În era contemporană nimeni nu mai poate pretinde că trăieşte în interiorul unui bastion izolat. Globalizarea, mişcările demografice, mediul informaţional, progresul tehnologic şi schimburile comerciale ne unesc, astfel încât acţiunile noastre au efecte imediate asupra „celorlalţi”. Cu această frază incitantă îşi începe cercetătorul Cristian Barna volumul lansat de curând la Salonul de carte Polemos.*) Idei care, dezbătute cu fineţe, ne fac să considerăm această apariţie un eveniment editorial.
Prefaţa bogată a prof.univ.dr. Vasile Dâncu argumentează exclent, motiv pentru care reproducem un fragment:
Cartea lui Cristian Barna reprezintă un îndrăzneţ demers de studiu privind securitatea naţională a României, cu accent pe poziţionarea ţării noastre în jocul strategic al actorilor de pe scena internaţională. Titlul însuşi, interogaţiile folosite de autor, sunt ilustrative pentru întreaga călătorie a cititorului pe parcursul lecturii. întrebările lui Cristian Barna îşi găsesc răspuns cu ajutorul viziunii ce combină abordarea sociologică cu cea geopolitică şi imago-logică, autorul intuind parcă semnificaţia diferenţei dintre realitate şi percepţie în jocul puterii. El foloseşte analiza predictivă sau metoda scenariilor pentru a identifica tendinţele globale, riscurile şi ameninţările la adresa României. Aşa cum arată autorul, necesitatea acestui demers vine şi din faptul că lumea spre care ne îndreptăm este una multipolară, măcinată de competiţia pentru resurse strategice, de prezervarea sferelor de influenţă tradiţionale, dar şi de apariţia sau intensificarea unor mişcări anarhice sau teroriste. Centrele de putere specifice Războiului Rece cunosc o dinamică asociată cu puterea economică şi cu capacitatea de a face faţă crizelor.
După o analiză a mediului global, autorul se lansează într-o serie de interogaţii specifice planificării strategice.
În opinia lui Cristian Barna, întrebarea pe care ar trebui să şi-o pună gestionarii destinului României vizează exact modul în care sunt identificate, colectate şi interpretate informaţiile cu privire la tendinţele globale şi impactul estimat asupra ţării noastre în diverse scenarii, dar şi modul în care instituţiile fundamentale ale statului şi naţiunea română sunt pregătite pentru a face faţă unor astfel de provocări, fructificând oportunităţile şi reducând ameninţările. Cine suntem, încotro ne îndreptăm şi care ne sunt prietenii şi duşmanii? Acestea sunt întrebările cheie pe care autorul le lansează, ca o provocare, cititorului. În baza unei analize ce combină abordarea geopolitică, comunicarea strategică şi teorii ale relaţiilor internaţionale, precum şi prin folosirea analizei comparative, a analizei de conţinut, a analizei predictive şi a metodei prioritizării, cartea ne surprinde prin precizia cu care este poziţionată România sau cum sunt definite opţiunile sale în diverse scenarii ce cuprind actori-cheie de pe scena internaţională, cum ar fi Statele Unite, Federaţia Rusă, NATO, Uniunea Europeană şi alţii.
Volumul este valoros şi prin abordarea chestiunilor sensibile pentru ţara noastră, cum ar fi valoarea adăugată a scutului antirachetă pentru securitatea naţională a României, în condiţiile în care vocea Federaţiei Ruse este din ce în ce mai stridentă şi opozabilă argumentelor de punere în practică a unui astfel de proiect. Dintr-o perspectivă ce pune în valoare teorii geopolitice diverse, cum ar fi „heartland”-ul şi „rimland”-ul, autorul apreciază că în epoca post-Război Rece, Federaţia Rusă se consideră victima „încercuirii heartland-ului euroasiatic de către puterile talasocratice, mai ales de către SUA, sentiment geopolitic acutizat şi de faptul că Rusia nu dispune de acces la oceanul planetar”. De aici vin şi ultimele evoluţii în
politica Kremlinului, prin care se încearcă „reconstituirea Marelui Spaţiu”. Poate că într-o astfel de cheie ar trebui interpretate sprijinul lui Puţin pentru regimul sirian şi opoziţia faţă de o intervenţie armată în Orientul Mijlociu sau refuzul recent al Ucrainei de asociere la Uniunea Europeană, la presiunea Moscovei. Totodată, autorul pune în discuţie eurasianismul faţă în faţă cu euroatlantismul, analizând construcţia de percepţie a islamismului după 11 septembrie 2011, în strânsă corelaţie cu teoria „ciocnirii civilizaţiilor” a lui Samuel Huntington. Pe acest fond, este abordat şi „sfârşitul istoriei”, proclamat de Kukuyama odată cu falimentul ideologiei comuniste, prin proba realităţii istorice şi triumful democraţiei de tip liberal.
*) Cristian Barna - România între prieteni şi duşmani. Decupaje geopolitice şi hărţi imagologice. Editura Militară, Colecţia Polemos
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
