Tatiana Niculescu Bran, Spovedanie la Tanacu, Editura Humanitas, 2006; ediţia a II-a revăzută, Editura Polirom, 2012, 216 pag.;
Filmul lui Cristian Mungiu, "După dealuri", a zguduit Festivalul de la Cannes, împărţind presa în două: critici dure ale jurnaliştilor francezi, ploaie de elogii de la altă parte a presei, sau huiduieli şi aplauze, după cronica de pe site-ul publicaţiei "L'Express". Pelicula, cum se ştie, a primit în cele din urmă, premiul pentru scenariu şi cel pentru interpretările feminine.
Scenariul şi filmul lui de Cristian Mungiu au pornit, trebuie reamintit, de la cele două romane ale unei scriitoare de excepţie, Tatiana Niculescu Bran: "Spovedanie la Tanacu" şi "Cartea judecătorilor". Ca o coincidenţă fericită, a doua zi după ce începea Festivalul de la Cannes, în 17 mai a.c., scriitoarea îşi lansa la Libraria Dalles a patra carte - "În Ţara lui Dumnezeu".
Cazul Tanacu a acaparat atenţia presei din ţară şi din străinătate în 2005: povestea unei tinere care comprimă în scurta ei existenţă dramele României de astăzi - orfelinatele şi abuzuri de toate felurile, munca în străinătate şi câştigul folosit de alţii, întoarcerea în ţară şi nevoia retragerii la mănăstire, tulburările psihice ducând la pendularea între cele două terapii - tratament medical superficial şi exorcizările la care apelează preotul, ajutat de călugăriţe.
Tatiana Niculescu Bran a avut o reacţie de jurnalist profesionist: a alcătuit o cronologie a faptelor şi a ştirilor, apoi a făcut o documentare serioasă prin interviuri luate actanţilor întâmplării care a şocat o lume întreagă. S-a născut astfel "Spovedanie la Tanacu" (Ed. Humanitas, 2006; ediţia a II-a revăzută a apărut recent la Ed. Polirom, în format digital), urmată de "Cartea judecatărilor" (Ed. Humanitas, 2007), cuprinzând povestea procesului şi reconstituirea dosarului penal deschis în cazul Tanacu.
Prima carte are o recomandare a lui Gabriel Liiceanu, sintetizând punctele dureroase ale întâmplării, iar a doua un Cuvânt înainte semnat de Andrei Şerban. Prezentările surprind esenţa celor două cărţi şi intenţia profundă a autoarei: tragedia pare să reînvie la început de secol XXI în Moldova, iar scriitorul îşi asumă rolul mesagerului, cel ce consemnează auster faptele, fără să le interpreteze sau să le comenteze.
Cele două cărţi au impus o scriitoare şi o formulă de roman, însă povestea de la Tanacu nu se încheie, îl interesează enorm pe Andrei Şerban. Aşa că autoarea îşi dramatizează cartea, dramatizările îl incită pe regizor şi "Spovedania..." ajunge pe scenă: New York, Bucureşti şi Iaşi. Totuşi, impactul cel mai puternic l-a avut asupra lui Cristian Mungiu, care din 2007 începe să lucreze la scenariu, iar filmul realizat în cursul iernii ajunge la Cannes. Filmul va propulsa cartea altfel şi va începe traducerea ei. (Elisbaeta Lăsconi)
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
