De ce ai nevoie ca sa faci cultura? De nimic. Decât decultura, fireste. De ceva talent. Si de ceva ambitie.
De ce spatiu ai nevoie, de pilda, ca sa faci unspectacol? De niciun spatiu special. Poti juca pe strada, caMasca lui Mihai Malaimare sau Trupa pe butoaie a luiVictor Ion Frunza. Sau intr-un subsol, ca Teatrul Act oriTeatrul Luni. Sau intr-o casa, precumProjectHouse Armoniei, care functioneaza, in semi-anonimat, de un ande zile, pe strada Armoniei, la numarul 16.
Fara cortina, fara gong, fara heblu, fara niciunul dinelementele conventionale ale teatrului. Actorii sunt gazde care-sitrateaza spectatorii cu fructe si ceai, iar spatiul restrâns, incare incap ceva mai mult de o duzina de spectatori, creeaza ocomuniune spirituala intre public si interpreti.
E un laborator artistic din zona underground.
Recent, s-a reprezentat acolo scenariul experimental "Piscinafara apa" al britanicului Mark Ravenhill, in regia Mirunei Dinu sicu participarea unei echipe formate din Laura Misosniky, CostinCalugaru, Catalina Moga si Paul Dunca.
Autorul este o figura emblematica a performance-ului,care a facut valuri cu textul "Shopping and Fucking", inscris inmiscarea "In-Yer-Face Theatre" din anii '90. Aceeasi Miruna Dinul-a mai pus in scena pe britanic cu "Fotografii explicite", in2007.
"Piscina fara apa" este un puzzle de secvente care se vreadefinitoriu pentru lumea in care traim, in care evolutiaindividului se ciocneste violent de determinarile si limitarilesociale. Piesa se poate si povesti (obsesia celebritatii determinapatru artisti sa transforme corpul unei prietene, aflata in comadupa caderea intr-o piscina fara apa, in material de lucru… pecalculator), dar e pacat. Spectacolul trebuie vazut si - in spatiuldat - trait, nu povestit.
Dincolo, insa, de valoarea textului si a montarii, esential estealtceva: criza-necriza, arta si cultura supravietuiesc si razbat cubine, indiferent de mijloacele (financiare, materiale, logistice,de spatiu etc.) avute la dispozitie. Exista oricând varianta de ate plânge din cauza insensibilitatii oamenilor, a zgârceniei sauchiar ne-simtirii autoritatilor, a soartei crude. Dar existaoricând si varianta ca, in loc sa te vaieti, sa faci ceva.
Jos palaria!
TUDOR CALIN ZAROJANU (n.1956) a absolvit sectiade Informatica a Facultatii de Matematica, Universitatea Bucuresti,cu lucrarea de licenta "O privire matematica asupra piesei «Romeosi Julieta»", publicata ulterior de Editura Academiei. A lucrat 12ani in informatica, pe toate sistemele de calcul si in toatetipurile de limbaje de programare. Din 1992 lucreaza in presa:cotidian, saptamanal, lunar, agentie de stiri, radio, TV. A debutateditorial cu volumul de proza scurta "Viata ca troleibuz" (1992,Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut), urmat de biografia"Viata lui Corneliu Coposu" (1996, editia a doua 2005), romanele"Reluare cu incetinitorul" (1997) si "Sfarsitul lumii" (2005),culegerea de proza scurta "Copiii asfaltului" (2007). In prezentlucreaza in TVR, fiind realizatorul talk-show-ului "In spateleusilor deschise", si este colaborator permanent al Ziarului deDuminica, Revista Flacara si Radio Romania Cultural.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
