Ziarul de Duminică

Casele Bucureştilor (XXVI). „Bulina roşie”/ de dr. Alexandru Popescu

Casele Bucureştilor (XXVI). „Bulina roşie”/ de dr. Alexandru Popescu

Galerie foto

Autor: Dr. Alexandru Popescu

04.02.2016, 23:41 192

Cutremurele se numără, alături de inundaţii, printre catastrofele care au marcat, de-a lungul vremii, istoria Bucureştilor şi a caselor sale. Desigur, asemenea „evenimente” au avut loc de-a lungul întregului său curs, dar primele şi cele mai multe informaţii le deţinem despre seismul  din 1802, când…

 

„S-au cutremurat pământul foarte tare”

…după mărturia cronicarului Dionisie Eclesiarhul, care adaugă „de au căzut toate turlele bisericilor din Bucureşti şi clopotniţa cea vestită (Turnul Colţea), care era podoaba oraşului, cu ceasornic au căzut şi s-au sfărâmat, şi era atunci mare frică.” De asemenea, se arată că „din casele boiereşti şi din cele de obşte prea puţine au scăpat zdravene”.  

Cutremurul a fost însoţit de multe incendii, iar pământul s-a despicat în unele locuri, apă verde cu miros de sulf ţâşnind afară. Şi totuşi, în total, cutremurul a făcut doar 4 victime.

După seism, domnul Constantin Ipsilanti a ordonat refacerea oraşului, din temelii, operaţie care a durat câţiva ani. În acelaşi timp, au fost ordonate o serie de măsuri împotriva meseriaşilor care încercau să practice preţuri de speculă. În tot  cazul, unele clădiri au fost consolidate atât de bine încât au rezistat şi altor cutremure puternice. Câteva cartiere au devenit, după refacere, chiar mai civilizate ca înainte.

În perioada imediat următoare, au avut loc alte cutremure de o magnitudine mai mică, în 1804, 1812, 1829.

Dezvoltarea edilitară a oraşului, ridicarea de construcţii înalte de tipul blocurilor a făcut ca Bucureştii să devină tot mai vulnerabil în faţa seismelor, cum a fost cel din 10 noiembrie 1940, cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter când…

 

A  căzut Blocul Carlton

De proporţiile seismului ne putem da seama din faptul că 600 de persoane au fost evacuate, iar numărul morţilor s-a ridicat la aproximativ 300, majoritatea datorită prăbuşirii Blocului Carlton , structură cu 12 etaje din beton armat, foarte modernă la acea vreme. Această tragedie a fost zugrăvită de Cezar Petrescu în romanul „Carlton”.

Dar şi multe alte blocuri din Bucureşti au fost considerabil deteriorate.

Reacţia specialiştilor a fost promptă: Asociaţia generală a Inginerilor din România a întreprins un studiu detaliat al efectului cutremurului asupra clădirilor din beton armat. Principala concluzie a fost că normele pentru calculul clădirilor din beton armat, practic copiate după cele germane, nu prevedeau calculul la eforturi seismice. Au fost elaborate noi norme care au fost aplicate la toate clădirile construite în perioada postbelică.

 

Cutremurul din 1977 şi „victimele sale colaterale”

Având o magnitudine de 7,2, seimul a produs numeroase victime în Bucureşti (aproximativ 1.300)  şi pagube materiale: 33 de clădiri şi blocuri mari s-au prăbuşit.   

Faptul că nu au fost mai multe clădiri distruse se datorează şi faptului că măsurile antiseismice prevăzute de specialişti au fost aplicate. Între clădirile care au rezistat au fost şi unele ridicate chiar de la începutul secolului XX, dar pe care uzura şi neaplicarea de măsuri de consolidare le-a făcut vulnerabile, ceea de se va vedea în perioada următoare.

În tot cazul, cutremurul a dat ocazia autorităţilor de a demola şi clădiri care nu avuseseră de suferit datorită „concepţiei” conducerii statului de viitoare „sistematizare” a oraşului. Printre acestea s-au numărat Biserica Enei, fostul sediu al Uniunii Artiştilor Plastici (Casa arhitect Grigore Cerchez) şi altele.

          

Lista clădirilor cu „risc seismic”

…publicată de Primăria Capitalei în octombrie 2013 conţine 183 de imobile expertizate tehnic şi încadrate în clasa I de risc seismic, corespunzând construcţiilor cu risc ridicat de prăbuşire la cutremure având intensităţile corespunzătoare zonelor seismice de calcul. În clasa a II-a de risc seismic, clădiri la care probabilitatea de prăbuşire este redusǎ, dar la care sunt aşteptate degradări structurale majore la producerea unui cutremur, sunt cuprinse pe listă un număr de 302 imobile, alte 70 de clădiri sunt încadrate în clasa a III-a de risc seismic (construcţii la care sunt aşteptate degradǎri structurale care nu afecteazǎ semnificativ siguranţa structuralǎ, dar la care degradǎrile elementelor nestructurale pot fi importante), iar 6 imobile încadrate în clasa a IV-a de risc seismic (construcţii la care rǎspunsul seismic aşteptat este similar celui corespunzǎtor construcţiilor noi, proiectate pe baza prescripţiilor în vigoare).

Desigur, numărul clădirilor ameninţate este impresionant, dar şi mai grav este faptul că  doar 18 imobile au fost consolidate în ultimii 14 ani, din peste 600 cu risc ridicat de prăbuşire în cazul unui cutremur de magnitudine mai mare. Situaţia se datorează în mare măsură carenţelor legislaţiei de la ora actuală în materie, dar şi unei preocupări reduse din partea edililor oraşului.

 

Străzi cu „bulină roşie”

Clădirile cu un grad înalt de risc seismic au fost marcate cu aşa-numita „bulină roşie” care, între timp, a dispărut de pe acestea din diverse motive…

Dintre cele 366 de case cu „bulina roşie” cele mai multe se află în zona centrală a oraşului, între ele numărându-se construcţii ridicate în primele decenii ale secolului trecut, dar şi în perioada interbelică, multe dintre ele aflându-se pe „Lista monumentelor istorice”.

Potrivit site-ului Primăriei Capitalei, cele mai numeroase imobile încadrate în clasa I de risc seismic care prezintă pericol public se găsesc pe: str. Armenească (3), str. Bărăţiei (5), str. Blănari (5), b-dul Carol I (4), b-dul Dacia (3), str. Franceză (8), str. Gabroveni (4), b-dul Gheorghe Magheru (5), Calea Griviţei (3), str. Ion Brezoianu (4), str. Ion Câmpineanu (3), str. Jean Louis Calderon (3), str. Lipscani (9), bd-ul Mihai Kogălniceanu (5), Calea Moşilor (5), B-dul Nicolae Bălcescu (3), b-dul Regina Elisabeta (3), „recordul” deţinându-l  Calea Victoriei cu 11 asemenea clădiri.

Lor li se adaugă şi alte străzi, între care  strada Baia de Fier (3), str. C.A. Rosetti (3), str. Cameliei (4), str. Grigore Cobălcescu (9), str. Ion Andreescu (3), str. Lipscani (3), str. Mihai Eminescu (3), str. Mihail Moxa (3), str. Mircea Vulcănescu (3), b-dul Pache Protopopescu (3), str. Pătraşcu Vodă (3), str. Radu Calomfirescu (3), str. Radu Cristian (3), Splaiul Unirii (3), Vasile Lucaciu (3), Bărăţiei (5), str. Blănari (5), b-dul Carol I (4), b-dul Dacia (3), str. Gabroveni (4), b-dul Gheorghe Magheru (5),  str. Ion Câmpineanu (3), str. Jean Louis Calderon (3), bd-ul Mihai Kogălniceanu (5), Calea Moşilor (5).

Dacă s-ar întocmi o „hartă” a acestor străzi, această „pată roşie”  ar trebui să cuprindă artere din cele mai importante ale oraşului, străzi cu o vechime apreciabilă concentrate mai ales în Centrul vechi, ca şi o serie de străzi cu un grad înalt de locuire, ceea ce, trebuie să o recunoaştem, pune serioase semne de întrebare asupra viitorului Bucureştilor.

 

O măsură parţială

Alerta legată de acest viitor a făcut ca, în 2015, preşedintele Klaus Iohannis  să semneze decretul de promulgare a unei legi care interzice funcţionarea barurilor, restaurantelor, cluburilor, teatrelor şi cinematografelor în clădirile încadrate în casele I şi a II-a de risc seismic. Este o măsură parţială, desigur binevenită, căci ea priveşte doar clădirile cu asemenea spaţii, situaţia celorlalte spaţii de locuit rămânând să fie rezolvată… ulterior.

Efectul acestei hotărâri a fost mai ales închiderea acelor clădiri în care funcţionează asemenea instituţii, ceea ce a dus implicit la modificarea „hărţii culturale” a Capitalei.

Aşa cum o recunoaşte chiar Primăria municipiului Bucureşti, rezolvarea situaţiei acestor clădiri şi, de fapt, a tuturor acelora care poartă „bulina roşie”, este „una de durată” care necesită realizarea de proiecte, unele modificări ale cadrului legislativ şi alte măsuri cu o perspectivă foarte îndelungată…

 

PS: Şi dacă este vorba de dispariţia unor spaţii culturale, să ne fie permis să ne întrebăm care este motivul pentru care, în ultima perioadă, au dispărut, în serie, o serie de librării, unele dintre ele cu o reală tradiţie: Librăria Dalles, Librăria „Mihail Sadoveanu”, librăria de pe Calea Victoriei din preajma Străzii Amzei, librăria şi anticariatul de pe bulevardul I.C. Brătianu. Vor urma şi altele?

AFACERI DE LA ZERO