Exista mari depozitari ai documentelor trecutului: arhivele publice. Pe langa acestea, multe alte marturii relevante pentru trecutul romanilor se afla in colectii particulare si aduc adeseori surprinzatoare informatii despre cei de demult.
Pastratori ai unor astfel de documente sunt sotii Cornelia si Mircea Maieru din Bucuresti, care au avut bunavointa sa-mi ofere spre cercetare unele dintre acestea: cateva scrisori cu marturii despre o suferinta eterna a omului de litere roman - lipsa mijloacelor de subzistenta, necesare unui trai cat de cat demn.
Scrisorile au fost adresate unui om care, prin pozitia pe care o ocupa, putea da iluzia ca ar putea interveni pe langa puternicii zilei in favoarea celor ce il solicitau. si adeseori chiar a facut-o, de multe ori deschizandu-si punga proprie spre a-i ajuta pe cei aflati la ananghie. I.C. Petrescu (1826-1910?), ruda indepartata a familiei Maieru, a fost multi ani secretar al regelui Carol I si secretar al Consiliului de Ministri.
Intre scrisorile primite de I.C. Petrescu si pastrate pana la noi sunt cateva de la Alexandru Macedonski (1854-1920), necunoscute pana acum. Pe unele le-am semnalat in revista Magazin istoric nr. 11, noiembrie 2004. Revin acum cu o prezentare mai ampla, dat fiind interesul lor pentru istoria literara. Ele sunt (cu exceptia catorva nedatate) din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea si primii ani ai celui urmator si evoca o perioada grea pentru Macedonski, ostracizat pentru nefericita epigrama din vara lui 1883 impotriva lui Eminescu, care suferise primele atacuri ale bolii ce ii va aduce grabnicul sfarsit.
La inceputul anilor ''90 din veacul XIX, Macedonski se afla intr-o dificila situatie materiala. Averea parinteasca mostenita se risipise. Casatoria, in 1882, cu Ana Ralet Slatineanu, dintr-o veche familie boiereasca, ii adusese o considerabila dota, cheltuita si ea la Paris, unde poetul a locuit cativa ani, incercand sa se impuna in limba franceza. Intors in tara, cu greu si-a injghebat un rost, chiar daca era inconjurat de admiratori si de discipoli carora le punea la dispozitie paginile revistei sale Literatorul, infiintata in 1880 si al carei director va fi in 1883-1884, 1886-1895 si 1904. Familia ii tot sporise: George (1883), Alexis (1885), Nikita (1888), Pavel (1893), Ana (1895), Constantin-Hyacint (1896).
Pentru a putea trai, se foloseste de felurite subterfugii: deschide liste de subscriptii pentru cartile sale in curs de aparitie; conferentiaza cu plata, negustorindu-si biletele de intrare; solicita diferite sume de la puternicii zilei, inclusiv de la cei pe care ii atacase intr-o vreme. Merge pana la a solicita mila regala, facand uitate campaniile sale antidinastice din trecutii ani ''70. Ajuns la grea anaghie, nu conteneste a solicita interventii salvatoare. Unul dintre cei in care isi pune mari sperante este Ioan C. Petrescu, omul spre care se indreptau solicitarile multor alti scriitori, artisti s.a.
Sa-l urmarim asadar pe Macedonski in demersurile sale financiare.
La 20 februarie 1889, ii dadea de inteles secretarului regal ca ar putea fi atras (din considerente financiare) intr-o actiune potrivnica intereselor Coroanei. Tonul vag conspirativ al epistolei ascunde, de fapt, dorinta de a fi cat mai urgent rasplatit. "Aseara - scrie poetul - a fost la mine varul domnului A..., insa a facut pe oracolul de la Delphi, asa ca n-am putut sa pricep altceva decat ca asteptarea e mai buna dupa parerea varului sau decat ne-asteptarea si alte asemenea lieux communs. Se vede ca romul de la ceaiul meu n-a fost aseara de intaia calitate, caci nu i s-a dezlegat limba. Prin urmare, nimica precis.
Eu sunt hotarat sa scriu o ultima scrisoare d-lui (Theodor) Rosetti (primul-ministru) si alta d-lui (P.P.) Carp (ministrul de Externe). Pe dumneavoastra va mai rog, daca e putinta, sa puneti in vederea persoanei inalte (regele) pe care o vedeti adesea ca o asa purtare e si comica si ne-politica si de natura a compromite prestigiul Coroanei, astazi cand toata lumea face sa re-urce raspunderea actiunilor guvernului la sorgintea din care a iesit sau e presupus ca a iesit. Regele ar trebui pus in cunostinta despre sisthema intreaga ce se urmeaza si i s-ar putea sugera ideea ca un om caruia i s-au facut promisiuni este un om ce compteaza pe sfintenia fagaduielilor venite de sus. Aceste fagaduieli n-ar trebui dar deziluzionate. Repet ca: daca e vorba sa astept, Regele ar putea sa spuna d-lui Rosetti ca, pana sa fiu numit, sa-mi acorde, de la Ministerul de Interne, mijloace lunare de existenta, dupe cum a facut raposatul C. A. Rosetti, care mi-a dat in timp de 10 luni prin S. Mihailescu cate 1.000 lei pe luna, adica 10.000".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
