"Asaltul cartitelor" care isi aveau 'cuibul' in ambasade a durat uneori decenii intregi, ei putand fi demascati doar dupa eforturi contrainformative laborioase, dar si datorita intamplarii, fiind posibile si cazuri in care acesti agenti au putut sa iasa la pensie in libertate."
"Cartitele" din ambasade
Probabil cei mai eficienti si mai dificil de demascat agenti sunt aceia infiltrati in diferite ministere si institutii, uneori la "cel mai inalt nivel" care, datorita faptului ca puteau penetra "adanc" aceste structuri, fara a-si face simtita prezenta, purtau denumirea de "cartite". Atunci cand acesti agenti, cu un grad mare de conspirativitate, se recoltau din randurile diplomatilor, rezultatele activitatii lor de spioni erau cu atat mai pretioase, ei avand posibilitatea sa isi recolteze informatiile din medii politice din cele mai importante si, datorita acoperirii pe care le-o furniza functia, puteau fi deosebit de "longevivi". Acceptand sa presteze asemenea "servicii informative", "cartitele din ambasade" se puneau in afara statutului diplomatic, care, conform conventiilor internationale, interziceau orice fel de asemenea activitati ilegale, iar, pe de alta parte, isi asumau "statutul" de tradatori, dat fiind ca periclitau securitatea statelor care ii acreditasera. "Asaltul cartitelor" care isi aveau "cuibul" in ambasade a durat uneori decenii intregi, ei putand fi demascati doar dupa eforturi contrainformative laborioase, dar si datorita intamplarii, fiind posibile si cazuri in care acesti agenti au putut sa iasa la pensie in libertate.
"Cartitele de la Cambridge"
Este semnificativ faptul ca patru din cei cinci membri ai "grupului de la Cambridge" (denumit astfel pentru ca fusesera racolati pe vremea cand studiasera la aceasta prestigioasa universitate) au apartinut mediului diplomatic, devenind "agenti-cartite", spioni pentru URSS in perioasa celui de al Doilea Razboi Mondial si in cea imediat urmatoare.
In intervalul in care a activat in "Foreign Office" (ministerul de externe al Marii Britanii) si la Ambasada de la Washington, Donald Duart Maclean a avut posibilitatea de a transmite sovieticilor informatii deosebit de pretioase referitoare la proiectul Aliatilor de producere a bombei atomice, ca si la relatiile dintre premierul Churchill si presedintele Roosevelt. Datele transmise de el cu privire la arsenalul nuclear al SUA au permis conducatorilor sovietici sa aprecieze ca acesta nu era inca suficient pentru a periclita URSS, facand astfel posibile declansarea blocadei Berlinului (1948), ca si a razboiului din Coreea (1953). De asemenea, Maclean le-a dezvaluit sovieticilor intentiile SUA fata de Europa in cadrul Planului Marshall. In general, se poate spune ca informatiile furnizate de Maclean au avut un rol decisiv in stabilirea strategiei URSS in perioada de inceput a Razboiului Rece.
Atunci cand contraspionajul englez a inceput sa ii ia urma, Maclean a fost alertat de o alta "cartita", diplomat la Ambasada de la Washington, Kim Philby, astfel incat a reusit sa fuga in URSS impreuna cu o alta "cartita diplomatica", Guy Burgess, care activase ca agent la aceeasi ambasada, devenita, cum se vede, un adevarat "cuib de spioni". Este totusi de mirare ca stilul "dezordonat" de viata al unora dintre membrii "Grupului de la Cambridge", inclinatiile lor bahice si homosexuale nu au atras mai devreme atentia contraspionajului englez.
O galerie a "cartitelor"
Practica "diplomatilor-spioni" infiltrati a cunoscut o varietate deosebita, in ceea ce priveste atat spatiile, statele aflate de o parte si de alta a "Cortinei de Fier" in care si-au manifestat prezenta, cat si spectrul institutiilor, inclusiv serviciile de informatii, pe care le-au penetrat, astfel incat lucrarile de specialitate dau posibilitatea alcatuirii unei adevarate ?galerii? virtuale a "cartitelor", in masura in care activitatea lor a putut fi demascata sau datele ce ii privesc au fost declasificate. Doar doua exemple dintre cele mai celebre:
1. Stig Wennerstrom, atasatul militar al Ambasadei Suediei la Washington, a transmis date strategice deosebit valoroase serviciului militar de informatii al URSS, GRU, ceea ce a facut sa primeasca gradul de general al acestuia. S-a considerat ca activitatea de spion a lui Wennerstrom a constiuit "cea mai grea lovitura suferita de Suedia in toata istoria sa" in domeniul diplomatic.
2. Activitatea de spion pentru KGB a norvegianului Arne Treholt constituie un exemplu tipic de "cartita" infiltrata intr-un minister de externe. Instanta care l-a judecat a stabilit ca informatiile puse la dispozitie de el "au cauzat prejudicii ireparabile sistemului de securitate" al tarii sale si al NATO.
"Ambasadori-cartite"
Au existat si cazuri in care insisi sefi de misiuni si-au asumat rolul de "cartite", de cele mai multe ori fortati prin mijloace din cele mai diverse, intre care "santajul sexual" era o "arma" predilecta a serviciilor de informatii sovietice.
Este cazul ambasadorului Frantei la Moscova, Maurice Dejean, un "bon viveur", care a cazut in "plasa lebedelor" intinsa de KGB, de fapt, frumoase balerine si actrite recrutate de spionajul sovietic care ofereau ?servicii sexuale? in schimbul unor informatii.
Din acest grup faceau parte uneori chiar figuri de varf ale scenei sovietice. Astfel, la o petrecere organizata pentru Dejean dupa un spectacol al "Teatrului Mare" a participat si un grup de balerine ("lebede") in frunte cu Maia Plisetkaia. Bineinteles, "serviciile" amoroase ale KGB se vor dovedi a nu fi gratuite, astfel incat lui Dejean i se cere sa puna la dispozitie informatii secrete, ceea ce va trebui sa faca, in caz contrar fiind amenintat cu compromiterea. La timpul ei si chiar ulterior, "afacerea Dejean" a fost tratata cu multa discretie, nici pana astazi nefiind clare impejurarile in care s-a produs.
Nu intotdeauna metodele de "spionaj sexual" practicate de KGB cu diplomatii straini au avut succes. A fost cazul lui Sir Geoffrey Harrison, numit, in 1968, ambasador al Marii Britanii la Moscova, care cade in capcana unor legaturi amoroase cu o agenta KGB, "Galya", din personalul de serviciu autohton al ambasadei. La solicitarea KGB de a "colabora", Harrison are curajul sa informeze serviciul de contrainformatii englez MI5. Este retras si pensionat, ramanand doar cu amintirea "zilelor frumoase" de la Moscova...
"Cartite" executate
Bineinteles, nu numai agentiile de informatii sovietice au folosit aceasta metoda de infiltrare, cele mai multe "cartite" racolate de serviciile vestice "sapand galerii" in interiorul misiunilor diplomatice sovietice.
In primavara anului 1953, un diplomat american in functie la Berlin gaseste pe bancheta masinii sale o nota prin care locotenent-colonelul GRU Piotr Semionovici Popov se oferea sa spioneze pentru CIA. Dupa verificarile de rigoare, serviciile de agent infiltrat ("cartita") ale lui Popov sunt acceptate. Informatiile pe care le transmite Popov erau deosebit de pretioase, intre ele aflandu-se si o lista cu numele a 370 de spioni sovietici care operau in Vest.
Dupa 1955, cand se reintoarce in URSS, Popov isi continua actiunea de "cartita" in cadrul serviciului militar de informatii GRU, colaborand cu agentul CIA Russell Langelle, care actiona sub acoperire diplomatica la Moscova. Pana in 1959, cand este arestat impreuna cu Langelle, Popov transmisese informatii de mare importanta referitoare mai ales la spionajul sovietic in statele occidentale. Mai tarziu, Langelle este schimbat cu un agent sovietic capturat in Vest. In ceea ce il priveste pe Popov, dupa o judecata sumara, este executat intr-un mod cu totul barbar: prin scufundarea inceata in apa oparita. Acestea erau metodele serviciilor de informatii de a-i pedepsi pe tradatori, in timp ce agentii capturati de agentiile occidentale se bucurau, cum am avut ocazia sa o constatam, de mai multa clementa.
In 1978, generalul sovietic Poliakov a fost trims la Ambasada URSS de la New Delhi, sub acoperire diplomatica, pentru ca, in 1980, sa fie rechemat la Moscova, alaturi de alti noua agenti, banuiti a fi furnizat informatii CIA. Se pare ca activitatea de spion a lui Poliakov fusese deosebit de fructuoasa, el informand CIA despre nu mai putin de 19 agenti sovietici "acoperiti", deci diplomati. Demascarea lui Poliakaov avusese loc datorita marturiilor furnizate, dupa arestarea sa, de una dintre cele mai importante "cartite" KGB, Richard Ames.
In mai 1988, cu ocazia intalnirii dintre presedintii Gorbaciov si Reagan, acesta din urma a propus un schimb intre Poliakov si un agent KGB arestat in SUA. "Omul despre care imi vorbiti a fost executat in urma cu doua luni" l-a informat presedintele URSS pe cel al SUA. Identificarea lui Popov se datorase actiunii unei alte "cartite", consulul-spion pentru URSS din "Grupul de la Cambridge", Blake. De unde se vede ca totusi "cartita la cartita isi... scoate ochii"...
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
