Editurile noastre publică sute decărţi în fiecare lună, o enormă producţie de carte, care copleşeştede-a dreptul cititorul intrat într-o librărie. Prin rubricilediverse ale "Ziarului de Duminică", care au ca subiect cartea,ne-am propus să fim un ghid pentru cel care doreşte să seinformeze, încât, atunci când ajunge într-o librărie, să se poatăorienta mai uşor. La "Cartea de literatură" sunt semnalate cărţiaflate deja pe rafturi, între care facem, fireşte, o selecţie. Lafel se întâmplă cu cartea de istorie, de ştiinţă, de economie, deartă. Le sunt destinate cronici cărţilor asupra cărora merită să neoprim mai mult, din diverse motive, explicate de cei doi cronicariliterari ai ziarului. Atenţie aparte mai primesc colecţiile. Asupraunui titlu tradus ne oprim pe îndelete în fiecare număr. Dinnoianul de volume în curs de apariţie sau în pregătire alegem câteunul pe care îl prezentăm printr-un fragment, sperăm incitant, larubrica "Avanpremieră". În sfârşit, în cadrul rubricii de faţă, aminvitat editurile să ne semnaleze câte o carte aflată în pregătire,să ne prezinte, pe scurt, de ce merită acea carte să apară, să fiecumpărată şi citită.
La Editura Cartearomânească
Nora Iuga -Berlinul meu eun monolog
Jurnalul berlinez, "Berlinulmeu e un monolog" - cu cele două părţi ale sale,Fasanenstrasse 23 şi Stuttgarterplatz 22, scrise laun interval de zece ani - surprinde personalitatea unui oraşbenefic şi malefic totodată, care te seduce şi te speriedeopotrivă, fixează imaginea unui organ viu care respiră, pulsează,celulele lui reproducându-se vertiginos ca pe lamela unui microscopplanetar. Dar aceasta nu este, pur şi simplu, o carte desprefabulosul oraş a două lumi, ci o carte despre Berlinul unic şiirepetabil al fascinantei şi seducătoarei scriitoare Nora Iuga, alcărei monolog stă sub semnul unei replici memorabile: "Berlinulsunt eu".
"Cel mai grozav scriu în cap,mergând pe străzi, aşa am scris prima parte a jurnalului, pe bănci,în parcuri, în cimitire, în trenuri, în bistrouri. Ultima parte amscris-o mai mult în casă, la birou; soarele era tot mai palid şimai stins. Vara şi toamna mai sunt mese pe trotuar, atunci mori săauzi ce vorbesc oamenii, să vezi cum se privesc, dacă se iau demână, dacă îşi scot pantoful să-şi mângâie câinele cu talpa goală.Acum vara şi toamna se grăbesc să plece cât mai devreme acasă şiBerlinul se arată tot mai şters, de fapt el nici nu există decât înoglinda mea, adică în chipul meu, în aerul meu, în mâna mea carescrie. Berlinul ăsta nu mai e decât o mică parcelă, inclusă,printr-un partaj arbitrar, unui teritoriu nelimitat, numit NoraIuga (în slava veche numele ăsta ar putea fi tălmăcit prinNord-Sud, paradoxul perfect, în care s-ar putea întâlni polulfrigului cu cel al căldurii). De aceea nu e vina mea dacă uneoriBerlinul ăsta e o biată umbrelă, împrumutată de la un hotel de treistele de pe Nestorstrasse, pe care Nora Iuga o uită în S-Bahn, darnu-şi face griji, fiindcă mâine o va găsi, cu siguranţă, ladepozitul de obiecte uitate." Nora Iuga
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
