"Astazi - continua Macedonski in misiva sa din 20 februarie 1889-, probabil printul (George Gr. Cantacuzino), despre care v-am spus ca a sosit mi-a trimis pe unul din redactori(i) ziarului (conservator Epoca) al carui nume il ghiciti pentru a-mi face propuneri temeinice si a hotari modul de a incepe campania mea.
Am cerut ragaz de 3(?) zile, ca ministri(i), cand au sa raspunda la o interpelare, dar trecut acest termen e probabil ca lipsa nu ma va mai ingadui si astfel nu-mi voi mai apartine. Iertati-mi ca va scriu d''une façon toute crue. Dar rabdarea mea a trecut peste margini si n-o pot asemui decat cu bunatatea domnieivoastre pentru mine.
Maine se va scrie, prin ambasada rusa, la Kisineff (Chisinau) pentru adresa si detaliuri asupra d-lui Isaia Protopopow.
Incredintez scrisoarea mea baiatului pentru care ati fost atat de bun si va asigur si eu ca merita a fi ajutat. Va rog semnati plicul.
Al domnieivoastre, vecinic devotat, Macedonski".
Un an mai tarziu, la 10 februarie 1890, poetul ii scrie (in limba franceza) protectorului sau, I.C. Petrescu, secretar al regelui, rugandu-l sa se intereseze de soarta unor cereri anterioare nerezolvate, deoarece "generalul (George) Manu (presedintele Consiliului de Ministri si ministru de Interne), dupa ce m-a facut sa sper o prompta solutionare, a trimis (solicitarea), nu mai tarziu decat ieri, la calende". Noteaza ca prietenii sai, care cunosc demersurile sale si promisiunile care i-au fost facute, atribuie "M.S. Regelui insusi insuccesul constant al carei victima sunt". Sunt unii care il si vad pe poet "facand apel la o subscriptiune publica si provocand un scandal rasunator in tarile si in presa europeana".
Nu lipsesc zvonuri ca "as parasi tara si sa cer serviciu in Rusia". Recunoaste ca "un barbat, care este tata de familie, care indura toate privatiunile, se daruie copiilor sai si este in stare de a face orice pentru a-i hrani pe ai sai". Sugereaza ca ar putea chiar "sa adresez prin jurnale o scrisoare deschisa M.S. Regele, amintindu-i de serviciile tatalui meu (generalul Alexandru Macedonski) care i-a salvat Coroana in 1868, precum si de promisiunile sale, urmand chiar sa-i restitui (ordinul) meu Bene Merenti. Sunt in stare sa le fac. Sunt exasperat".
La 25 aprilie 1890, intr-o alta epistola cu iz de disperare, Al. Macedonski il invita pe I. C. Petrescu la o conferinta, solicitandu-i sa-l onoreze cu... cumpararea catorva bilete. "Iubite si stimate domnule Petrescu - isi incepe poetul demersul -, Cunosti situatia mea. Te-ai abonat deja la cartile mele ce n-au aparut inca. Cauzele, un om luminat ca dumneata le pricepe.
La 20 mai voi face o citire a mai multor versuri ale mele in sala Atheneului Vechi. tiu cu denadinsul sa bine-voiesti, impreuna cu doamna Petrescu, Onorata dumitale consoarta, sa asisti.
Vezi cata influenta ai avut asupra-mi incat, si de asta-data cu rizicul (riscul) de a trece de mincinos, mi-am suspendat orice actiune.
Numai de mi s-ar tine seama in locurile ''nalte, caci de asta-data, nu voi mai striga: Lupu! Lupu!, fiindca nu ma va mai crede nimini, ci ma voi face lup caci tot mai am dinti, ba chiar si colti.
In sfarsit neputand sa mor de foame, caut sa traiesc. Dar indigestiuni n-am inca.
Anexez aici doua bilete si ma rog de dumneavoastra ca de un bun prieten sa mi le iei caci daca oamenii distinsi si pe care ii iubesc nu-mi vor lua bilete, atunci imi ramane, poate, sa cumpar un streang sa ma spanzur.
Pe langa asta vei avea ocaziunea sa vezi daca pot ceva in literatura romaneasca, cat pot? si daca e dreapta soarta care mi s-a facut.
Pretul se raspunde aducatorului, un tanar foarte cinstit si de care sunt absolut sigur, iar domnia ta stii ca nu ma insel asupra oamenilor.
Cel mai devotat si iubitor, al domniei tale, Al. Macedonski".
O alta scrisoare, de dupa un an, din 8 iunie 1891, aduce mai cuprinzatoare stiri despre situatia poetului, pandit pretutindeni, dupa cum crede el, de dusmani si comploturi. "Supararile ce ma turbura neincetat - marturiseste el - m-au oprit si a veni sa va vad si a va scrie. Cred insa ca d(omnul) Ioanovici v-a pus in curent, si ocaziunea ivindu-se, puteti sa desmintiti formal cuvintele pe cari Onoratul d. (Lascar) Catargiu (1823-1899, ministru de Interne in acel moment), confundandu-ma negresit cu altul le-a spus M.S. Regelui. Cunoasteti, de alta parte, propunerea ce mi s-a facut in urma.
Nu revin asupra ei. N-o discut. Nici nu ma recriminez. Acest timp a trecut pentru mine. Fie fatalitate, fie cauze oculte, familia Macedonski, exceptandu-se fratele meu, maiorul, pare a fi condamnata. M.S. Regele, in bunatatea Sa si inaltimea Sa de appretiari, daca va vroi sa se mai amestece, va sti insa ce sa raspunda Onor. d. Catargiu. Caci pentru mine n-am cerut o functiune ca pomana, pentru ca, la etatea mea si cu trecutul meu politic si litterar, sa mi se ofere pozitiuni derizorii fata cu drepturile pe cari le-am castigat pe calea hierarchica.
Constat dar, si va putea sa-si dea seama si M.S. daca o veti pune in curent fie prin grai, fie prin o nota, ca si guvernul actual lucreaza fatis contra dreptatii, prin urmare contra gloriei si intereselor tronului. Daca n-as fi avut nici un alt drept, acela pe care mi-l da numele meu ilustrat de serviciile tatalui meu si poate si de opera literara a vietei mele, trebuia sa ajunga guvernului M. Sale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
