Ernest Hemingway iubea enorm femeile, aventura, pisicile, vânătoarea şi coridele. Moartea l-a urmărit toată viaţa - tatăl său s-a împuşcat în cap, sora sa a luat o supradoză contra durerilor, fratele său s-a împuşcat şi el, a treia sa soţie s-a otravit când a orbit, alţi oameni pe care i-a întâlnit şi i-au fost apropiaţi au dispărut la fel - de pildă baroana care i-a devenit eroină în "Dincolo de fluviu şi printre copaci" care s-a spânzurat. Participant la primul război mondial, a fost grav rănit de un obuz. A avut o predispoziţie pentru accidente - de maşină, de avion. Prin urmare, n-ar trebui să mă mire că moartea e ca un fir foarte vizibil în toată creaţia lui Hemingway, era obişnuit cu ea. Pe de altă parte, elementul autobiografic a avut o mare importanţă în scrierile lui Hemingway, în majoritatea cazurilor pornite de la întâmplări reale şi de la oameni pe care i-a cunoscut. A socotit că trebuie să scrie doar despre lucrurile pe care le cunoştea profund. Între cele cunsocute profund erau şi coridele.
"Hemingway descrie şi explică aspectele tehnice ale acestui ritual, intensitatea impresionantă, spirituală, şi frumuseţea clasică a luptei dintre un om şi un animal. Văzute prin ochii lui, coridele devin o artă, un balet cu o coregrafie specială, cu artişti stranii, de la amatori, la maeştri ai graţiei şi vicleniei. Iar în stilul tipic al lui Hemingway, această istorie grandioasă a luptelor cu tauri devine pe parcurs o meditaţie asupra naturii laşităţii şi curajului, asupra aventurii şi morţii, adusă la viaţă de comentariile sale abrupte."
În seria de autor iniţiată de Editura Polirom, a apărut anul trecut şi "Moarte după-amiază".*) Scriitorul este conştient de la început de riscul pe care şi-l asumă scriind despre un asemenea subiect. "M-am dus în Spania văd luptele cu tauri şi să încerc să scriu despre ele aşa, pentru mine. Credeam c-o să fie vorba despre un spectacol primitiv, crud şi barbar, care n-o să-mi placă, dar că o să pot vedea un anumit tip de acţiune decisivă, iar ea o să-mi dea acea senzaţie de viaţă şi moarte pe care mă străduiam s-o prind. ... Ar putea fi un lucru bun să avem o carte despre luptele cu tauri în engleză, iar o carte care să trateze serios un subiect atât de amoral ar putea avea o oarecare valoare."
Hemingway îşi ia, cum spune, treaba în serios şi reuşeşte o carte cum nu s-a mai scris, în care prezintă luptele cu tauri în toate aspectele lor. Nu este o lucrare istorică, nici una exhaustivă, dar are o mulţime de referiri istorice, iar coridele sunt descrise şi în evoluţia lor. Nu este un compediu, dar explică toate tehnicile de ucidere a taurului, dar şi relaţia dintre matador şi taur în complexitatea ei. Nu este un banal tratat despre luptele cu tauri, ci cea mai bună carte despre coridă şi sensurile ei. Atinge şi subiecte sensibile: "Dacă spaniolii au o trăsătură specifică, aceea este mândria, şi dacă mai au una, este bunul-simţ, iar dacă mai au şi o a treia trăsătură în comun, ea este lipsa simţului practic. Pentru că sunt mândri, nu-i deranjează să ucidă. Simt că sunt demni să ofere acest dar. Cum au bun-simţ, sunt interesaţi de moarte şi nu-şi petrec toată viaţa evitând să se gândească la ea şi sperând că nu eixstă, ca s-o descopere doar în clipa morţii. ... Două lucruri sunt necesare pentru ca o ţară să fie îndrăgostită de coridă. Primul este ca taurii să fie crescuţi în acea ţară şi al doilea ca locuitorii ei să fie interesaţi de moarte."
Sunt îngrozit de luptele cu tauri, le detest. Dar am citit cartea lui Hemingway cu pasiune, ca să înţeleg. Nu mi-a plăcut nimic din ce dezvăluie el, dar accept că există în lume şi lucruri care nu trebuie să-mi placă neapărat. Corida nu putea apărea decât în Spania. Nu am o aplecare pentru nimic din ce descrie Hemingway în această carte, dar nu pot să nu-i laud măiestria de a mă fi făcut să citesc cele aproape trei sute de pagini despre un subiect pe care-l detest. Cărţii ca atare i se adaugă zeci de pagini de imagini incredibile, alte zeci de pagini de glosar cu absolut toţi termenii şi sintagmele specifice luptelor cu tauri. O performanţă.
*) Ernest Hemingway - Moarte după-amiază, Editura Polirom. Traducere din limba engleză şi note de Ionuţ Chiva
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
