Iesit din mantaua Dictionarului onomastic si a Bibliografiei generale, altoit pe tulpina generoasa a Dictionarului de idei primite de-a gata, Grigore Soitu detine destule resurse pentru a exploata cu destula originalitate acest filon "corintic"...
Addenda sa este, daca vreti, un parazit literar, se hraneste cu voluptate din nume, stiluri, cuvinte, termeni cruciali pentru autor, devenind pana la final un manual al intamplarilor unei mitologii proprii. Experienta literara e generatoarea unei metarealitati, a unei realitati textuale pe care autorul se abtine, dintr-o pudoare jucata, sa o dezvolte pana la statutul de utopie "serioasa" sau de taram "dicomesian" (asta ca sa epuizam toate influentele pe care le-am depistat in Addenda). Iata de exemplu, ce ne spune dictionarul la intrarea "coiciu": "sat situat in centrul orasului Constanta. In jurul sau au crescut blocuri muncitoresti din beton armat, vile burgheze din aluminiu si sticla fumurie. Privit de sus, pare locul unde ar trebui lansata o bomba. Este o scapare a orasului, a arhitecturii citadine in genere (ii ca o bulboana pe apa unui parau linistit). Iata ce declara un pilot nazist, dupa un raid deasupra constantei: orasul a disparut sub orizont. Se cufunda in sine, sub arsita si ramane pustiu, pentru ca l-au parasit atatia, si devine si mai pustiu pe asfaltul lui aburind, chiar daca sute de mii de oameni mai circula cu vehiculele sau umbla pe jos. Orasul inclina spre meditatie..." .
Acest refuz de a duce un eventual narativ la ultimele sale consecinte da nastere literatarii, termen inventat si profesat cu obstinatie de tanarul scriitor constantean. Literatarea ar fi, definita in cadrul dictionarului in urma unui dialog (mai are rost sa spun "fictiv"?) intre Angela Marinescu si Cornel Regman, hlizirea "intalnita in critica la Dan-Silviu Boerescu, iar in poezie, teatru, proza, la Horia Garbea. In proza, Radu Aldulescu si Daniel Banulescu (acesta fiind si un interesant poet) sunt <<cazurile>> cele mai notorii...". Ei, bineinteles ca aceste cuvinte ii apartin personajului de hartie (iata ca ajungem si la William Golding) Cornel Regman, care face o scurta istorie a hlizirii literare penru a ajunge chiar la autorul nostru, descendent intrigant al celor de mai sus, despre care nu stie daca intentioneaza sa submineze traditia in care se incadreaza, sau daca practica o dementa premeditata a textului (noi stim insa ca aceasta dementa este foarte atent calculata).
Dictionarul se poticneste in anumiti termeni cheie (adevarate madlene proustiene) ce declanseaza falsul narativ, asa cum se intampla cu anexarea unei scurte biografii a strabunicului "grig georgescu" si a poemelor sale descoperite printr-un real noroc textual.
Volumul se sprijina pe cele Sapte poeme civilizatoare din final, texte care nu-si resping fatalitatea lirica, vrand parca sa demonstreze ca autorul "poate si asa", asemeni unui pictor avangardist care-si expune la batranete exercitiile de desen dupa model: "bate regulat/ o bucata de covor/ imi flutura/ pe tavan/ ora doispe/ scrumul asta zace/ franeaza-n/ gradina printre/ soferul tranteste/ portiera vesel/ o clipa/ am crezut/ minunile/ mucenicilor/ taristi/ mi-au infiorat/ lectura/ injur/ cu neprihanire..." Totusi, in ciuda "seriozitatii" acestor texte (cu care ar trebui eventual inceputa lectura volumului), persista si in jurul lor atmosfera aseptica a literatarii, a hlizirii totale. Cred ca literatura se indreapta deja in alta directie, una a coerentei - cel putin formale - care sa compenseze lipsa unei coerente a vietii. Se simte nevoia narativului, a povestii, iar in aceste conditii, asemenea productii ingenioase risca sa fie receptionate ca simple ghidusii fara valoare literara (chiar daca declara sus si tare ca asta ar fi conditia pe care si-o asuma)...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
