Crimeea, cea mai fierbinte zonă a globului. În urmă cu două săptămâni am asistat la un moment istoric: anexarea peninsulei de către Rusia. Ce se află în spatele crizei de la graniţele noastre? Şi cum poate evolua situaţia într-o zonă pe care umbra marilor foste imperii n-a părăsit-o niciodată?
Momentul anexării Crimeii marchează punctul culminant al unei perioade extrem de tensionate la graniţele României. Preşedintele ucrainian Ianukovici a refuzat în ultima clipă să semneze acordul Ucrainei cu Uniunea Europeană, ceea ce a provocat furie în orăşelele ucrainiene vestice, în rândul susţinătorilor proeuropeni. Revolta şi demonstraţiile de stradă s-au amplificat, iar violenţa poliţiei şi a trupelor speciale nu a făcut altceva decât să ducă Ucraina în pragul unui război civil. Fuga preşedintelui (la 23 febuarie) şi instalarea unui nou guvern cu deschidere spre Europa nu a făcut decât să complice lucrururile.
În 2014 asistăm la un nou război Est-Vest, ale cărui mize sunt greu de anticipat, iar lupta se dă acum în zona economică şi energetică. Ucraina este o ţară atractivă cu o piaţă de desfacere şi potenţial mare, acum dependentă de gazul şi energia rusească şi aflată într-o criză economică majoră.
Presat de datorii, Preşedintele Ianucovici a încercat o negociere prin concesii făcute Europei şi Statelor Unite, mimând o apropiere de valorile euro-atlantice
Dumitru Chisăliţă are o bogată experienţă în relaţia cu companiile energetice ruseşti. „Regimul Ianucovici le-a negociat cu diverse companii, europene şi americane şi a concesionat zone atât din zona platoului continental al Mării Negre, care aparţine Ucrainei, cât şi din zona gazelor de şist, undeva tot în zona sud estică a Ucrainei.” Ucraina a încheiat cu un consorţiu format din Exxon Mobil, Shell şi OMV o înţelegere pentru exploatarea unui perimetru gazeifer în nord-Vestul Mării Negre. De asemenea s-au semnat acorduri cu Shell şi Chevron pentru exploatarea gazelor de şist. „Practic vorbim de nişte resurse importante prin care Ucraina spera la un moment dat chiar la o reducere a dependenţei faţă de Federaţia Rusă.”
Tendinţele de apropiere ale Ucrainei de Vest, în detrimentul Uniunii euro-asiatice propuse de Federaţia Rusă a provocat reacţia în Răsărit. Armand Gosu şi-a luat doctoratul în istoria Rusiei la Moscova: „Pierzând Ucraina, Rusia a înţeles că nu va mai putea fi imperiu, ceea ce desigur din punct de vedere al elitei militare, al politicii de securitate de la Moscova era total inacceptabil.”
În 18 martie 2014, în urma unui simulacru de referendum, Vladimir Putin a anexat Crimeea, descrisă ca perlă a Mării Negre, dorită de românii şi grecii antici, de invadatorii mongoli, ai căror descendenţi tătari îşi revendică rădăcinile şi astăzi. Timp de secole Imperiul otoman a făcut legea în peninsulă, securizându-şi Bosforul şi considerând peninsula ca o axă strategică cu Mediterana.
Ţarina Ecaterina cea Mare a devenit eroină naţională când a preluat Crimeea în 1783. Din acel moment Imperiul rus a considerat peninsula ieşirea spre lumea europeană, dar şi un avanpost împotriva Imperiului Otoman.
„Importanţa lui strategică - spune expertul Dan Dungaciu -, istorică se acumulează în timp pentru că acolo s-au desfăşurat enorm de multe confruntări cu valoare simbolică mare pentru conştiinţa rusă. Sevastopolul a fost numit oraşul gloriei ruseşti. Bătăliile din Crimeea au intrat profund în mentalul public, astfel încât teritoriul din Crimeea este unul de cea mai mare semnificaţie şi probabil că din punctul acesta de vedere este greu de echivalat. De aici şi legitimitatea politică a celui care încearcă să-l recupereze”
În 1954, Crimeea a fost trecută de Hrusciov în componenţa Republicii Socialiste Sovietice Ucraina, un gest care a stârnit rumori printre ruşi, dar cam atât. A fost mai mult un act administrativ justificat de racordurile de infrastructură cu Ucraina.
Înaintea crizei din Ucraina, echipa emisiunii „România te iubesc” a ajuns în Crimeea. Curiozitatea ne-a împins să vedem locurile considerate de ruşi şi ucrainieni bijuteria Mării Negre, cu un relief stâncos şi peisaje de invidiat.
Pe Neculai Ciubotari l-am întâlnit în centrul Sevastopolului, oraş care are un statut administrativ distinct. Pictor născut în Basarabia, Neculai a ajuns la sfârşitul anilor 70 în Crimeea. El este unul dintre moldovenii stabiliţi în peninsulă şi care îngroaşă rândurile populaţiei aşa-zis rusofile. Împreună descoperim navele din golful Sevastopolului, celebra flotă rusească din Marea Neagră. Andrei este ghidul din portul Sevastopol, el cunoaşte toate navele şi istoriile lor.
Golful Sevastopolului a fost cel mai bine păzit secret în vremea Uniunii Sovietice, acum este deschis publicului şi încă se mai pot vedea navele ruseşti. Toate navele din port sunt ruseşti, ucrainienii au o singură navă.
În golful Sevastopolului sunt în jur de 30 de nave militare şi vreo 20 de nave civile. Până la anexarea de acum câteva zile, Rusia avea un contract cu Ucraina pentru a-şi putea păstra flota din Marea Neagră în Sevastopol până în 2047.
„Investiţiile în flota de la Crimeea – spune Dan Dungaciu – au fost aproape inexistente pentru că ruşii nu s-au preocupat de asta, dar miza nu este flota propriu-zisă, ci miza este strategică, simbolică şi chiar dacă nu are valoare de întrebuinţare directă, are o enormă valoare de întrebuinţare dacă Rusia pierde Crimeea. Rusia chiar dacă nu-şi permite să întreţină o flotă la Marea Neagră, nu-şi permite să piardă Crimeea.” „E vorba de nave sovietice, produse în anii 60-70 cea mai mare parte – precizează şi Armand Gosu. Chiar dacă are nu are capacitate specială, pentru un razboi regional, flota poate fi oricând fi utilizată şi asta s-a văzut în 2008 în războiul din Georgia, când câteva nave s-au deplasat spre coasta de est a Mării Negre.”
Crimeea a cerut să devina parte a Rusiei – ce urmează? Nu e singurul teritoriu ucrainean în care marele urs de la Răsărit are interese serioase. Analiştii vorbesc despre un joc de şah în care mutările gândite la Moscova încă nu s-au terminat.
Iar criza de la graniţele României riscă să ne afecteze curând. Aprovizionarea cu gaz, comerţul, încrederea în regiune, toate pot începe să se schimbe, dacă nu au început deja. Iar dacă vorbim despre cifre, miza se măsoară în sute de miliarde de euro pe an.
Să ne întoarcem la războiul energetic şi la mizele sale. Europa este timidă în ceea ce priveşte măsurile economice pe care să le impună Rusiei, al treilea mare partener comercial al Uniunii Europene, după SUA şi China. Totalul tranzacţiilor comerciale au atins recordul de 336 miliarde de euro în 2012.
Europa depinde în proporţie de 32-33 % de gazul rusesc care este transportat acum prin trei coridoare de tranzit, toate prin Ucraina. Harta importurilor de gaze în partea centrală şi estică a Europei arată aşa: Germania, cea mai mare putere economică este dependentă de gazele ruseşti în proporţie de 43 %, Polonia, 45 %; Ungaria, 66 %, Bulgaria este dependentă de gazele ruseşti 100%, nici Grecia nu stă foarte bine, 72 % din gaze vin de la Răsărit. România este într-o situaţie ceva mai bună, doar 30 % din gazul folosit de români vine de la ruşi prin Ucraina.
Gazele care ajung în România, indiferent dacă ajung prin punctele care se află la graniţa cu Ucraina sau la graniţa cu Ungaria, sub aspect fizic sunt gaze ruseşti, care tranzitează Ucraina şi orice blocaj va determina sistarea gazelor de import.
România primeşte gaz de 14 ani prin doi intermediari: WINTHERSHALL Elveţia şi Imex Oil, un offshore Cipru care achiziţionează gaze de la GAZEXPORT şi le revinde în România.
Soluţia pentru o eventuală criză energetică ar putea veni de peste Ocean. Statele Unite beneficiază de o supraproducţie de gaz, datorată exploatării gazelor de şist. Legislaţia nu le permite să exporte gaze, dar criza din Ucraina ar putea fi un pretext foarte bun pentru companiile americane să-şi deschidă piaţa.
Americanii sunt pregătiţi să transporte pe mare gaze natural lichefiate, care la ora aceasta pot ajunge chiar la un preţ mai mic decât gazele ruseşti.
America are circa 14 terminale de gaze naturale care până nu demult erau folosite pentru importul de gaze, reconversia acestor terminale presupune nişte costuri, dar sunt mult mai mici decât dacă s-ar lua totul de la zero.
Legată la mâini şi la picioare de dependenţa energetică faţă de Rusia, Europa s-ar putea să-şi reorienteze dependenţa spre America, iar criza din Ucraina să dea startul unui nou război rece.
Până în 1993 a fost operaţională, lângă Sevastopol, în Crimeea, o bază virtual indestructibilă, proiectată pentru a supravieţui unui atac atomic. În perioada războiului rece a fost una dintre cele mai secrete zone rezidenţiale din URSS, adăpost de mine, torpile şi submarine nucleare.
Într-o fostă mină s-a săpat un adăpost ascuns: peste 15.000 de metri pătraţi săpaţi sub munte. În 1996 grotele subterane au fost părăsite de ultimul submarin rusesc, asa cum s-a convenit şi în tratatul semnat la Budapesta între Rusia, Statele Unite şi Marea Britanie, tratat care garanta siguranţa şi stabilitatea graniţelor Ucrainei.
În Crimeea au început să apară primii morţi în urma confruntărilor ruso-ucrainiene şi atenţia internaţională este concentrată pe scenariile în desfăşurare.
„Din start trebuie să excludem varianta militară, spune Goşu. Un război cu o putere nucleară cum este Rusia, care în ultimele luni a devenit mai degrabă un actor iraţional decât raţional, îi obligă pe liderii europeni să evite varianta războiului cu Rusia. Miza pentru Ucraina este ca nu cumva să rămână fără ieşirea la Marea Neagră, asta este miza care se discută acum. De asta se teme să declanşeze o confruntare cu Federaţia Rusă pentru că la capătul confruntării riscă să rămână fără ieşire la Marea Neagră... Nu ştiu dacă Rusia va merge pe această cale, senzaţia mea este că Rusia joacă acum un şah foarte complicat, dar am convingerea că nu s-ar teme s-o facă.”
„Teama este – adaugă Dan Dungaciu – că, odată trezit din amorţire, ursul rusesc să nu forţeze slăbiciunile Europei pentru a-şi întări poziţia şi a crea noi tensiuni. S-ar putea ca tot sud-estul Ucrainei să intre în trepidaţii şi să ceară alipire la Rusia. Asta înseamnă război.”
Şi nu doar Crimeea este cu potenţial exploziv. În Transnistria, conflictul este sub presiune. Abhazia şi Osetia în Georgia au fost deja pretext de razboi. În jurul Mării Negre este un cerc de foc mocnit care oricând poate să declanşeze un incendiu devastator.
Reportaj difuzat de Protv, în emisiunea „România, te iubesc!” din 23 martie 2014
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
