Revoltător! Bem lapte din import, în timp ce ţăranul român îl aruncă la porci! Şi, de sărăcie, îşi taie vitele. Avem păşuni ca-n Elveţia - dar prea puţin din laptele de aici ajunge în magazine. Ce e de făcut pentru a salva această comoară? Ne învaţă ţăranii din Vest!
In Apuseni sunt pasuni intinse, iarba grasa, oameni harnici. Laptele vacilor care pasc aici nu ajunge niciodata la magazin. Nicio fabrica de lactate nu-si trimite aici cisterna. Nici n-ar avea cum. Iarna nu urca nici masinile de teren.
Exista lapte destul, dar oamenii n-au ce face cu el. Nu exista fabrici de procesare. Nici abatoare, toate care au functionat in zona s-au inchis. Nu respectau normele UE si nici nu au avut bani sa investeasca in tehnologie. Taranii merg acum tot mai departe cand au nevoie de bani.
Elena Culda e fermier in Culdesti. Are trei vaci subventionate, care dau cate 10 litri de lapte pe zi. Infim pe langa vacile recordmene din fermele industriale care dau 80 de litri pe zi. Dar pentru familia doamnei Culda e mult prea mult. Purceii ei mananca lapte dimineata la pranz si seara. La porci se duce si subventia care ar fi trebuit sa salveze agricultura si, implicit, cumparatorul roman. Si pana cand asociatia va reusi sa colecteze laptele ca sa-l vanda, doamna Culda isi testeaza mana si pamantul in cultivarea capsunilor. Poate capsunii sa aduca ceva profit la anul, desi fara masini frigorifice care sa-i transporte se fac terci pana la oras.
Pe dealul de vizavi, alti porci, aceeasi poveste!
Gospodina ne spune ca mulge 40 de litri de lapte pe zi. Duminica merge la oras si il vinde proaspat sau sub forma de telemea - insa doar vara. Adriana Dragoi e pe drumul cel bun, pe care i l-a deschis politica agrara: tocmai a primit fonduri europene pentru ca s-a angajat sa evolueze de la subzistenta la semi-subzistenta. Dar subventia pe vreo 3 luni de semi-subzistenta a cheltuit-o deja, in avans. Cu restul, cumpera grane si ce i-ar mai trebui ca sa inmulteasca animalele, sa-si creasca productia si sa vanda mai cu spor. Daca se tine de proiect trei ani, mai primeste cate 1.500 de euro. Daca nu…..
Si mai la ses, taranii din Ohaba traiesc de pe urma laptelui, si traiesc prost!
Intre 60 si 90 de bani - litrul de lapte. Cu atat cumpara procesatorii de la micul taran. Subventie primeste doar cine are macar trei vaci. E vorba de 500 de lei pe vaca, pe an. Oamenii muncesc ca sa nu moara de foame - eufemistic spus: agricultura de subzistenta. Asta e 90% din agricultura romaneasca.
Centrul de colectare respecta normele europene. In satul Ohaba, laptarii aduna cam o mie de litri pe zi. Dupa contracte alearga care cum poate: contracte e mult spus. Oamenii dau laptele pe incredere, iar la sfarsitul lunii firma trimite banii viceprimarului, care-i imparte taranilor. Un intermediar din Mures le era client fidel pana acum 3 zile, cand a trimis vorba din satul vecin ca nu mai vine.
Satenii nu au contract, nici avocati care sa-i ajute. Nu e un caz izolat. De multe ori intermediarii care le datoreaza bani pe lapte i-au lasat cu ochii in soare.
Taranii isi amintesc cu obida de unde au pornit si unde au ajuns. "Dupa revolutie - spune Virgil Munteanu, fermier din Ohaba -, s-o plecat, era litrul de lapte cat un litru de motorina, acuma unde-i motorina si unde-i laptele? Ba, mai mult, daca pe vremuri laptele colectat trebuia sa aiba 3,5% grasime, acum, procesatorii care cumpara au ridicat stacheta." Ca sa nu se lase inselati, taranii si-au achizitionat si aparat de masurare a calitatii laptelui, dar masuratorile lor tot nu se potrivesc cu ale cumparatorului.
E simplu, marii procesatori au schimbat regula jocului, ca sa poata negocia si mai dur la pret cu producatorii. Laptele ambalat pe care il cumparam noi, cu 4 lei litrul - n-are niciodata mai mult de 3,5% grasime.
Asa isi explica acest fermier investitiile de milioane de euro cu care se lauda marii procesatori. Taranii n-au ce profit sa reinvesteasca.
Vacarii ramasi fara client pentru laptele lor sunt la o aruncatura de bat de Albalact. Vacuta Fulga inca mai sta la loc de cinste in centrul de colectare.
Stampila ovala. A aparut acum 2 ani. Pe cutia de lapte - ca semn ca laptele provine din ferme care indeplinesc normele UE. Degeaba e racitorul viceprimarului performant, daca satenii n-au nici statii de muls, nici grajduri moderne. Si nu e vorba de un singur sat: asa se face 80% din laptele Romaniei. Laptele se cheama "neconform" - de aici si pretul de mizerie la care-l vand. Intr-o economie libera - s-ar numi dumping si ar crea concurenta, fie ea si neloiala, dar UE a avut grija sa nu se intample asta: cine cumpara lapte ieftin, neconform, nu poate exporta - asa ca procesatorii, stransi cu usa, nu mai iau laptele taranilor, nici daca l-ar aduce ei la poarta fabricii.
Exista producatori mici si mijlocii in Romania care inca mai folosesc lapte neconform pentru diverse branzeturi. Din 2012 nici ei nu vor mai putea folosi acest lapte neconform. Vor fi nevoiti sa cumpere laptele conform de pe piata, si atunci le cresc costurile foarte mult ori vor disparea cu totul de pe piata. Acestea sunt alternativele pentru ei.
Deci cat lapte romanesc bem noi, romanii? Raluca Blota, reprezentant Albalact spune: "Acest lapte conform este luat de la putinele ferme pe care le avem in Romania si care inseamna 20% din laptele produs pe piata din Romania, este insuficient si atunci suntem si nevoiti sa importam din Ungaria, din Polonia."
Asadar, laptele asta e "neconform" - ca e muls cu mana, dus cu galeata, si are germeni. In schimb e conform cel care trece printr-un aparat si niste tevi - spalate cu detergenti speciali - si fara sa atinga aerul ajunge direct in tancul de racire, de aici, printr-un furtun ca de pompieri, in cisterna si apoi la fabrica. Cu germeni si fara germeni - la asta se reduce de fapt calitatea laptelui.
Consultam doctorul cu experienta. Asadar cum ne imbolnaveste laptele de tara - daca l-am fiert? "Daca stii sursa - spune dr Liliana Vres, de la Institutul de alergologie din Iasi - , nu cred ca ar trebuie sa ne fie teama, pentru ca nu le-a fost teama nici bunicilor nostri. Noi am exclus sansa organismului nostru de a avea un bagaj imunologic natural. Traim intr-o societate a fricii: germenii patogeni, celulele somatice si multe alte organisme microscopice pe care le-a harazit natura sunt dusmanul poporului."
Studiile de specialitate arata totusi ca, intr-adevar, laptele proaspat de tara e o pacoste - dar pentru industrie: numarul mare de germeni in lapte reduce conservabilitatea laptelui - ori procesatorul vrea ca ambalajul sau sa reziste cat mai mult pe raft. "Il facem pe om sa ia un lichid de culoare alba, care are termen 6-9 luni de expunere pe raft", adauga dr Veres. Niciun lapte de casa, fiert, fie el si pasteurizat, nu poate rezista o luna! Asadar, cine vrea sa supravietuiasca in agricultura, trebuie sa joace dupa regulile marilor industriasi alimentari. Oriunde in lume.
Reportaj difuzat in emisiunea "Romani, te iubesc!" din 23 octombrie 2011
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
