitate, ci de o constrângere imobiliară(n-avea casă în Paris şi spera să primească, ştiind că Academiadeţine un parc imobiliar), sau, măcar, de dragul "de a călătorigratuit pe SNCF". Sigur, lui Weyergans, autorul romanului"Măscăriciul" ("Le Pitre"), îi place să se joace cu oamenii (poatemai mult chiar decât cu personajele sale) şi a lansat acestefumigene doar ca să-şi facă o (contra)reclamă eficientă, congruentăcu multele bufonerii, adorate de public, cu care şi-a înconjuratopera. Fapt este că, de atunci, din 2009, şi până mai azi, nu acatadacsit să-şi scrie discursul de recepţie (în condiţiile în caretermenul de maximă indulgenţă consemnat de istorie este de zeceluni), iar când l-a rostit (foto 2), săptămâna trecută, pe 16iunie, a stârnit consternare şi hilaritate. Başca a întârziat lafestivităţi cu circa un sfert de ceas, fapt iaraşi fără precedent(foto 3). Dar despre asta, în numărul următor al ziaruluinostru.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
