Dupa patru ani petrecuti la Vatican si alti doi in centrala MAE, Teodor Baconsky a fost numit recent amabsador al tarii noastre la Lisabona. Doctor in antropologie religioasa si istorie comparata a religiilor, autor al catorva carti de referinta in domeniu (Le Rire de PAâ?res. Essai sur le rire dans la patristique grecque, Iacob si Ingerul. 45 de ipostaze ale faptului religios, Ispita Binelului. Eseuri despre urbanitatea credintei, Puterea Schismei. Un portret al crestinismului european), Teodor Baconsky se considera un "cautator de pace".
- Sunteti autorul mai multor volume despre raporturile dintre omul modern si credinta, a numeroase studii, articole, eseuri pe teme de antropologie culturala si dialog ecumenic. Exista vreo legatura intre activitatea culturala si cea de diplomat?
- Am citit de curand, la indemnul domnului Andrei Plesu, o carte dedicata relatiei dintre ambasadori si... ingeri in epoca Renasterii. Analogiile pornesc de la evidenta ca reprezentantii celor doua categorii sunt mesageri, intermediari, comunicatori si cautatori de pace. Nu fac aceasta trimitere pentru a-i "angeliza" pe ambasadori, ci pentru va spune ca formatia mea de antropolog al religiilor nu e fundamental straina de optiunea pentru diplomatie. Am dobandit confirmarea acestui sentiment pe durata primei mele misiuni, la Sf. Scaun. A fost o experienta care m-a imbogatit. O misiune pe langa Papalitate iti ofera privilegiul de a lucra pe frontiera dintre politic si spiritual. Intelegi astfel ratiunile morale care ar trebui sa stea la temelia "comunitatii internationale", patrunzi intr-o lume de simboluri puternice si ai o priza intelectuala directa la continuitatile nevazute care, prin religie, sustin edificiul civilizatiei. Oricum, resimt satisfactia de a fi pus cumva umarul la reconcilierea dintre catolicism si lumea ortodoxa - infaptuita prin prezenta Sf. Parinte Ioan Paul al II-lea la Bucuresti si consolidata prin recenta vizita a Patriarhului Teoctist la Roma. Imi pare rau ca Romania nu a fructificat pe deplin primatul ei in zona ecumenismului. In contextul post-11 septembrie, tara noastra poate contribui nu doar la lupta antiterorista orchestrata de Washington si de aliatii europeni, ci si la degajarea unor alternative "soft", bazate pe investitii de durata in educatie, schimb cultural si dialog interreligios.
- Dupa Vatican, ati ramas o vreme in Ministerul Afacerilor Externe. Imaginea pe care o aveati coincide cu cele vazute din interior?
- Dupa ce am revenit in tara, am condus directia generala pentru cultura si comunitatile romanesti de pretutindeni din MAE. A fost si aceasta o etapa stimulanta, care m-a familiarizat cu munca in "centrala" serviciului nostru diplomatic, aflat in plina reforma. De la imaginea post-decembrista - foarte ancien rAégime -, se construieste acum, cu argumente substantiale, imaginea unui "minister de linie", care coordoneaza integrarea euro-atlantica. S-a afirmat o noua generatie de diplomati, formata din oameni cu studii solide si cu o mentalitate europeana. In prezent, MAE ofera deja un bun exemplu de dinamism modernizator, orientat spre o comunicare transparenta, deschis catre societatea civila si spre parteneriatul public-privat.
- De "tara latina cea mai departata in Europa", cum scria Iorga, ne-am apropiat relativ tarziu, intre cele doua razboaie, cand era trimis aici in misiune diplomatica Lucian Blaga. A urmat o tacere de decenii, abia zdruncinata in anii din urma. Cum anume intentionati sa modificati aceasta realitate in noua dvs. misiune?
- Am incercat sa ma pregatesc serios pentru ceea ce sper sa fie o misiune fructuoasa din perspectiva ambelor state. As incepe prin a releva avantajul de a ne baza relatia bilaterala pe convergenta de fond a principiilor de politica externa, urmarirea unor obiective euro-atlantice armonizate, precum si pe absenta oricaror chestiuni in litigiu. Acest cadru politico-diplomatic pozitiv a fost consolidat gratie unor exercitii comune in format multilateral sau bilateral. In pofida auspiciilor favorabile, relatia a inregistrat o anumita stagnare in intervalului 2000-2002. Legaturile romano-portugheze au fost cumva limitate de conjugarea urmatorilor factori: pe de o parte, discontinuitatea creata in perioada razboiului rece, cand regimul comunist a intrerupt relatiile cu guvernul salazarist; pe de alta parte, politica externa a Portugaliei s-a orientat in mod traditional inspre zone precum Brazilia, fostele colonii africane sau catre partenerii din UE. Cred ca si partea romana a neglijat importanta unei strategii iberice unitare, limitandu-si adesea constructia politico-diplomatica la dimensiunea spaniola a respectivului spatiu. Am intentia de a corecta aceasta abordare prin intermediul unei stricte sincronizari colegiale cu dl. Stelian Oancea, ambasadorul Romaniei la Madrid.
- Mai concret, cum se poate obtine cresterea vizibilitatii Romaniei la Lisabona si in lume?
- Pe plan politico-diplomatic, ar trebui organizate vizita ministrului roman de externe la Lisabona, in pregatirea vizitei oficiale a presedintelui Romaniei, si vizita oficiala a primului ministru portughez la Bucuresti. In domeniul cooperarii internationale, ar trebui consolidat parteneriatul luso-roman la nivelul OSCE, UE si NATO, dar si lobby-ul pentru obtinerea unui loc nepermanent in Consiliul de Securitate al ONU. Marele pariu va fi actiunea comuna pentru dezvoltarea schimburilor economice si comerciale, care se afla in prezent la un nivel nesatisfacator, departe de potentialul lor efectiv. Pentru a ajunge la acest punct, ar fi cazul sa facem mai multe pentru cresterea vizibilitatii Romaniei in Portugalia. Suntem popoare de matrice lingvistica neolatina si e suficient sa studiezi mentalitatile, comportamentul cotidian, ierarhia de valori a celor doua natiuni, pentru a constata multiplele lor afinitati. Asemenea Greciei, Italiei si Spaniei, Portugalia sprijina extinderea NATO si UE dintr-o convingere filosofico-politica situata, adesea, deasupra intereselor imediate. Mai mult, Portugalia intelege relatia cu Romania prin prisma propriilor sale experiente istorice: revolutia democratica, integrarea in UE, costurile sociale ale tranzitiei sunt probe pe care prietenii nostri portughezi le-au trecut, cu bine in ultimele trei decenii. Imi incep asadar misiunea sub semnul unor proiecte pe care sper sa le pot materializa si imbogati de-a lungul mandatului meu. Printre ele, se cade sa amintesc redeschiderea unui lectorat de limba romana la Lisabona, reluarea unei conexiuni Tarom Bucuresti-Lisabona, mai ales ca in Portugalia traiesc deja cateva zeci de mii de romani si de cetateni ai Republicii Moldova, care ar tranzita aceeasi ruta. Ma voi implica totodata in viata diasporei noastre. Sunt sigur ca, printr-o buna strategie de comunicare, vom putea schimba imaginea tarii noastre in Portugalia, iesind definitiv din depresiunea cliseelor umilitoare - si inca partial justificate - cu care ne-am facut cunoscuti, din pacate, in mass-media din UE.
Acest material apare in Ziarul de Duminica, suplimentul cultural al Ziarului Financiar
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
