"Diplomati KGB"
Daca, in perioada interbelica, devenise curenta expresia "diplomat cominternist", in aceea a Razboiului Rece a circulat expresia "diplomat KGB".
Metoda "diplomatilor-spioni", deci a "agentilor legali", "ofiteri deplin conspirati" nu a fost o inventie a serviciilor de informatii sovietice, dar ea a fost perfectionata si extinsa la un "nivel superior" fata de practicile altor servicii. Adesea, "diplomatii-spioni" aveau prioritate fata de diplomatii de cariera, in ceea ce priveste desfasurarea de activitati informative. In general insa, folosirea predilecta a acestor "agenti legali" in asemenea activitati se datora faptului ca, prin natura misiunii lor, aveau mai mari posbilitati de miscare si informare, iar, in cazul demascarii lor, riscau, in primul rand, retragerea de la post, fata de "agentii ilegali" care puteau fi adusi in fata instantelor de judecata si pedepsiti.
In timpul lui Brejnev, 9 din cei 13 ministri adjuncti de externe si o duzina de ambasadori erau ofiteri conspirati ai KGB. In perioada Razboiului Rece, a avut loc o masiva infiltrare a misiunilor diplomatice ale URSS cu ofiteri de informatii, incepand de la cele mai inalte niveluri, ambasadele ajungand aproape sa se confunde cu rezidente ale KGB sau GRU, serviciul militar de informatii al URSS. Cunoscutul istoric al KGB, Barron, apreciaza ca, numai in statele Lumii a Treia, 80% din diplomati erau ofiteri KGB sau GRU, iar, potrivit informatiilor FBI, in general, 50 % din personalul ambasadelor sovietice avea insarcinari de spionaj. Igor Gusenko, el insusi diplomat la Ambasada URSS in Canada, a pus la dispozitie serviciilor canadiene si americane, dupa defectarea sa, o lista cu 1700 de agenti pentru URSS, intre care se aflau inalti functionari, conducatori de sindicate, "spioni atomici".
Ca sa ne referim doar la "diplomatii-spioni", care au avut rang de ambasadori, ii vom aminti chiar pe sefii misiunilor din SUA: Konstantin Umanski, Alexander Paniuskin. In ceea ce priveste intensitatea activitatii unor asemenea "diplomati-spioni", este de mentionat ca, in perioada 1979-1983, agentul sovietic Anatoli Cerniaev, aflat sub acoperire diplomatica la Ambasada URSS de la Londra, a reusit sa transmita 800 de informari dupa materiale secrete. Ghenadi Kotov (nume de cod "Dejew"), de la Misiunea comerciala a URSS la Londra, a reusit, in perioada 1980-1984, sa recruteze nu mai putin de 12 agenti care i-au transmis 600 de informari si probe.
"Ofensiva diplomatica informativa" a URSS a atras dupa sine o "contra-ofensiva" a serviciilor secrete occidentale, astfel incat aceasta perioada s-a transformat intr-un adevarat "Razboi Rece diplomatic". Potrivit datelor serviciilor de informatii ale SUA, aceasta perioada a cunsocut o crestere constanta a nivelului spionajului diplomatic sovietic, ceea ce a determinat sporirea masurilor contrainformative. S-a ajuns astfel ca, in timpul administratiei Reagen, in cadrul "operatiunii Famish", sa fie expulzati nu mai putin de 100 de "diplomati" sovietici.
"Agent onorabil"
Intre numeroasele exemple de "diplomati-spioni", agenti legali ai NKVD (apoi KGB) unul dintre cele mai interesante este acela al lui Anatoli A. Iakovlev, dat fiind ca activitatea sa informativa acopera o perioada indelungata, cea mai mare parte a Razboiului Rece, ca si faptul ca el a fost implicat in cateva dintre cele mai importante actiuni informative sovietice.
In anii '40, Iakovlev a indeplinit functia de consul general al Uniunii Sovietice la New York, dar, de fapt, sub acoperire diplomatica, conducea reteaua de agenti din SUA, una dintre cele mai ample si mai active ale spionajului sovietic. Cea mai importanta directie pe care Iakovlev a coordonat-o a fost penetrarea "proiectului Mannhatan", legat de producerea bombei atomice ("operatia ENORMOZ").
Printre "agentii-diplomati" implicati in activitatea acestei retele, s-a aflat Alexander Feklisov, care a asigurat legaturile cu cel mai important "spion atomic" in SUA, Klaus Fuchs, precum si cu sotii Rosenberg. In cele din urma, activitatile informative ale consulului Iakovlev au fost descoperite de serviciul de contrainformatii al SUA si el a trebuit sa paraseasca intempestiv tara. Intr-un interviu acordat in 1992, Iakovlev a declarat ca FBI a reusit sa descopere "mai putin de jumatate" din reteaua pe care o coordonase in SUA.
Activitatea de "diplomat-spion" a lui Iakovlev si-a gasit "pretuirea", acordandu-i-se numeroase ordine sovietice, intre care cu titlul de "Agent onorabil al securitatii de stat".
Diplomat-agent "cazut la datorie"
Practica "diplomatilor-spioni" a fost bineinteles folosita si de serviciile de informatii vestice, uneori cu urmari neprevazute. Dupa unele date, au existat peste 70 de ofiteri ai CIA care si-au pierdut viata in activitati informative desfasurate peste hotare.
Unul dintre exemple este acela al lui Douglas Seymour Mackiernan, acreditat in calitate de consul in China, in 1947. Dupa ce regimul comunist se instaureaza in aceasta tara, Mackiernan, in fruntea unui mic grup, trece in Tibet cu scopul de a pune la dispozitie arme rezistentei de acolo. Nu apuca sa-si duca la indeplinire misiunea, caci este ucis chiar pe granita.
Nu intotdeauna "diplomatii-spioni" s-au bucurat de recunostinta agentiilor in slujba carora s-au aflat. In ceea ce-l priveste pe Mackiernan, abia in anul 2000 i se acorda o "stea" pe placa de la Langley (Virginia) pe care sunt inscrisi agenti CIA cazuti "la datorie".
Defectorii
Dintre "diplomatii-spioni" s-a recoltat cea mai mare parte a defectorilor, deci a acelor agenti care au trecut de partea inamicului, serviciile de informatii vestice, aducand cu ei informatii deosebit de pretioase care au contribuit la demascarea unor intregi retele de agenti in slujba URSS. Unele dintre aceste cazuri au ajuns celebre nu numai in mediul informativ, ci si in lumea literaturii si a filmului.
Probabil ca motivul principal al defectarii diplomatilor la post, cei mai multi dintre ei - spioni, s-a datorat faptului ca, in timpul exercitarii misiunii lor peste hotare, aveau posibilitatea si rastimpul suficient pentru a se convinge direct de avantajele pe care le prezenta "putreda oranduire capitalista".
Informatiile furnizate de cifrorul Ambasadei URSS la Otawa, Igor Sergeievici Guzenko, dupa defectarea sa au contribuit, in mod esential, la schimbarea opticii prin care Uniunea Sovietica era perceputa in Vest, ceea ce a facut posibila declansarea Razboiului Rece. Nu intamplator, unul dintre volumele consacrate acestui caz poarta titlul Cum a inceput Razboiul Rece: Afacerea Igor Guzenko si vanarea spionilor sovietici. Cele mai pretioase informatii obtinute pe aceasta cale se refereau la asa-numitii "spioni-atomici" care pusesera la dipozitia URSS date despre realizarea armamentului nuclear. De asemenea, completate cu datele furnizate de "operatiunea Venona", informatiile lui Guzenco vor duce si la demascarea spionilor din "grupul de la Cambridge".
Nicolaevici Sevcenko a fost diplomatul sovietic de cel mai inalt grad care a fost defectat in Vest, dupa ce indeplinise functii importante in aparatul ONU. O vreme, inainte de defectarea sa, de acord cu CIA, Sevcenko a actionat ca agent dublu. Imprejurarile defectarii diplomatului de grad inalt Oleg Antonovici Gordievski de la Ambasada URSS din Londra pot face subiectul unui roman de aventuri. Aflat, din cauza unor banuieli ale superiorilor sai, "La un pas de executie", cum se intituleaza autobiogafia sa (majoritatea "tradatorilor" demascati din cadrul serviciilor de informatii sovietice au fost executati in conditii de o duritate greu de imaginat) reuseste sa fuga prin Finlanda, cale predilecta de evadare a multor defectori nu numai din URSS. Intr-o scrisoare publicata in Daily Telegraph, in 2005, Gordievski atrage atentia: "comunismul nu a murit"...
Au existat si cazuri de... falsi diplomati defectori, cum a fost acela al "diplomatului" Vitali Iurcenco, de fapt, ofiter KGB, care, cu ocazia unei misiuni in Italia, la inceputul lunii august 1985, s-a predat CIA care a considerat acest caz, intens mediatizat, drept unul dintre succesele sale (William Casey, directorul CIA, il invita la un dejun).
Dar urmeaza "lovitura de teatru": in noiembrie 1985, Vitali Iurcenco scapa de sub supravegherea agentului CIA care-l insotea si se prezinta la Ambasada sovietica. In conferinta de presa care a urmat (4 noiembrie 1985) declara ca a fost si transportat in stare de inconstienta, in SUA. "Cazul Iurcenco" a fost folosit apoi de sovietici pentru a ridiculiza CIA, capacitatea si mijloacele sale.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
