Ziarul de Duminică

Confesiunile unui mare actor/ de Ziarul de duminică

Confesiunile unui mare actor/ de Ziarul de duminică

Autor: Ziarul de Duminica

27.02.2014, 23:52 32

Maria Capelos într-o discuţie amicală cu Marin Moraru

Suntem ce sunt amintirile noastre

Editura Allfa

Marin Moraru a împlinit la 31 ianuarie 77 de ani. Cu puţin înainte, spre finalul lui 2013, a apărut această biografie în care Marin Moraru îşi face o auto-analiză critică şi îi trece prin acelaşi filtru şi pe colegii săi de breaslă. „Omul Marin Moraru este irascibil uneori, gestual vorbind, brutal – spune el. Şi asta se întâmplă neaşteptat, când o picătură umple paharul şi nu ştii când şi care e picătura aia. Ţin îngrozitor de tare la oricine este în faţa mea, cuvintele nu mai au expresia normală, ci devin urlete. Mă înroşesc, dau din mâini ca o pasăre rănită şi aş fi în stare să omor pe toată lumea. Dar, ce este cel mai îngrozitor e că după ce se termină evenimentul, eu îl refac în gând şi mă enervez şi mai tare.“

Marin Moraru face parte din galeria marilor actori care şi-au pus amprenta asupra artei teatrale şi cinematografice româneşti. S-a născut în Bucureşti, într-o familie  de muncitori. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L.Caragiale” în anul 1961, având ca examen de diplomă rolul Agamiţă Dandanache din piesa „O scrisoare pierdută” de I.L.Caragiale. A predat o perioadă în calitate de conferenţiar universitar la I.A.T.C. Bucureşti (1974-1980). A uluit lumea teatrului cu creaţiile sale. Spectacole precum „D'ale carnavalului”, „Leonce şi Lena”, „Nepotul lui Rameau”, „Capul de răţoi”, „Umbră”, „Troilus şi Cressida”, „Ocolul pământului”, „Trei gemeni veneţieni”, ori, după Revoluţie, „Tache, Ianke şi Cadâr”, „Egoistul”, „Crimă pentru pământ” l-au avut şi îl au în fruntea distribuţiei.

Gândurile strânse într-o viaţă, trăirile pe care le-a încercat omul şi actorul Marin Moraru de-a lungul timpului, detaliile pregătirii fiecărui rol în parte, caractere, personalităţi, situaţii de viaţă care conturează o epocă, toate se perindă cu o sinceritate dezarmantă în paginile acestei cărţi-mărturie. „N-am vrut niciodată să joc ceva anume. Mi s-a dat, mi s-a propus şi eu am acceptat sau nu. Nu am cerut niciodată nimic şi nici nu mi-am dorit vreun rol anume. Cel mai important şi mai plăcut este să tragi biletul din căciulă, ca la examen. Iar eu sunt pregătit oricând, atât fizic, cât şi psihic, să trag orice bilet.“

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO