Ziarul de Duminică

Despre lipsa duhovnicilor şi a ierarhilor/ de Marius Vasileanu

Despre lipsa duhovnicilor şi a ierarhilor/ de Marius Vasileanu

Autor: Marius Vasileanu

31.01.2013, 23:50 206
"Marea libertate creatoare a lui Dumnezeu îşi îngăduie totdeauna paradoxul tuturor minunilor! De aceea, după Întrupare mai ales, El voieşte ca oamenii să fie conduşi de neoameni, păcătoşii să fie sfinţiţi de păcătoşi, iar aleşii Lui - Biserica şi Sfinţii - să se supună unor conducători atât de îndoielnici şi uneori dincolo de toate îngăduinţele cu putinţă. Marea dramă a adevăratei şi sfintei Ortodoxii este lipsa ţipătoare a duhovnicilor şi ierarhilor. Duhul Sfânt ţine locul tuturor..., ca nici un trup să nu se mândrească, să nu se laude în faţa lui Dumnezeu!..."

...Tulburătoare afirmaţii care-i aparţin Părintelui Daniil (Sandu Tudor)! Sunt relatate de prietenul său Alexandru Mironescu, membru şi el al mişcării "Rugul Aprins" de la mănăstirea Antim din Bucureşti, ca şi cel dintâi care a şi organizat-o, de altfel. Afirmaţiile trebuie însă citite în context. Ne amintim, Sandu Tudor (psedonim al lui Alexandru Teodorescu) făcuse pasul decisiv abia de câţiva ani, călugărindu-se. După ce timp de doi ani (1948-1950) fusese frate în obştea de la Antim, la 23 februarie 1950 este tuns în monahism, primind numele de Agathon. Şi chiar se transferă la schitul Crasna-Gorj, unde va fi hirotonit preot (ieromonah). Este momentul în care activitatea grupului "Rugul Aprins" încetează definitiv la mănăstirea Antim. Pr. Agathon (Sandu Tudor) suferă însă din nou rigorile închisorii între 1950 şi 1952, fiindu-i imputate - ca pretext - activităţi din timpul serviciului militar. Eliberat, devine ieroschimonah, fiindu-i schimbat numele în Daniil, la mănăstirea Sihăstria. Trecând episodic apoi pe la mănăstirea Slatina este trimis ca stareţ la schitul Rarău, unde va trăi câţiva ani o viaţă de rugăciune şi meditaţie, folosindu-şi în continuare talentul literar pentru a face notaţii zilnice.

Uneori, până în 1958, vizitează din când în când Bucureştiul, unde este găzduit de Al. Mironescu - prilej de reîntâlnire cu vechii prieteni. De această dată, întâlnirile erau mai degrabă conspirative, dar temele de studiu şi de meditaţie aveau şi un caracter literar pe lângă cel mistic. Participau Vasile Voiculescu, Benedict Ghiuş, Barbu Slătineanu, dar şi Vladimir Streinu, Şerban Cioculescu, Dinu Pillat. Aceste ultime întâlniri aveau însă să atragă şi tragedia finală. Infiltrarea Securităţii s-a dovedit "eficace". Pr. Daniil (Sandu Tudor) este arestat în casa lui Al. Mironescu în noaptea de 13 spre 14 iunie 1958 împreună cu acesta şi cu fiul său, Şerban Mironescu. Vor fi arestaţi în total 16 intelectuali şi clerici reuniţi sub dosarul "Lotul Alexandru Teodorescu" - tocmai cei care formaseră nucleul grupului "Rugul Aprins". Printre ei mai sunt: Vasile Voiculescu, Benedict Ghiuş, Roman Braga, Arsenie Papacioc, Gh. Dabija, Felix Dubneac, Sofian Boghiu. Toţi au primit acuza de "uneltire contra ordinii sociale prin activitate mistică duşmănoasă" şi pedepse între 5 şi 25 de ani de temniţă

NB: dosarul "Lotului Alexandru Teodorescu" a fost publicat recent în "România literară" nr.1-2 din ianuarie 2013, prin eforturile neobositei cercetătoare Ioana Diaconescu...

Trecut prin mai multe închisori, Părintele Daniil Tudor moare în 17 noiembrie 1962, în condiţii de aprigă detenţie la Aiud. Nu se cunoaşte cu exactitate locul în care a fost înmormântat.

Pasajul de mai sus reprodus de Alexandru Mironescu, el însuşi arestat în acelaşi lot împreună cu fiul său, Şerban, pare să aparţină acestei perioade de prigoană în care membrii "Rugului Aprins" se întâlneau în taină. Dar întreaga Biserica Ortodoxă Română, şi, în general, orice om credincios, sufereau dramatic de pe urma instalării comunismului. Prigoana încă nu atinsese apogeul, sau, oricum, nimeni nu-şi închipuia, nu avea o imagine exactă asupra dimensiunilor pe care le luase persecuţia atee. Doar liderii comunişti, şi, poate, unii ierarhi foarte apropiaţi puterii, să fi cunoscut numărul real al celor arestaţi pentru vina de a fi fost creştini.

În acest context, ca orice jurnalist cu vocaţie, fostul făcător de gazete Sandu Tudor avea o mult mai bună priză la realitate. Ştia şi mai ales intuia dimensiunile grozăviilor aduse de comunism. Iată de ce aşteptările erau fireşti. Devenit călugăr, având o rafinată formare intelectuală, fiind în acelaşi timp racordat la cea mai pură tradiţie ortodoxă - atât prin duhovnicul "Rugului Aprins" care nu mai era demult în ţară, fiind la rândul său arestat şi retrimis în URSS, călugărul rus Ioan Kulâghin, atât prin câţiva mari duhovnici pe care-i cunoştea personal şi cu care avea relaţii apropiate, precum Părintele Ilie Cleopa - Părintele Daniil (Sandu Tudor) avea cu siguranţă mari aşteptări de la păstorii ortodocşi...

Frazele de mai sus nu trebuie însă citite exclusiv în cheie socio-politică. Este un adevăr universal în cele spuse de Pr. Daniil, este o permanenţă a tradiţiei creştine. Rareori au existat excepţii. Dacă duhovnici au mai existat, şi încă mulţi, adevărate dinastii - precum cea de la Mănăstirea Optina din Rusia, ca să rămânem în contextul "Rugului Aprins", Pr. Ioan cel Străin (Ioan Kulâghin) fiind printre ultimile mari personalităţi plecate de la această mănăstire - ierarhi, au fost cu nemiluita, dar rareori s-au ridicat la nivelul exigenţelor creştine şi ale aşteptărilor.

...Nu altfel se întâmplă şi astăzi - dovadă nenumăratele bâlbe care se produc constant în BOR, ultima, cea legată de incinerare, nefiind nici astăzi clarificată cu instrumente teologice convingătoare la nivel oficial. A fost în schimb "decretată" de ierarhii BOR şi impusă mediatic de propaganda aservită. Mai degrabă câţiva stingheri intelectuali teologi au desţelenit problema - asupra căreia vom reveni, poate, într-un viitor articol. Cum inspirat spunea Pr. Daniil (Sandu Tudor): "Duhul Sfânt ţine locul tuturor..., ca nici un trup să nu se mândrească, să nu se laude în faţa lui Dumnezeu!..."

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO