"Pe langa aceasta - isi continua Al. Macedonski destainuirile catre I.C. Petrescu in scrisoarea din 8 iunie 1891 -, era a se castiga un condei despre care cutez sa zic ca este o valoare, dar pe care nu-mi va ramane in curand decat sa-l pun din nou si pe caile cele mai practice ce-mi vor fi sugerate de imprejurarile actuale si viitoare in serviciul painei cotidiane a familiei mele.
Toate cate insir aici sunt insa de prisos. Vi le scriu numai pentru ca-mi stau pe inima si stiti cat interes aveti buna vointa sa-mi purtati. Cum si ce fel nu-mi explic, dar s-ar parea ca sub glorioasa domnie a M. Sale, guvernele si-au dat mana a-mi inchide sistematic calea viitorului, chiar atunci cand dau dovezi dezinteresate ca numai atitudinea diferitilor guvernanti m-au silit sa re-urc in viata mea de ziarist pana la Rege". Altfel spus, atitudinea sa antidinastica de odinioara era doar pentru ca guvernele anterioare nu se interesau de situatia sa materiala, constrangandu-l la virulente campanii. O motivatie... macedonskiana!
"Cred, prin urmare - sfarseste poetul -, si va iau drept martur, ca o noua intervenire a M.S. in favoarea mea ar avea acelasi rezultat ca intervenirile trecute. Ministri(i) vor afla tot d''auna ce se raspunde si Suveranul fiind constitutional va urma sistema sa de a se declara satisfacut. Va putea chiar sa se supere pe mine si pe d-ta ca-l punem fata cu consilieri secrete si in situatiuni delicate. Tot ce doresc este - daca impartasiti vederea mea - ca Regele sa fie pus in cunostinta ca d. ministru de Interne nu-mi oferise la acea data nici cel mai mic post. Tocmai dupe, s-a gandit sa-si bata joc de mine cu propunerea ce mi-a facut si poate si chiar si de domnia sa, intrucat priveste cunostinta sa de oameni si de modul in care pot sa fie intrebuintati.
Eu voi astepta, cum va da Dumnezeu si cat va voi Dumnezeu. Va veni poate o zi apropiata cand natiunea redesteptata se va ridica deasupra sfaramaturilor putrezitelor partide, albe, rosii, junimiste etc., si in acea zi voi fi dintre cei cari voi trage la aspra raspundere intregul regim catastrofal care ne duce de la 1866. Caci daca tara a castigat in afara multumita politicii externe intelepte ce a vegheat asupra destinelor ei, aceasta intelepciune politica s-a dezinteresat de mersul interior si rau a facut, iar consecintele le va suferi curand sau mai tarziu. Aduceti-va aminte de vorbele mele! Ne apropiem cu pasi gigantici de un desnodamant si ma voi afla si eu si altii in tabara in care vom fi lasati sa fim.
Spre a termina, o singura interventiune s-ar mai cuveni, dar nu in privinta mea, ci a mamei mele. Am aici o suplica. Daca M.S. a sfarsit raspunsurile sale la felicitarile jubiliare, va rog sa fiti bun ca tot d''auna si s-o prezentati. In caz contrariu, nu e nici o graba: si mama mea, ca si mine putem sa asteptam.
Nu pot insa sa inchei fara sa va rog sa scuzati tonul meu acrimonios (caustic, n.n.). Sunteti om prea cu judecata dreapta ca sa nu va dati seama ca imprejurarile sunt cu totul de natura sa-l produca. Pentru dv. insa, d-le Petrescu, voi avea tot d''auna o recunostinta sincera si vie ce nu se va sfarsi decat cu zilele mele.
Al dv. devotat insa mult nefericit, Al. Macedonski".
Alte scrisori ale lui Al. Macedonski catre I.C. Petrescu, pastrate in colectia Cornelia si Mircea Maieru din Bucuresti, sunt nedatate. Dupa continutul lor, le putem situa tot la sfarsitul veacului XIX si primii ani ai secolului urmator.
Mai intai o scrisoare-memoriu catre regele Carol I, care nu-mi dau seama de ce a fost pastrata. Nu a inmanat-o I.C. Petrescu Suveranului? A revenit Macedonski asupra ei, redactand o alta? Nu a vrut sa o primeasca inaltul destinatar? Oricum, peste ani, aceste amanunte sunt nesemnificative. Important este ca ea ne ajuta sa patrundem, si pe aceasta cale, in tot zbuciumul sufletesc al poetului, candva ardent combatant antidinastic.
"Sire, isi incepe Macedonski marturisirea, stiu ca Maiestatea Voastra a binevoit sa vorbeasca d-lui ministru de Interne spre a mi se incredinta o functiune publica. D. ministru v-ar fi raspuns ca mi-a oferit deja mai multe posturi. Adevarul sta altfel. Cu respect il aduc la cunostinta Regelui. Nu mi s-a oferit nici-unul. Urmez dar sa fiu lasat in lupta cu toate greutatile vietii de familie. De la 1880 ianuarie, n-am mai ocupat nici o functiune, de si am reclamat pe rand dreptate de la toti d-ni(i) ministri cari s-au succedat. Aceasta sistema guvernamentala, Sire, este odioasa si in contra ei sa protestez dinaintea Maiestatii Voastre cutez.
Suveranul, in inaltimea sa de judecata senina, isi va da negresit seama ca ea este cu desavarsire desmoralizatoare si tendentioasa sa pagubeasca insusi prestigiul Tronului sub care se practica".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
