"Dreptul la functiune publica - isi continua marturisirea Macedonski in memoriul sau catre rege - nu l-am perdut, Sire, iar de alta parte inca ma aflu acum tocmai in puterea vietii, epoca in care as putea sa servesc cu mai mult folos tara si pe Maiestatea Voastra."
"Vi se va spune, poate, Sire, ca pretentiunile mele sunt prea mari. Dar nici aceasta nu este adevarat: Mi-am castigat gradele administrative treptat si pe calea erarhica si este natural sa aspir a nu fi aruncat inafara. Cu toate acestea, as fi fost dispus in cele din urma sa priimesc - buna-oara in Politia Capitalei - un inspectorat de clasa 1-tai, in asteptarea numirei mele ca Director al Monitorului Oficial sau trecerii mele in alta functiune. Nu mi se da insa nimic, desi, ca Inspector superior al Politiei, as fi dispus de o contributiune a mea care ar fi adus incetarea sigura a ziarului Adevarul (scos de Al. Beldiman in 1888, cu o orientare antidinastica), organ ce discrediteaza natiunea si cauta sa rasfranga acest lucru si asupra Tronului.
Iata doar, Maiestate, ca un roman, fiul unui general, ca un fost functionar al Statului, onest si devotat serviciului, ca un poet decorat de Maiestatea Voastra cu medalia de merit (Bene Merenti), cauta, reclama, implora de 12 ani o functiune - dreptul la munca -, fara sa obtina insa nici un rezultat.
Sire, eu care impins de sarcini de familie si ratacit de altii am cutezat sa atac Tronul, sunt mai putin dusman al Maiestatii Voastre decat acei cari insceneaza procedari revoltatoare si Va ascund adevarul.
Sire, in mine se gaseste inca enthusiasm si devotament pentru acei care ''mi fac bine, dar in lingusirea fatarnica a oamenilor politici nici tara, nici Maiestatea Voastra, nu va afla la un moment dat decat insolenta si tradare.
Suplic pe Maiestatea Voastra sa intervina spre a mi se face dreptate de urgenta, iar tot odata fac un calduros apel la generozitatea Regala spre a-mi veni in ajutor cu o suma oarecare: Consoarta mea este insarcinata, asteptand din moment in altul liberarea si eu ma aflu lipsit de orice mijloace materiale spre a intampina cheltuielile.
Sire, am adresat deja Maiestatei Voastre mai multe suplice. Este probabil ca posta le-a putut rataci.
Sunt, cu cel mai adanc respect, Sire, al Maiestatii Voastre, prea plecat si supus, A. Macedonski".
Memoriul catre rege, cum se poate stabili dupa o consemnare din text ("implora 12 ani o functiune") este din preajma anului 1890. In 1878, poetul fusese numit director de prefectura la Silistra Noua, dupa ce ii solicitase lui Mihail Kogalniceanu un post de atasat de legatie. A fost apoi administrator al plasii Sulina, iar dupa 18 luni de serviciu a fost indepartat. De atunci au inceput pentru Macedonski problemele sale materiale, dificultati pe care, dupa cum am precizat intr-un episod anterior, nu le-a putut solutiona prin casatoria cu o descendenta a unei vechi familii boieresti, care ii adusese o substantiala dota.
In 1888 editase Stindardul tarei, publicatie antidinastica, aparuta bisaptamanal in zece numere, intre 6 martie si 10 aprilie. Manifestul program, din primul numar, era un virulent pamflet antimonarhic, tot la fel ca si poezii ale sale precum Cetateanul si tobosarul, Mai avem o tara, Visul s.a.
Despre situatia sa materiala grea, Macedonski ii scrie lui I.C. Petrescu si la 24 iunie 1891, de la adresa sa de atunci, "Calea Victoriei 188". Redactata in limba franceza, misiva contine referiri la suferintele mamei sale, "vaduva unui general mort la serviciul sau". Tatal sau, Alexandru Macedonski, a fost ministru de Razboi in vremea lui Cuza Voda, pe care il sprijinise in lupta pentru Unire. Pensionat inainte de vreme, a fost rechemat in ianuarie 1869 ca sef al Diviziei teritoriale. A murit pe neasteptate in septembrie acelasi an, familia banuind ca la mijloc ar fi fost vorba de un asasinat. Mama poetului, Maria, era fiica pitarului Dimitrie Paraianu, dintr-o veche familie de boieri olteni.
In 1891, Maria suferea, scrie poetul, "de o foarte grava boala nervoasa, care s-a declansat in urma injustitiilor carora le-a fost victima deoarece s-a straduit sa obtina, pentru ea si copiii sai, recompensarea serviciilor eminente ale unui soldat care a petrecut treizeci si sase de ani de viata sub drapel si este unul dintre principalii organizatori ai armatei romane". Desi a primit multe promisiuni regale de rezolvare a situatiei sale financiare dificile, in urma repetatelor solicitari, "ea se afla in pragul mizeriei, vizibila incet incet in facultatile sale morale".
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
