"Bucurestiul misuna de spioni"
Caracterizarea de mai sus apartine contelui Saint-Aulaire, ambasadorul Frantei in Romania in preajma Primului Razboi Mondial, dar exprimari asemanatoare intalnim si in perioade anterioare, cum este aceea datorata unul consul strain, la 1848: "La Bucuresti toata lumea conspira".
Desigur, in asemenea "conspiratii" se inscriau si actiunile informative si de influentare desfasurate de diplomati straini in Tarile Romane chiar de cand aici fusesera acreditati primii consuli ai Marilor Puteri, inspirate de interesele acestora in Muntenia si Moldova, de pozitia geo-politica cheie a acestora in context european.
Unul dintre cei mai activi diplomati-spioni a fost consulul Prusiei la Iasi la inceputul secolului al XVIII, Ernest Frederic Konig, care se pare ca a actionat ca agent dublu, avand in vedere ca transmitea informatii si turcilor. Ca asemenea activitati erau deosebit de riscante ne-o dovedeste faptul ca, la un moment dat, Konig dispare fara urme...
Dar chiar "spionul-sef" al Europei, cancelarul Imperiului Habsburgic, cel pentru care racolarea de diplomati era o preocupare de baza, a acordat o atentie deosebita si pe plan informativ Tarilor Romane, in contextul planurilor de extindere ale Vienei, asa cum ne-o dovedeste intensa corespondenta secreta pe care a avut-o cu domnii acestora.
Inca in 1812, Caragea Voda ii scrie lui Metternich, incredintandu-l de dorinta sa de a intretine relatii bune cu Austria. Metternich ii raspunde ca si el "sprijina asemenea fericite legaturi". In afara de aceasta, agentii austrieci la Bucuresti si Iasi erau foarte activi. In 1840, Timeoni, consulul austriac la Bucuresti, inainteaza Curtii de la Viena rapoarte despre un complot in Transilvania cu ramificatii in Tara Romaneasca.
Despre activitatile informative si de ingerinta politica ale consulului Rusiei la Bucuresti in perioada revolutiei de la 1848, Carol de Kotzebue, ofera unele date chiar Karl Marx. Deosebit de activ in aceeasi perioada a fost un alt diplomat strain, consulul englez la Bucuresti, Robert Gilmour Colquhoun, care a intocmit si transmis la Londra adevarate "fise informative" despre membrii guvernului revolutionar de la 1848.
Treptat, si reprezentantii diplomatici romani se implica in "jocul informativ". Astfel, in septembrie 1876, de la Roma, G. Cantacuzino furnizeaza informatii privitoare la pozitia Marilor Puteri, obtinute de la ambasada Austro-Ungariei pe baza unor "note secrete scrise de la Viena de catre o persoana sus-pusa".
Dar insusi Mihai Eminescu a facut obiectul unei supravegheri informative desfasurate de Ambasada Austro-Ungariei la Bucuresti, asa cum reiese dintr-o nota transmisa in iunie 1878 catre Ministerul de Externe de la Viena, referitoare la consfatuirile secrete ale "Societatii Carpati". In cursul acestora, chiar poetul si jurnalistul Eminescu a propus desfasurarea, desigur in secret, a unei propagande active in Transilvania in favoarea Unirii cu Romania - proiectul "Daciei Mari". Nu intamplator Eminescu era supravegheat de diplomatii spioni la Bucuresti, caci el se numara, in articolele sale din Timpul, printre cei activi adversari ai politicii nationale a Vienei, dar si a Rusiei (pe care o califica "o barbarie"), ceea ce l-a facut pe fruntasul conservator P.P. Carp, aflat pentru negocieri secrete la Viena, sa-i scrie lui Titu Maiorescu: "Si mai potoliti-l pe Eminescu!".
"Bucurestiul a fost centrul spionajului"
...este parerea unor istorici ai spionajului in preajma Primului Razboi Mondial, cu referire mai ales la actiniunea serviciului de informatii rusesc, Raswedka, in Romania.
In tot cazul, ca si in unele dintre perioadele anterioare, si in cea premergatoare Primului Razboi Mondial, teritoriul Romaniei, datorita pozitiei sale geo-strategice, a devenit un teren interesant pentru serviciile de spionaj straine, un "front secret" pe care se confruntau si diplomatii-spioni ai Marilor Puteri.
Figura cea mai importanta a spionajului rusesc de la Bucuresti era atasatul militar Semenov, ca si urmasii sai, amiralii Tatarinov si Veselkin. Un rol important l-a jucat si reprezentatul serviciului militar de informatii la Bucuresti, locotenentul major Georgiev. Problema cea mai importanta era stabilirea fortei armatei austro-ungare stationata in Transilvania.
Pe de alta parte, desi aflate la inceputurile lor, atat serviciul diplomatic, cat si cel secret romanesc s-au implicat direct in actiunile (contra)informative menite sa pregateasca realizarea intrarii Romaniei in prima conflagratie mondiala care putea perimte realizarea idealului Unirii tuturor provinciilor romanesti.
Astfel, maiorul Randa, atasatul militar al Austro-Ungariei, se afla sub supravegherea permanenta a "Sigurantei generale a statului".
Dar si diplomatii romani s-au implicat in actiuni informative. Astfel, inca in perioada anterioara declansarii ostilitatilor, misiunea diplomatica a Romaniei la Viena a reusit sa organizeze o ampla retea de spionaj, condusa de insusi ambasadorul Mavrocordat care avea drept scop obtinerea de informatii referitoare la intentiile Austro-Ungariei in conflictul care se prevedea.
Un aport deosebit l-a avut atasatul militar al Ambasadei Romaniei, capitanul Traian Starcea, reteaua sa cuprinzand aproximativ 50 de persoane, printre care diplomati, atasati militari straini. Mai tarziu s-a stabilit ca, de fapt, Traian Starcea era un agent dublu, colaborand si cu serviciile de informatii ale unor state neutre sau interesate. Activ in cadrul retelei organizate de Starcea a fost si atasatul comercial Vasile Candini, care de asemenea a fost un agent dublu.
Ambasadorul - spion... spionat
Tot in perioada neutralitatii, ambasadele Austro-Ungariei si Germaniei la Bucuresti si-au intensificat activitatea de spionaj, desi intre Romania si cele doua state exista un Tratat secret de alianta. Dintre agentii in slujba spionajului austro-ungar, cel mai important a fost colonelul Victor Verzea, care, in calitate de sef al serviciilor postale, a transmis ambasadorului Austro-Ungariei, contele Ottokar Czernin, si celui german, Von Busche, codul de descifrare a telegramelor, copii ale corespondentei comandantilor militari si a oamenilor politici. Aceste activitati au fost identificate, ceea ce a facut ca cei doi ambasadori sa se afle sub supravegherea serviciul de informatii militar roman, organizat in cadrul Marelui Stat Major.
Filajul continuu la care a fost supus ambasadorul Czernin a dus, in octombrie 1914, la sustragerea unei serviete care continea dovezi irefutabile ale activitatii spionajului austro-ungar in Romania. Actiunea a avut o desfasurare cu adevarat rocambolesca: in timpul unei vizite, ambasadorul lasase servieta cu documente in masina cu care se deplasa. Agentii romani au reusit sa intre in posesia acesteia, documentele fiind transmise cu rapiditate la un atelier fotografic al serviciului de contrainformatii. Putin mai tarziu, servieta a fost inapoiata ambasadorului, pretextandu-se ca a fost gasita asupra unui hot.
In servieta se gasea, intre altele, cifrul diplomatic, ceea ce a dat posibilitatea serviciului de contrainformatii roman sa afle continutul comunicarilor sale cu Viena pe perioada celor doi ani pana la intrarea Romaniei in razboi, precum si o lista a informatorilor recrutati de spionajul austro-ungar.
Ulterior, fiind santajat de unii ziaristi in legatura cu acest episod, contele Czernin i-a transmis imparatului demisia sa, pe care acesta nu a acceptat-o, avand in vedere serviciile pe plan diplomatic si informativ de pana atunci ale ambasadorului-spion, ceea ce a facut ca ulterior el sa fie numit chiar ministru de externe.
Acest episod a avut si un epilog: atunci cand trupele Puterilor Centrale au ocupat Bucurestiul, la inceputul anului 1917, in podul casei in care locuise primul-ministru Ionel Bratianu au fost gasite fotografii dupa documentele sustrase in octombrie 1914. In tot cazul, in memoriile sale, Czernin nu pomeneste nimic despre imprejurarile amintite.
Tot in cuprinsul unor memorii, si anume cele ale sefului spionajului austro-ungar, Maximilian Ronge, se recunoaste ca acesta a primit lovituri serioase din partea serviciului roman de contrainformatii, care s-a dovedit un adversar redutabil pentru mai experimentatul sau adversar.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
